tava cu de toate
Taman cand zicea Ada ca poate ar fi o idee buna sa adun intr-un buchetel retetele de post de pe blog (de parc-as avea de-astea!), eu ma pregateam sa va povestesc despre cum “tava Ikea se intoarce”. Tre’ s-o stiti, e tava aia imensa de inox care te scoate din orice belea si criza de inspiratie, numai buna cand ai musafiri, ai foame, dar n-ai timp sa fii sofisticata. Cam asa si sambata: sase guri flamande si-o mica Mamarutza (fetita unor prieteni, mult mai interesata de covrigei decat de mancarea mea:p, dap, am un succes nebun la kinderi, nu stiu ce-o sa ma fac), o bucatareasa umflata precum omuletu’ Michelin, posocoasa si cam fara chef… what to do, what to do?
Pai niste alea alea la tava, si prin alea alea intelegem asa: pulpe de pui si fripturi subtirele de porc, balmajite cateva minute intr-o punga cu ulei de malsine, sos de soia, cimbru si nomu smokey peri-peri si varsate in tava-minune; intre ele, ordonate frumusel costite afumate, morcovi taiati pe jumatate, ceapa rosie si fire de usturoi verde; stropita tava cu un fel de mujdei lejer din cativa catei de usturoi pisati si amestecati cu apa. Data la cuptor la foc iute, acoperita cu folie ca sa nu parlim legumele si sa se inabuse frumusel carnea. Eu am lasat-o cam o ora jumate daca nu doua, intorcand carnea de doua ori si scotand folia in ultimele zece minute, pentru o rumeneala frumoasa.
Am mai daruit masa cu carnati thuringer de la Angst (bunuti), piure bun de cartofi cu balaceala de unt, ardei copt si castraveti murati. O nebunie!
Inteleg de la oaspetii mei ca am imputit zdravan holul blocului a usturoi, dar in tava zau ca nu s-a simtit asa tare. Oh well, bun a fost! Iar la desert ne-am “dres” cu placinta cu mere si inghetata. Fuss free, bun, numai de post nu… Acuma na, ce sa va zic, cine tine post, vine aici pe propria raspundere:)
In other news, mai sunt doua saptamani si-o zi, iar eu nu mai pot deloc. Da’ deloc. Vorba lui Pufix, sunt ca maratonistii aia care alearga jde’ kilometri si se pravalesc invinsi cu limba de un cot la doi metri de finish line:( Nu stiu cu ce sa ma mai pacalesc, ca sa mai treaca niste timp, ca sa ignor durerile si fricile care ma napadesc in roi organizat ca furnicile ucigase. Any tips de la foste incubatoare-actuale mame? Voi cum ati supravietuit ultimelor saptamani de sarcina?
tags: costite afumate, ikea, party, party food, piure, porc, pui, sarcina, tava 47 comments »
March 15th, 2011 at 10:58 am
O sa las fostele incubatoare sa se pronunte aici, eu zic numa ca domniile lor cirnatii albi au fost o surpriza nemaipomenita!
Hai ca se poate!
March 15th, 2011 at 11:07 am
Aaaaha! Bine zici ca tot am achizitionat tava si n-am pus-o in functiune! E cea cu gratar, nu? yummy stuff!
Eu zic ca uite-asa cu veselie trec si ultimele saptamani.. Ah, Cookie, abia astept sa va vad in formula completa! 🙂
March 15th, 2011 at 11:12 am
dap, cea cu gratar. dar to be honest, eu am folosit-o mai mult fara, ca pe o tava normala.
March 15th, 2011 at 11:36 am
Cei mai buni carnati ever pe care i-am mancat (carnati bavarezi) i-am gasit la o macelarie de pe Stefan cel Mare, la intersectia cu Lascar Catargiu (langa Springtime). Trust me, I’m drooling just thinking ’bout ’em. Ar trebui sa incercati.
March 15th, 2011 at 11:37 am
Pardon, intersectia cu Vasile Lascar.
