Pranzul de astazi e simplu si light si gata in zece minute. Bucatelele de piept de pui se perpelesc in putin unt, cu sare, piper si mult patrunjel. Se stoarce o lamaie peste. Se fierb pastele si se adauga peste sos, impreuna cu o conserva de ciuperci of your choice. Se drege mancarea cu putina smantana dulce si, daca va place, cu parmezan ras. Enjoy!

Meaty me meets vegan me cu aceasta reteta simpla, yet, deloc boring, de paste cu ciuperci iuti. 

Paranteza: Povesteam deunazi ca de cate ori pun pe blog ceva incredibil de soios, decadent, porcesc, traficul creste brusc, vestea ca am prajit pui in 2l de ulei circula din IP in IP cu o viteza ametitoare, I swear:) Pe de alta parte, mancarurile dietetice arata pe analytics precum Groapa Marianelor intr-un ocean de  bucurie gastronomica. Asa ca nu ma astept sa va lovesc cu aceasta reteta vegan si nici nu insist, after all, nu e deloc vina voastra ca noi mancam pui cu mujdei la 3 dimineata sambata si acum ne simtim grasi si urati:p

Anyways, revenind: intr-o tigaie cu putin ulei de masline se calesc cateva ciuperci taiate in jumatate, cu usturoi si ardei iute tocat, cat va suporta papilele, the spicier, the better (fara ardei iute nu-i buna mancarea asta, va zic de pe-acum).

Separat se prepara sosul de rosii. Se rumenesc intr-o cratita o ceapa verde, doi trei catei de usturoi si niste tulpini de telina (care, am aflat eu de la Adi Hadean, ce se cheama apio, live and learn baby, live and learn!), taiate rondele, cu un praf de sare si mult, mult piper. Se sting cu putintica apa si se lasa sa fiarba inabusit, asezonand cu ierburi of your choice (oregano si busuioc as zice eu).

Cand s-au inmuiat legumele, se adauga o conserva de rosii tocate si se fierbe sosul la foc mic, pana se omogenizeaza. Separat fierbem linguinele in apa cu sare (by the way, la DM gasiti o selectie decenta de paste integrale bio la preturi foarte ok). Regula zice ca nu se pune niciodata sosul peste paste, ci pastele in sos. Asa ca turnam sosul intr-o tigaie mare si trantim linguinele peste el, amestecand bine bine. Servim cu ciuperci iuti peste si cu patrunjel proaspat.

Cand ma fac mare vreau sa fiu semi-vegetarian, adica sa nu mananc carne deloc, dar sa nu renunt si la peste, fructe de mare, lactate si oua. Mainly pentru ca mi-ar placea sa traiesc mult si bine si also pentru ca mi-e foarte mila de animale, dar deocamdata doar la nivel declarativ (nu ma comport deloc ca si cum my beloved carne de porc vine dintr-un  vioi purcel, ci mai degraba imi imaginez cum creste ea pe raft in supermarket, gata feliata, dezosata si numai buna de friptura:p). In tot cazul, chiar si numai pentru o seara, suntem si eu si Pufix animal friendly people, desi, I have to say, the anchovies may not agree:)) O reteta banala, dar ce zic eu aici, nici macar nu se poate numi reteta, e pur si simplu one of those things care apar din strafundurile imaginatiei sau ale unui frigider gol.

Deci se facea ca aveam niste leftover cold pasta de la macaroanele cu branza. Si niste rosii cherry care inca nu o luasera la vale (asa zice Pufix cand se strica ceva). Si intai m-am gandit sa fac preferatele mele paste aglio olio, dar pe urma am zis sa mai variez si dupa o raita prin frigider, congelator si camara, m-am intors victorioasa la cratita cu niste varza de Bruxelles – din aceea mini, congelata, cateva ansoa, capere, masline, usturoi si ceapa verde. Intai am calit ceapa verde si varza de Bruxelles in 3 linguri de ulei de masline, cu micile ansoa maruntite in tigaie pentru o aroma deosebita. Din cand in cand mai picuram apa, ca sa se inabuse frumos legumele. Cand au fost gata, moi si suculente, le-am scos deoparte si am spalat tigaia. In doua linguri de ulei proaspat am calit usturoiul si rosiile cherry taiate in jumatati. Am adaugat macaroanele fierte, amestecand lejer. Sare, piper, busuioc, oregano si chilli dupa gust. Apoi varza, maslinele, caperele. Iar la coada, fulgi de parmezan presarati pe deasupra. A fost bun.

