weekend-ul asta poate fi lejer caracterizat drept dementa culinara. adica, while mircea badea isi expunea fesele maratoniste din pantaloni mult prea scurti prin herastrau la nush ce actiune atletica in grup, noi (a selected bunch of people, that is) mancam absolut (da mazette, asa cum ziceai) ca porcii, pentru ca, nu-i asa, nu e obligatoriu ca hainele cu care te-ai imbracat sambata sa te mai incapa duminica, mai ales (hint hint) daca nu ai dormit acasa:))

pai da, pentru ca daca voi credeti ca poti sa mananci fara sa te resimti: trei feluri de sosuri de spaghete cu spaghete, doua feluri de placinta, apoi paine de casa cu unt si slanina si ceapa verde;  sa bei mojitos si pe urma bere si intre ele cola, sa te scoli dimineata si sa o iei de la capat cu breakfast complet si apoi la pranz sa bagi pui provensal si pe dupa-amiaza asa sa te apuce din nou foamea de parca nu ai mancat in veci, oh well think again. suntem foarte grasi azi, asta e tot ce pot sa va zic:)) desi culmea, am reusit sa combatem si la wii intre doua valuri de cooking insanity by mazi & me.

am zis sa fie spaghete pentru ca se faceau repede si clar aveau sa multumeasca pe toata lumea. nu poti sa gresesti cu spaghete! pentru scarnavii care urasc branza (desi, god, how can they?!) am facut bolognese (anume carne tocata + sos de rosii = love). pentru boo – paste vegetariene cu legume balacite in sos de gorgonzola topita. in fine, pentru the simple pleasures in life am zis sa fie si carbonara cu extra bacon!

cateva tips pentru gospodina moderna rau:

– sosurile pentru paste se pot prepara dimineata inainte de petrecere. in acest mod simplu veti avea timp sa alergati la magazin pentru niste extra bacon pentru ca tura intai s-a ars jumate si apoi cineva a pescuit cu degetele nerabdatoare friptura extrema de pe fundul usor carbonizat al tigaii.

– iti trebuie 1 kg de spaghete ca sa fericesti opt oameni, dar dupa tre’ sa le dai placinta si slanina in aceasta ordine fix

– you can never make enough carbonara, succes nebun i tell u

– daca vrei sa nu manance mazi, o distragi cu prajituri (pe care tre sa le faca ea)

– intotdeauna invitatii se vor plange ca au mancat prea mult, while secretly wishing for more:)) asa ca e bine sa ai niste happy treats in bite’s range

– sosul de gorgonzola e mai fin daca branza se topeste in smantana dulce

– pastele astea se servesc cu salata verde direct din punga

despre tarta cu lamaie facuta de mazi si burcusu nu va pot spune prea multe, afara de faptul ca e noua mea prajitura preferata si ca mai vreau, ca nu m-am saturat si ca ma ustura limba de la all the juicy lemon-lime zest.

a mai fost si o placinta cu mere, apreciata la justa valoare numai dupa ce s-a terminat cea cu lamaie:P

poate va intrebati cum cineva care a mancat deja desert mai pofteste la paine de casa cu slanina. sa stiti ca si eu ma intreb:)) in apararea noastra: mirosea asa de bine si ar fi trebuit sa fie aperitiv, dar n-am mai reusit. am mancat ca la buni in copilarie si m-am gandit ce tare era daca mai traia, ca acum n-are cine sa-mi mai faca pita cu unsoare si cu boia:p

sa fi fost slana… sau the pretyy mojito by Pufix the man…

cert e ca pe la 4 am cazut lati. pana a doua zi la 9, cand, ca la nuntile din povesti, am luat-o de la capat. cu mic dejun hotelier si apoi cu o mancare taraneasca ce merita un post of its own. soon!