March 15th, 2011 at 12:03 pm
maica mia, ce poozne ce, culori…ce foame am :))
March 15th, 2011 at 12:27 pm
In calitate de fost incubator, pot sa spun asa: nu esti nici prima si nici ultima persoana care trece prin asa ceva. Mai concret, eu cred ca toate viitoarele mamici trec prin ceea ce treci tu acum. Ma rog, poate or fi si exceptii, cert este ca la mine a fost exact ca la tine: ma cam saturasem sa ma incalte altcineva, sa ma misc greoi, sa tot astept etc. Tot ce puteam face era sa ignor cat de cat situatia, sa ma fac ca sunt vioaie si sa-mi fac de lucru cu diverse chestii, gen curatenie in casa pentru viitorul locatar, etc etc. Si chiar am reusit, sa stii. Mancare nu prea aveam chef sa fac pentru ca in general nu prea am avut chef sa mananc in timpul sarcinii.
Asta a fost la al doilea copil (eram deci antrenata, desi diferenta de intre ei a fost mare, 10 ani), dar la primul copil (cand, evident, am fost mult, mult mai inconstienta de ce mi se intampla) dupa nastere, multe zile la rand imi tot spuneam in gand: “eu sunt mama lui; deci eu sunt mama lui”. Ceva-ceva mi-o fi intrat in cap atunci, pentru ca acum, cand sunt mama unui tanar adult si mama unei adolescente incepatoare, pot sa spun ca meseria asta de mama se invata, dar niciodata nu poti spune ca stii destul sau ca le stii pe toate.
Asa ca, draga Easypeasy, mintea si sufletul deschise, fara panica, oricum nu te ajuta la nimic, restul vine de la sine. Habar n-ai cata putere sta in tine, important este sa lasi puterea asta sa iasa afara, nu s-o sperii, nu s-o inhibi prin frica.
Nastere usoara, copil frumos si sanatos si multa incredere in tine!
P.S. Esti o norocoasa ca micuta se naste primavara, o sa iesi repede cu ea in parc si nu va fi nevoie s-o infofolesti cu multe haine. Si nu uita: bebelusii sunt tot oameni, nu trebuie tratati ca niste extrateresti, ci ca niste fiinte care o perioada de timp au nevoie de o ingrijire mai atenta, ca sa se faca mari si sa spuna intr-o buna zi: “mami, te rog, fa-mi si mie o prajitura d-aia buna cum numai tu stii sa faci”….
March 15th, 2011 at 12:30 pm
bai alexandra, inceteaza, m-ai facut sa plang:)) nu ca asta ar fi extraordinar de greu zilele astea…
March 15th, 2011 at 12:39 pm
Curaj, Ana!!! Se poate 🙂 Gandeste-te cate mame au reusit! Sigura o sa fii si tu bine! Esti o femeie atat de calda si care emana atata iubire, cu siguranta asta se va transmite si in calitatile tale de mama. Este normal sa-ti fie frica de nou, dar stiu sigur ca te vei descurca de minune! Si stiu ca inca doua saptamani par o eternitate, dar incearca sa-ti gasesti ceva de facut, vezi un serial nou, citeste niste carti frumoase si o sa treaca 🙂
Ai vazut Modern Family? Sigur te-ar binedispune! Asta ca o sugestie 🙂
Great big giant bear hug!
March 15th, 2011 at 1:06 pm
merat, am incercat, nothing works:( nu ma mai pot uita la niciun serial, carti nici atat nu intra… practic, in afara de internet, nu diger nimic. si internetul asta, culmea, mi se pare deodata mult mai mic si nesatisfacator… multumesc pentru incurajare!
March 15th, 2011 at 1:20 pm
bai easypeasy, hai sa incerc sa te fac sa razi….sau macar sa zambesti…sau macar sa….nu stiu ce sa…mi-esti draga si d-aia mai zic si eu cate ceva.