I just had the perfect dinner, P E R F E C T I tell you! Cine-ar fi crezut ca dupa atatea paste cu pui, cu peste, cu fructe de mare, veggie pasta si paste cu carne de vita, tot the good old pork makes pasta perfect:) De la inceput:

Tiny tiny bucatele de porc, carnita slaba fara grasime, tavalite prin faina, sarate si piperate, se prajesc in tigaie cu ceapa si boia pana se auresc pe toate partile. Se adauga ciupercile taiate in jumatati, vin  rosu cat sa le acopere si o foaie de dafin. Se fierbe mancarea la foc foarte mic si se drege cu boia, smantana dulce, sare si piper cand e aproape gata. Se serveste cu pasta of your choice.

Sosul delicios de paprika si vin si smantana dulce face totul, absolut genial! Si gata in no time. Ma rog, more like 30 minutes or so. Happy happy!

Aseara aveam in plan o foarte sanatoasa salata cu somon. Pentru ca salata mea verde, proaspata, de la piata, era din cale-afara de amara, am schimbat imediat planul si din vorba-n vorba si din castron in oala, am pus la fiert niste spaghete, am sotat repejor un dovlecel si niste baby spinach si am pregatit un sos cu unt, crema de iaurt si turmeric.

Despre turmeric nu stiam mai nimic pana acum cateva zile, cand m-am apucat eu sa studiez proprietatile medicinale ale condimentelor si mai ales ce face bine si ce face rau la stomac. Oh well, se pare ca chilli-ul este foarte iritant, in vreme ce piperul cayenne si turmericul sunt grozave, antiinflamatoare, nurofen natural, ce mai! Turmericul este galbenul din curry, sofranul saracului, foarte folosit in bucataria asiatica. To be honest, mi se pare mai mult colorat decat gustos, so much so ca arata bucataria mea ca o floarea soarelui dupa ce am terminat cu el. Oricum, pentru o mancare care n-a durat nici 15 minute (somonul era deja facut de vreo doua zile, tavalit in seminte si copt pe hartie, in tava), a fost prea buna, “geniala” ca sa-l citez pe Pufix:D

easypeasy se intreaba daca exista intr-adevara un echilibru intre pornirile sale gurmande porcesti si un regim de viata sanatos. easypeasy nu vrea sa fie bolnav, dar nici nefericit. easypeasy stie ca salatele sunt foarte sanatoase, dar simte ca se iroseste pregatindu-le. easypeasy considera ca tot ce s-a intamplat weekendul asta e sub deminitatea sa. pentru ca really, spaghete cu ulei si busuioc, pui la cuptor si salata… lame!

weekend-ul asta poate fi lejer caracterizat drept dementa culinara. adica, while mircea badea isi expunea fesele maratoniste din pantaloni mult prea scurti prin herastrau la nush ce actiune atletica in grup, noi (a selected bunch of people, that is) mancam absolut (da mazette, asa cum ziceai) ca porcii, pentru ca, nu-i asa, nu e obligatoriu ca hainele cu care te-ai imbracat sambata sa te mai incapa duminica, mai ales (hint hint) daca nu ai dormit acasa:))

pai da, pentru ca daca voi credeti ca poti sa mananci fara sa te resimti: trei feluri de sosuri de spaghete cu spaghete, doua feluri de placinta, apoi paine de casa cu unt si slanina si ceapa verde;  sa bei mojitos si pe urma bere si intre ele cola, sa te scoli dimineata si sa o iei de la capat cu breakfast complet si apoi la pranz sa bagi pui provensal si pe dupa-amiaza asa sa te apuce din nou foamea de parca nu ai mancat in veci, oh well think again. suntem foarte grasi azi, asta e tot ce pot sa va zic:)) desi culmea, am reusit sa combatem si la wii intre doua valuri de cooking insanity by mazi & me.

