Sunt foarte imprastiata astazi, nu stiu ce-am. Asa multe de povestit si-asa dezordine in cap…  ma tem ca o sa iasa o postare kilometrica si dezlanata. Anyway.

E bine sa fii blogger. Nu o zic pe genul fripturist, credeti-ma. Mai degraba cu mirarea si bucuria ca dupa ani si ani de zile de marketat si piarit pe la altii, micul meu proiect personal-gastronomic, in care n-am investit de nicio culoare ce-am invatat la job, mi-a adus atata bucurie si atatea intalniri cu oameni faini, unele dintre ele de-a dreptul providentiale (si mai multe despre asta intr-un wrap up post de final de an 2010), incat ma simt asa, foarte rasfatata si grateful pentru tot.

In sfarsit, daca ati trecut cu bine de aceasta introducere cu sirop si magiun pe pereti, aflati ca aseara am petrecut grozav de frumos la Club Cortina in Corbeanca, alaturi de doi fellow foodbloggeri si de foarte inimoasa echipa Electrolux. Ne-am adunat sa tesatm trei modele de aragaz diferite, cum altfel decat gatind diverse.

Asa potriveala karmica fu intre noi trei – adica Lavinia – http://bucatarsubacoperire.blogspot.com, Andi – http://www.sabucatarim.ro si eu, incat, fara sa ne vorbim inainte, ne organizaram perfect – eu aperitivele, Lavinia – supa si desert, iar Andi – felul principal.

Ca sa fie sigure ca nu ramanem nemancati (just in case something went rotten cu mancarea bloggerilor:)), fetele de la Electrolux ne asteptau inca de la inceput cu sandwich-uri si prajituri. Plus galeti de voie buna, pe care eu nush, doamne iarta-ma, cum faceau de-o aveau la ora aia tarzie, dupa ce robotisera all day ca totul sa iasa absolut perfect la cooking session-ul nostru. Deci da, kudos girls, sunteti foarte tari:D

Eiii, dar nu v-am zis distributia pana la capat. Intra in scena Pufix – the baker. Ca cineva trebuia sa testeze si cuptorul, si nu, nu nu nu eram eu aceea care avea sa faca briose cu branza si busuioc.

Anyways, insortariti si inmanusati anti-termic, ne-am suflecat manecutele si ne-am apucat de treaba. S-au gatit asa:

 … briosele de care v-am zis

 … pate de ficat de pui, fin de tot (silky smooth de-a dreptul), cu ceapa caramelizata alaturi

… supa de dovleac cu gorgonzolla (Lavinia), pui cacciatore si cartofi cu rozmarin (Andi), plus niste cookies din fulgi de ovaz si fructe, foarte buni, also by Lavinia. Andi, multam pentru ultimele poze, by that time eu eram asa de ghiftuita si expandata ca am uitat sa mai pozez:)

Am mancat din toate, asezati cu totii la masa ca la o cina intre prieteni. Ceea ce mi s-a parut extraordinar de misto. N-am avut nicio clipa senzatia ca sunt la un eveniment apretat si impersonal. Acest lucru fiind extrem de rar.

Doua vorbe despre aragazul testat:
– era integral pe gaz, cu cuptor cu tot, ceea ce poate sa fi fost motivul pentru care era inca rece dupa ce eu si Pufix, obisnuiti cu cuptorul electric, l-am chipurile pornit fixand treapta de temperatura si aprinzand becul. Note to self: cuptorul cu gaz se aprinde gen cu flacara:p
– mi-a placut ca becul este foarte puternic si ies fain pozele facute “on the inside” (cum e aia cu briosele care se coc frumos in cuptor)
– mi-a placut ca nu ni s-au carbonizat briosele in cuptor dupa cinci minute, ceea ce e mai degraba un neajuns al cuptorului aluia de-l avem noi acasa decat un merit al cuptorului testat, acesta este normal:)
Mai multe nu stiu daca pot sa va zic eu, minunea tehnicii, despre acest aragaz, afara de faptul ca mi se pare corect asa, practic (4 ochiuri, the works) si destul de compact pentru clasa lui. Ah, si avea patru tavi la cuptor, ceea ce mi s-a parut dragutz, sper sa le fi numarat bine.

Ah, si doua vorbe despre Club Cortina: very cozy place, noi am ajuns taman cand se pusese frumos zapada peste toata curtea si arata cam de basm asa. Cred ca e foarte fain si vara. Acum un an am vrut sa ne facem nunta acolo, dar pana la urma ne-am sucit si am ramas in oras. Cred ca ar fi iesit de vis, asa ca for those of you about to wed, go check it out.

Concluzii de final, intr-o ordine random:
– mancarea la un cooking session cu food bloggeri rules!
– plita cu inductie Electrolux nu incalzeste in jurul ei, ci doar sub cratita, ceea ce ar fi extrem de util la noi acasa, unde, ca niste berbeci, ne-am montat plita langa centrala termica:p
– vreau si eu sa fiu draguta ca fetele de la Electrolux
– supa de dovleac a Laviniei a fost mai speciala pentru ca a avut in ea o para
– Andi m-a invatat sa pun mascarpone in sosul de pui caccciatore, must try that!

Thanks for a lovely evening tuturor celor care au fost pe-acolo, si mai cu seama celor care au imaginat-o:) Acum urmeaza schimbul de retete si poze. Iar in curand, reteta de pate, on a blog near you.