Deci ziceam mai sus ca am facut curatenie in casa cu o zi inainte de a junge la spital, sa nasc. Imi prinsesem parul cu un elastic de borcan, ca p-asta il gasisem la indemana, si nu stiu cum mama naibii s-a facut (desi m-am pieptanat si a doua zi, cred, sper, habar n-am…))), ca dupa nastere m-am trezit cu acelasi elastic in par. Stii ce drag mi-a fost de el si cu ce mandrie mi-am restrans parul tot cu el? Ma simteam asa…ca dupa o batalie, cu aceleasi arme in posesie, dar cu multe kg in minus. Ahhhh, o minunatie de stare, in fata careia celelalte dureri paleau.
Ia zi, ai zambit macar?
Da-l incolo de plans, uite ce zi frumoasa se vede pe geam
March 15th, 2011 at 1:30 pm
am zambit, na:)) mai ai elasticul?:))
March 15th, 2011 at 1:47 pm
pfiiii, au trecut aproape 13 ani. chiar si daca as fi vrut sa-l pastrez, cred ca s-ar fi uscat, rupt, dizolvat de la sine.
numai ca de-atunci imi face o deosebita placere sa-mi prind parul cu elastic de borcan inainte de a ma arunca in vreo treaba prin casa si nu am la indemana alte alea de prins parul.
ce sa fac, am si eu romantismul meu, in felul meu :))
March 15th, 2011 at 1:48 pm
Mult a fost, putin a ramas! Gandeste-te cat de bine o sa fie dupa (eu cu asta ma consolez adesea). Mult curaj!!! Sabina
March 15th, 2011 at 2:06 pm
mai pun un PS, ca nu ma pot abtine:
tu esti insarcinata, nu bolnava! capisci?!
bucura-te, sa nu-ti para rau mai tarziu ca nu ai trait cum trebuia perioada asta.
March 15th, 2011 at 2:06 pm
Eu in ultimele 2 saptamani am organizat si etichetat toate borcanele cu condimente pe categorii, am reorganizat toate sertarele din casa, in numar de 46 (le-am numarat acum pt tine 🙂 si le-am pus de asemenea etichete cu ce gasesti inauntru (!??!!!), am facut plimbari lungi care NU includeau magazine de haine, am renuntat sa ma uit la Anatomia lui Grey pt ca Izzy tocmai facuse cancer si m-am intristat rau asa ca am trecut pe old fashion Friends iar in dimineata in care am intrat in travaliu n-am plecat de acasa pana nu am terminat de facut ciorba pentru domnul (doar il lasam singur 2-3 zile) si m-am dus linistita sa nasc desi in interior faceam pe mine de frica.
Asa cum spunea si Alexandra mai sus, avem in noi puteri de care nu suntem constienti si o abilitate extraordinara de a “uita” greutatile si a ne aduce aminte numai lucrurile frumoase. Asa ca stai linistita, o sa treaca 🙂
Pupici
March 15th, 2011 at 2:12 pm
@alexandra: ba eu fix bolnava ma simt de 8 luni, o boala lunga si groaznica, asa a fost pentru mine. nu credeam ca poa’ sa-mi fie rau din toate partile asa… ca poa’ sa doara totul, fiecare particica, din varful degetelor de la maini si pana la alea de la p[icioare pe care nu le mai vezi de burta mare ce ai… n-are sa-mi para rau dupa perioada asta, believe me!
@buni: ah, am auzit ca exista instinctul asta cu nestingul, cu aranjatul casei before the baby comes, dar pe mine inca nu m-a palit zelul si organizarea. ma scoate din minti ca e haos in jurul meu, dar nici ca pot sa fac ceva ca sa pun treburile intr-o ordine.