am zis sa fie spaghete pentru ca se faceau repede si clar aveau sa multumeasca pe toata lumea. nu poti sa gresesti cu spaghete! pentru scarnavii care urasc branza (desi, god, how can they?!) am facut bolognese (anume carne tocata + sos de rosii = love). pentru boo – paste vegetariene cu legume balacite in sos de gorgonzola topita. in fine, pentru the simple pleasures in life am zis sa fie si carbonara cu extra bacon!

cateva tips pentru gospodina moderna rau:

– sosurile pentru paste se pot prepara dimineata inainte de petrecere. in acest mod simplu veti avea timp sa alergati la magazin pentru niste extra bacon pentru ca tura intai s-a ars jumate si apoi cineva a pescuit cu degetele nerabdatoare friptura extrema de pe fundul usor carbonizat al tigaii.

– iti trebuie 1 kg de spaghete ca sa fericesti opt oameni, dar dupa tre’ sa le dai placinta si slanina in aceasta ordine fix

– you can never make enough carbonara, succes nebun i tell u

– daca vrei sa nu manance mazi, o distragi cu prajituri (pe care tre sa le faca ea)

– intotdeauna invitatii se vor plange ca au mancat prea mult, while secretly wishing for more:)) asa ca e bine sa ai niste happy treats in bite’s range

– sosul de gorgonzola e mai fin daca branza se topeste in smantana dulce

– pastele astea se servesc cu salata verde direct din punga

despre tarta cu lamaie facuta de mazi si burcusu nu va pot spune prea multe, afara de faptul ca e noua mea prajitura preferata si ca mai vreau, ca nu m-am saturat si ca ma ustura limba de la all the juicy lemon-lime zest.

a mai fost si o placinta cu mere, apreciata la justa valoare numai dupa ce s-a terminat cea cu lamaie:P

poate va intrebati cum cineva care a mancat deja desert mai pofteste la paine de casa cu slanina. sa stiti ca si eu ma intreb:)) in apararea noastra: mirosea asa de bine si ar fi trebuit sa fie aperitiv, dar n-am mai reusit. am mancat ca la buni in copilarie si m-am gandit ce tare era daca mai traia, ca acum n-are cine sa-mi mai faca pita cu unsoare si cu boia:p

sa fi fost slana… sau the pretyy mojito by Pufix the man…

cert e ca pe la 4 am cazut lati. pana a doua zi la 9, cand, ca la nuntile din povesti, am luat-o de la capat. cu mic dejun hotelier si apoi cu o mancare taraneasca ce merita un post of its own. soon!

ansoa e pestele meu preferat, adica, ma rog, pestisorul. din pacate, gustul acela farte bun e dat doar de modul de conservare in sare si ulei, asa ca nu-i tocmai foarte sanatos. ansoa proaspat este, se pare, foarte fad. e folosit in multe sosuri, aproape ca un condiment, si e din categoria lucrurilor care se vand la borcanel mic si scump. also, nu se recomanda celor care au colesterolul ridicat. bien. acum ca ne-am lamurit, sa vedeti pe ce-am stricat eu un borcanel intreg de pestisorul minune.

intotdeauna cand gatesc ceva cu broccoli, caut arome puternice care sa-l imbogateasca. si ansoa mi s-a parut o idee foarte buna, la fel si sosul de branza, pe care il obtinem topind cu putin unt diverse sortimente (cascaval/cheddar, gorgonzolla, etc.) eu am pus si putina ceapa rosie calita. si, desigur, condimente.

am ales pentru felul asta de mancare rigatoni, niste paste mai mari asa, tubulare. despre care italienii zic ca ar fi cele mai bune.