March 15th, 2011 at 2:27 pm
Eeei o sa-ti fie f. dor de perioada asta. E unica! Eu zic sa iesi afara ca e soare muuuuuuuult si veselie. Sunt multi pitici de toate varstele si ai la ce sa te uiti. O sa fii numai un zambet… iti garantez. Mergi in cel mai apropiat parc si da-te mare cu burtica. Eu m-am plimbat pana in ultima clipa si de cate ori vedeam cate un landou ma duceam sa ma uit in el (mai direct, mai indirect… eram asa de curioasaaa). Timpul o sa treaca ca nu avem cum sa-l tinem in loc asa ca mai bine nu te mai gandi la ce si cum o sa fie, ci mai bine profita din plin de ultimele zile/saptamani. O sa fii o mamica minunata si o sa te descurci de minune. Nu mai sta sa iti faci scenarii ca oricum nu au legatura cu “the real thing”.
E primavara si o sa iesi toata ziua buna ziua cu bebe la plimbare. Eu am nascut toamna/iarna si a fost mai greu, dar acum e asa de frumooos.
Nastere usoara si un bebe mancacios si somnoros iti doresc!
March 15th, 2011 at 3:34 pm
Buna!
Am vazut ca ai primit destule incurajari si sfaturi si cred ca esti deja mai bine. Eu ca o fosta (acum 4 ani) si actuala “incubatoare” iti spun ca si mie ultima luna mi s-a parut cea mai grea. Cu toate ca pentru mine, din fericire, prima sarcina a fost un vis,- pe bune una din cele mai frumoase perioade din viata mea, in ultima luna dimensiunile, nerabdarea de a-mi vedea fetita (Ana – stii tu ti-am mai scris), alte inconveniente- le stii si tu nu-mi permit sa le insir aici, m-au facut uneori sa ma simt cum spui tu. Cu fix o zi inainte de nastere am facut si eu o mare mare curatenie in toata casa, iar noaptea pe la 3 cand mi-am dat seama ca voi naste m-am apucat sa mai frec baia, care oricum stralucea, vreo doua ore. Pe la 6 am sunat doctorul. La 7 si ceva eram la spital, la 10,15 s-a nascut fetita mea (natural, nu cezariana; ce-i drept cu epidurala, dar mai bine nu mi-o faceau). Eu din experienta proprie in ultimele doua saptamani eram mereu in oras, la magazine, la plimbare, etc., cu toate neajunsurile. As vrea sa-ti spun ceva ce suna a cliseu, dar iti spun sincer ca este adevarat – gandeste-te ca 9 luni nu inseamna nimic in comparatie cu tot restul vietii tale si cu avalansa de fericire, bucurie si alte multe sentimente pe care o vei simti curand.
March 15th, 2011 at 3:59 pm
madi, multumesc, nu ma simt mai bine, dar de rusinea voastra m-am apucat sa spal vase:))
March 15th, 2011 at 4:37 pm
Din categoria “abia astept sa-mi ceara cineva parerea de mama”:))), hop si eu cu sugestia: Irina mea are acum doi ani si jumatate…si abia de vreo juma de an pot sa dorm o noapte intreaga fara sa aud din camera alaturata: “Mami, ethi acolo?” (need translation?)..Asa ca…da! fa curat, da!aranjaza-ti cuibul etc etc, dar mai presus de orice: DOORMI!
Parerea mea!
March 15th, 2011 at 4:42 pm
P.S. …si, apropo de ciorba facuta de Bunica: dupa vreo sase ore de contactii rare, cand – pe ceas – au inceput sa fie din 15 in 15 minute, mi-am trezit barbatul si i-am spus ca nasc. Raspunsul a fost naucitor:”pai, iubita, si nu faci si tu o omleta inainte de plecare, ca o sa stam cateva ore la spital, nu?”
March 15th, 2011 at 4:56 pm
mda, men:))))
cat despre somn, stiu sfatul, sunt sigura ca-i valabil, din pacate de dormit nu mai dorm de mult ca lumea… ma gandesc ca dupa ce nasc o sa fie mai putin somn, dar macar poate-o fi de-ala bun. zi-mi ca da!
March 15th, 2011 at 5:12 pm
sfatul cu dormitul l-as asculta primul:nici eu nu am mai prins vreo doi ani dupa delivrarea lui simon 4 ore de somn legate cap la cap,devenise target-ul meu obsesiv in materie de odihna…
si acum sa-ti spun eu cefaceam si nu faceam:
-ma plimbam in fiece dimineata cu burtoiul prin cartier si cumparam ziare,fructe si piine pentru o prietena care nascuse cu 3 luni inainte,urcam 2 etaje pina la ea,stateam la cioace si o tineam pe cea mica,maria,pe burta,sa-i gingureasca lui simon…si-n burta mea erau valuri-valuri,so,comunicau ei cumva…:)
-citeam carti usoare si pozitive,pline de efuziuni sentimentale,care-mi faceau bine si poezie de dragoste(capatasem un fel de obsesie pe maria banus si poezia latino-americana),
-nu citeam nimic in legatura cu nasterea,anestezia si alte chestii legate de copil nelalocul lor,si-mi repetam obsesiv:voi avea un copil sanatos,nu are cum sa fie altfel!desi eu aveam atunci 38 de ani,riscul de dawn e mare si eu nici un triplu test nu am vrut sa-mi fac,macar…
-aveam bagajul la usa de multa vreme,o geanta mare din piele,din cind in cind o mai stergeam de praf…:)
-aveam picioarele umflate taaare rau,s-au dezumflat la citeva zile dupa nastere…
-si desi rar fac asta,spre rusinea mea si a neamului meu de oameni simpli,crescuti si traiti in frica lui D-zeu,ma rugam in fiece zi LUI,sa fie totul bine si sa ma ajute sa devin si eu mama unui copil normal si sanatos.si sa supravietuiesc evenimentului,care-mi parea de-a dreptul apocaliptic atunci cind il aprofundam…
cam atit.
March 15th, 2011 at 5:15 pm
simona, si eu ma gandesc serios (desi probabil retroactiv o sa mi se para stupid:)) la supravietuire, mi se pare obiectivul suprem right now. ah, si va invidiez pe voi plimbacioasele, eu dupa 10 pasi tre’ sa ma intorc pe calcaie acasa, daca nu vreau sa ma astern cat is de mare pe trotuarul caldutz:p
March 15th, 2011 at 5:30 pm
Si nu ti se umfla baloane-n suflet cand te gandesti ca-n 15 zile o sa te uiti in ochii ei (tulburi, ce-i drept), o sa o tii de manutele alea moi si-o sa te miri ca e si ca-i atat, dar ataaaat de frumoasa (cum, desigur, doar fica-ta poate fi)?!
Gata, greul a trecut, urmeaza distractia- bine, te mint, da’ suna bine, nu? 😀
March 15th, 2011 at 5:36 pm
Citeste ce scriam eu cand eram ca tine si-o sa vezi ca esti normala. Bine, sau amandoua suntem defecte 🙂
March 15th, 2011 at 5:36 pm
ambasadoarea mea, sunt cateva chestii care se umfla in mine, dar nu-s ce zici tu acolo, nu inca:))) oricum, apreciez ca ma minti frumos!;)
March 15th, 2011 at 5:37 pm
ah, si iti dai seama ca am citit tot. si refuz sa cred ca NOI suntem defecte!
March 15th, 2011 at 7:31 pm
Stii, eu am un obicei, imi pun’ uniforma de razboi’, cand imi este mai greu, cand trebuie sa dau ochi sa sa vorbesc unei multimi de oameni, cand stiu ca ma duc la spital , ma duc coafata, cu manichiura si pedichiura impecabile, cu cele mai bune haine adaptate situatiei…
Nu stiu daca asta iti ajuta sau ridica moralul, da cel putin ai o grija in minus…
March 15th, 2011 at 8:28 pm
uite pt ridicare moralului
http://www.youtube.com/watch?v=8m1cP0ez_S8, ff tare tipu, desi mereu am crezut ca e o tipa :)))
eu mai am de asteptat pana in iunie cu pisoiu meu, dar fac ce fac si intru pe blog sa vad ce mai zici/faci. imi place f mult ca ai o abordare realista a sarcinii si nu vezi totul in roz, cred ca sarcina e o experienta completa -cu bune si cu rele, DAR sunt convinsa ca bebica ta va fi ok, iti doresc o nastere usoara }{
si asta dc ai chef de lectura https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0BxWqdYk2U8HAZmJlYWRmNDgtY2ZkMS00MGJjLWFkODEtYzc0YmRhYTBiNDM3&hl=en&authkey=CM38_NMB
bafta multa !!!!