odata ce branza e topita si pastele fierte, punem intr-o tava cu unt buchetelele de broccoli, pastele, ansoa, turnam sos peste ele, acoperim totul cu bucati de mozzarella sau gorgonzola, un ou batut bine si piper proaspat rasnit. gratinam, servim cald, mancam incet sa nu ni se aplece;)

stiati ca o treime din toata mancarea care se cumpara din supermarketuri se arunca? ma rog, in UK, dar nici noi nu cred ca suntem departe:p englezii arunca anual 555.000 pui, 1.3 milioane de iaurturi nedesfacute, 220.000 franzele, 660.000 oua, 1.2 milioane de carnati… aici gasiti o multime de idei pentru cum sa evitati risipa de mancare perfect comestibila, cum sa pastrati alimentele mai mult timp, cum sa gatiti cantitatea potrivita (mda!). very smart si foarte adevarat: nu mai aruncati mancare! ganditi-va doar cati bani dati pe ea in fiecare luna, cati oameni mor de foame, cati catei si pisici ar manca fericiti din ce-ati gatit voi!

pentru ca nu-i doar gura de mine, noi am mancat in seara asta friptura de porc (gatita duminica, de paste) cu spaghete (gatite luni pare-mi-se, much too many, ca eu niciodata nu nimeresc cantitatea potrivita la spaghete), cu soia sos, sos cantonez de stridii si condimente si cu niste legume congelate, toate pungile care erau pe terminate (fie ele chinese mix, soup vegetables sau stirfry mix).

de fapt nici nu-i o reteta asta, pui totul in tigaie si amesteci. duh!

va rog, nu mai aruncati mancare!

satui de oua si drob,  am fi mancat aseara ceva ce the average christian household nu are pe masa in sfintele zile de sarbatoare: creveti! cu spaghete si avocado si rosii cherry.

prima oara cand am mancat avocado mi s-a parut un soi de unt ratat. un fruct verde, mai degraba leguma, cu o consistenta unsuroasa si cu gust salciu. nu stiam la vremea aceea nici cum trebuie sa arate un avocado cand e copt, nici cum se prepara el. dar stiam ca face bine la sanatate, asa ca am perseverat. si azi asa, maine asa, a functionat treaba cu acquired tastes si am ajuns sa-l mancam cu placere. cel mai important e sa fie bine copt, mai degraba moale decat lemnos. avocado are in mijloc un sambure mare, pe care trebuie sa-l ocolim atunci cand sectionam fructul. dupa ce i-am scos samburele, desprindem cu o lingura miezul verde-galbui de coaja. daca iese usor, inseamna ca fructul e copt. daca e maroniu pe alocuri, inseamna ca s-a copt excesiv si e posibil sa nu mai fie bun. miezul de avocado se stropeste din belsug cu zeama de lamaie, pentru ca oxideaza foarte repede.

bun. acum crevetii. nu cumparati din aceia mici, nu-s ce trebuie! mai bine mancati creveti mai rar, dar alegeti o varietate mare, din care chiar sa intelegti ceva. eu cumpar creveti congelati, decorticati, inca n-am ajuns la performanta de a-i decortica myself:p. e foarte important sa nu overcook crevetii, iar asta se poate intampla mai cu seama in cazul celor congelati si de regula prefierti. eu ii pregatesc asa: din congelator ii balacesc timp de cateva minute intr-o craticioara in care am topit putin unt cu zeama de lamaie.

calesc apoi in doua linguri de ulei de masline rosiile cherry si usturoi tocat marunt, dupa gust. acum, asta nu-i o reteta asiatica, dar mie tot imi vine sa condimentez cu curry rosiile, imi place foarte tare combinatia asta! mai folosesc piper negru si patrunjel. cand coaja se desprinde singura de pe rosii, adaugam crevetii si amestecam usor.

rasturnam in tigaie spaghetele fierte al dente, piureul de avocado, ardei iute tocat sau praf de chilli dupa gust. amestecam din nou si servim cald, cu parmezan ras pe deasupra.