March 15th, 2011 at 8:39 pm
uite pt ridicare moralului
http://www.youtube.com/watch?v=8m1cP0ez_S8, ff tare tipu, desi mereu am crezut ca e o tipa :)))
eu mai am de asteptat pana in iunie cu pisoiu meu, dar fac ce fac si intru pe blog sa vad ce mai zici/faci, mi da un sentiment de bine sa stiu ca nu sunt singura care-si “iubeste” noile forme 🙂 imi place f mult ca ai o abordare realista a sarcinii si nu vezi totul in roz, cred ca sarcina e o experienta completa -cu bune si cu rele, DAR sunt convinsa ca bebica ta va fi ok, iti doresc o nastere usoara }{
si asta dc ai chef de lectura si te intereseaza metode alternative de educare https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0BxWqdYk2U8HAZmJlYWRmNDgtY2ZkMS00MGJjLWFkODEtYzc0YmRhYTBiNDM3&hl=en&authkey=CM38_NMB
bafta multa !!!!
March 15th, 2011 at 9:44 pm
Eu am intrat in minunatul concediu prenatal cu 2 sapt inainte sa nasc asa ca m-am apucat de crosetat cercei din sarma de argint ( ca steam ca n-o sa mai pot dupa), m-am uitat la DVD-uri pe care le primisem pe la craciun (era iulie la momentul respectiv).
In ultima saptamana m-am dus la coafor, cosmetica, manichiura etc. ca ma astepta cea mai importanta intalnire.
Si cu o zi inainte m-am dus cu mama la restaurant si am sarbatorit 30 de anisori cu pizza, paste si tort (ca tot tinusem cel mai tare
March 15th, 2011 at 9:46 pm
eu – ti-am mai spus, te inteleg, nici eu n-am avut chef de nesting curatienie, nici macar sa ma aranjez eu, ca sa nu mai zic ca toata lumea imi zicea sa dorm si mie mi se pare o aberatie – cum sa dorm cu burta de SUTA de kile?!! asa ca am zacut – la propriu…:D si…m-am uitat la fetele Gilmore:D toate cele 7 sezoane:)))asta fiind serialul meu dinaintea momentelor grele din viata:))
Dar cand o sa vezi fatzuca aia mica mica, care nu stie decat sa suga, are gura perfect pliata pe sanul tau si cum a iesit din burta se baga cu nasul in sanul tau si suge de zor…mai mori!! eu tot stateam si ma uitam la el si imi venea sa zic…tu ai fost mai la mine in burta?! era pur si simplu PERFECT. este.:) si acum stau si ma gandesc cum o fi fost posibil sa creasca asa minunatie la mine in burta. un om. hai ca bat campii. pentru ca e tarziu, si bebe nu vrea sa adoarma!!!! hehe….asta dupa o zi de batut parcurile cap coada, ca atunci cand ma opresc incepe sa maraie!!:)
March 15th, 2011 at 9:49 pm
… regim)
Seara m-am dus la milonga ( dar n-am dansat), ca nu era sa ratez tortul si sampania de ziua mea!
Si a doua zi mi-am luat poseta si m-am dus la spital la intalnirea cu baiatul roz!
March 15th, 2011 at 10:28 pm
Hei,
Ti-am mai scris eu…. Am doua fetite gemene (soon they will be 9 years old).
In meniul de sapte luni am avut asa:
– Contractii din luna a patra.
– Iminenta de avort spontan in luna a cincea (internat in spital, cu indicatii clare daca se intampla ceva se provoaca nasterea)
-Stat in spital 2 saptamani cu o perfuzie in care s-a administrat o chestie numita partusisten care, acum dupa aproape 9 ani, mi-a provocat probleme cu inima. Inchipuie-ti ca eu timp de doua saptamani am stat cu perfuzia in mana, fara pauza.
– Dupa externare, stat la pat. Si stat la pat. Si stat la pat. Si stat la pat. Si stat la pat.Si stat la pat. Si in fiecare miercuri venea nenea doctoru’ si-mi facea o injectie cu gravibinon care, trust me, este cel mai worst nightmare of my live….. moldaminul sau penicilina sunt mici copii…. inchipuieti o chestie ca uleiul, dar mult mai vascoasa….. Si am facut asta miercuri de miercuri timp de doua luni.
-Dupa care fix la sapte luni nu s-a mai putut si am nascut prematur. 1.300 gr si 1.600 gr. Doua luni am stat in spital cu ele.
Imi pare rau ca nu iti pot atasa o poza cu ele sa le vezi acum cat de mari si frumoase sunt. Si imi pare rau ca aici nu iti pot arata cat de mult le iubesc si cat de mult traiesc eu pentru ele. Si nu iti pot arata si demonstra ca toata acea perioada de “incubatie” de sapte luni este undeva…… departe….
Ana, bucura-te, se poate si mai rau de atat, trust me. Nu vreau sa te intristez cu povesti mult mai triste. Dar crede-ma ca se poate mult mai rau de atat. O sa uiti, crede-ma, chiar daca tu il iei pe nu in brate. Daca nu ar fi lasata uitarea pe pamant, noi nu am mai exista pentru ca am fii cu totii nebuni.
Succes mult si rabdare multa. Abia de acum inainte pot spune ca trebuie sa ai rabdare.
Te pup.
March 16th, 2011 at 1:57 pm
Am dormit cum n-am dormit de 6 luni incoace… :)) te sfatuiesc sa faci la fel…apoi cosmetica, plimbari ( cu o seara inainte de THE DAY chiar una luuunga si urcat pe scari … ca nu mai puteam)….deci ultimele pregatiri si multa odihna…ca nici nu stii ce te asteapta. Te pup!
March 17th, 2011 at 9:22 am
Draga mea, ma bucura faptul ca mai sunt inca fete tinere preocupate de gatit, de gasirea si pregatirea unor noi retete. In zilele noastre acest obicei a cam disparut din pacate. Mie mi-a placut intotdeauna sa fac ceva “bun” pentru ai mei, sa le fac surprize culinare si am incercat mereu lucruri noi. Desi este acea vorba ca “dragostea trece prin stomac” nu acesta a fost motivul pentru care le-am facut alor mei tot felul de delicii culinare ci pentru ca mi-a placut mie acest lucru. Din fericire pentru ea, nepoata mea Andreea Nastase care locuieste si munceste departe de mine (Manchester U.K.) se pare ca a mostenit ceva din placerea gatitului (atunci cand are timp). Spun din fericire pentru ca nimic nu este mai gustos decat ceva facut cu mana ta iar satisfactia rezultatului este cu atat mai mare. Ca sa nu o lungesc, iti doresc o nastere usoara si sa nu enunti la placerea de a gati.
March 17th, 2011 at 10:13 am
draga buni de nepoata deea,
nu ma paste pericol de renuntare, ca prea tare imi place mancarea facuta in casa… multumesc pentru gandul bun, va imbratisez:)
March 17th, 2011 at 12:31 pm
Ai toate informatiile si formularele de la Agentia pentru Prestatii Sociale, stii exact unde este sucursala de care apartii and stuff? Eu asta m-am trezit sa fac taman in ziua precedenta nasterii si bine am facut…
March 17th, 2011 at 1:04 pm
valentina, nu am nicio informatie despre ce zici tu acolo, nici nu stiu ce e aia:o
March 18th, 2011 at 8:32 pm
Waaaa, mi-e raaaau!! Ce bine arataaaaa =P~
March 18th, 2011 at 11:33 pm
Vizitez acest site de ceva timp, si desi m-au impresionat unele retete,nu am scris nimic despre ele..Am ales acest subiect pentru ca mie mi se pare mai sensibil…Copilul meu are acum aproape 2 ani si voiam sa-ti dau curaj ..Eu sunt de felul meu panicata cand e vorba de doctori…lesin la o simpla injectie…si mi-era o frica de moarte cand ma gandeam la acea clipa despre care am citit,am auzit cuvinte grele…Si..a fost atat de simplu incat nici acum nu-mi vine sa cred…era o zi de miercuri, noapte nu dormisem bine dar,ma gandeam eu,nici nu se poate, cu atatea kg in plus, si m-am trezit dim,la 7…era mai,era frumos afara si m-am trezit flamanda ca un lup…Am mancat odata, dupa jumatate de ora iar mi-era foame…si am mancat din nou..si parca incepe sa ma doara putin..O sun pe mama…mama imi spune du-te la doctor,nu mai sta…eu zic, ce stie mama?trebuie sa ma doara rau de tot,nu asa..Il sun pe doctor..el zice ia un nospa si liniste-te…execut intocmai…dar nu-mi trece…Mai mananc ceva, ca iar mi se facuse foame si il sun din nou pe doctor…el zice sa mai iau o pastila,mai iau una, mama ma suna disperata du-te ca vei naste pe drum si ii zic sotului meu..hai pana la spital,sa vedem ce-o fi…pe drum relaxata, zambim,cantam, radem…eu incaltata in slapii lui, care si aceia imi era mici….si cand ajung la spital imi spune doctorul..in 2 ore nasti…De abia atunci am realizat ce mi se intampla…si asa a si fost…dupa amiaza imi tineam copilul in brate, si tremuram de emotie..Iar acum,dupa aproape 2 ani, copilul ma ia el in brate, si ma pupa de multe ori, semn ca ma iubeste, caci nu vrea inca sa spuna prea multe..si eu sunt la fel de emotionata si multumita ca ne face viata minunata!Iti dorim multa sanatate si o nastere usoara, fara probleme, si multa incredere ca cel de sus e alaturi de voi si va ocroteste…O primavara frumoasa si un copil sanatos si care sa va aduca multe bucurii…!!!
March 19th, 2011 at 8:52 am
draga alina, multumim, o primavara minunata si voua >:D<
March 19th, 2011 at 11:07 am
Revin cu chestii prozaice: Agentia pentru Prestatii Sociale este cea care daruieste tanara familie cu indemnizatia pentru cresterea copilului etc si unde trebuie depuse niste hartii in niste dosare in acest scop:).
May 27th, 2011 at 2:09 pm
Nici faptul ca o simteai miscandu-te nu compensa cumva durerea si disconfortul? Eu sunt acum in 26 de saptamani, de mai bine de o luna o tot simt si inca mi se pare miraculos. Bine, eu oricum am pana acum una din acele sarcini aproape insesizabile, burta nu ma deranjeaza cu nimic, dorm bine mersi, merg pe jos…Iti citesc de cateva zile blogul, ai o fetita superba, pozele sunt minunate, iar unele cuvinte despre cum e sa fii mama m-au facut sa plang…Sper sa fiu si eu la fel de “materna” ca tine, ca pana acum nu excelez in aspectul asta…
May 30th, 2011 at 10:03 am
@gloria: nici! cat despre being “materna”, eu nu-s deloc deloc asa. nu-mi vine natural treaba asta cu motherhood, cred ca mai tre’ sa treaca niste ani buni ca sa ma obisnuiesc cu noul statut. eu zic asa: relax, bucura-te ca nu ai o sarcina odioasa, iar instinctul… well, o sa vina, trebuie:)