Aseara am gasit pe pagina de facebook a cartii Iubirrre o poza care incalzeste pe dinauntru mai ceva ca o ceasca de ceai. Expresia batranului care strange in brate un caine, bucuria care parca i-a sters zeci de ani de pe chip, m-au emotionat foarte, si cu lacrimi. Poza-i doar una din cele facute de GIA – Group Initiative for Animals pe la sesiunile lor de terapie asistata cu animale, si daca vi se face macar un pic pielea de gaina cand va uitati la ea, daca ati iubit vreodata un catel, sau o pisica, sau un peste (to each their own), atunci, va rog, intrati pe http://www.orasulanimalelor.ro/cum-te-poti-implica/ si vedeti daca gasiti ceva ce-ati putea face pentru GIA, veti primi inapoi so much more. Si daca inca n-ati cumparat toate cadourile de Craciun, o idee buna / fapta buna ar fi sa aveti in vedere si cartea Iubirrre. O gasiti de cumparat online (pe Vellant, pe BuyBooks etc.) si pe la Carturesti. Costa 50 de lei, iar incasarile ajung la GIA.

Merry Xmas, deja <3

Buna dimineata, pe la pranz:) How is everybody? Noi ne pregatim pentru o sesiune de shopping si-un lunch la Vulturul. Cred ca lasam gateala pe maine, azi e cod galben de soare si zi de plimbare. Laters!

Mda. De marti si pana saptamana viitoare sunt consemnata la domiciliu. Am de stat in pat si de facut frectii, pe motiv ca ma doare spatele infernal de tare. Si cum n-am voie sa iau medicamente, mi-am dezvoltat ca mecanism de aparare plansul in hohote si cu sughituri, ceea ce nu e neaparat un lucru de facut in societate.  Ah, the joys of pregnancy:p Speaking of which, m-am hotarat sa incep un spin-off, un blog pregnancy-related unde o sa povestesc despre experienta asta pe bune, no bull shit, no embelishments cum gasesti in reviste idioate sau pe site-uri roz. Iar adevarul, my friends, e ca pregnancy sux.   

In alta ordine de idei, ce facem azi de mancare? Care sa fie bun si sa nu necesite eu-in-picioare mai mult de say 30 de minute in total?

De cand am aflat despre concursul Dinner Explorer, ma tot gandesc cum sa fac sa-l castig. Mai ales ca: 1. sunt foarte gravida si mi-e groaznic de lene sa organizez masa de Craciun anul asta; 2. mi se pare o idee foarte tare. After all, nu-s eu oare the master of all party planning? Nu-i casa noastra scena atator si-atator dezmaturi culinare? Nu-s eu in target? (citez: “un concurs dedicat bloggerilor din Romania”) Pai da, dar nu e asa simplu. Ne trebuie o idee originala si o executie detaliata. Ma gandesc, ma sucesc, ma uit pe regulament si, ca sa pornesc de undeva, m-apuc sa fac research pe internet sa vad ce aniversari si evenimente se sarbatoresc pe 17 decembrie, cand ar trebui sa fie petrecerea cu pricina. Ca poate poate-mi vine si ideea. Intr-un final, evrika! Dar sa va povestesc, ca poate si voi ati lipsit la lectia de istorie. E vorba de precursoarea Craciunului din Roma antica, Saturnalia.

Pai Saturnalia zice asa: pe 17 decembrie sclavii devin stapani si stapanii devin sclavi. Ce tare! Imediat imi sclipesc beculetele de pom: adica, in varianta moderna, femeile se distreaza si barbatii trec la cratita, nu? Foarte cool. Incep sa brodez pe tema data. Imi si imaginez cum all my male friends se inghesuie in bucataria noastra de 7mp, in vreme ce noi, gagicile, stam ca niste divete in  living, ne punem in cap cu Chianti (ma rog, eu cu cico) si urlam la  karaoke impromptu pe Girls Just Wanna Have Fun. Mancam de inspiratie antica romana – carne si legume si desert, balacite toate in vin si miere. Si sfidam criza cu daruri hand made,  care, dupa priceperea fiecaruia, pot arata ca niste Ugly Dolls ratate sau ca niste ecoBarbie din carpe. Nebunie curata. Mai jos – plasmuririle imaginatiei mele deosebite, traduse in instructiuni coerente, dupa cum o cere regula jocului. Daca castig, some of you will for sure be invited:D Daca nu, anticipez un 17 decembrie de chinuri sclavagiste pentru bietul Pufix (tinuta obligatorie pentru el – toga din prosop de plaja si pileus din ziare, pentru mine – bici confectionat din mustati de Pufeta, filme siropoase all evening long s.a.m.d). Asa ca wish me luck:)!

Petrecere Saturnalia in varianta moderna  (pentru 12 persoane)

meniu
Vitelina Fricta (Vitel fript)
Fabaciae Virides (Fasole verde)
Dulcia Domestica (Dulce de casa)

retete
Vitelina Fricta (Vitel fript)
2,5 kg pulpa de vitel se sareaza, se unge cu unt, se acopera cu folie de aluminiu si se da la cuptor la foc mic timp de 3 ore. Separat se amesteca 300g de stafide cu o lingura de miere, doua linguri de otet, 500 ml de vin rosu sec, 100 ml ulei de masline, o lingurita de sare grunjoasa, chimen, oregano si piper dupa gust. Sosul asta se omogenizeaza pe aragaz la foc mic si se toarna peste vitelul copt.

Fabaciae Virides (Fasole verde)
1,5 kg de fasole verde congelata se soteaza in tigaie cu 4 fire subtiri de praz tocate marunt si o mana de frunze de coriandru. Se sareaza, se pipereaza si se stinge cu o cana de suc de rosii amestecat in proportie egala cu vin rosu. Se fierbe inabusit pe foc mic, pana se inmoaie fasolea si scade sosul. Se serveste cu friptura de vitel si cartofi fierti intregi.
 
Dulcia Domestica (Dulce de casa)
750g curmale fara samburi se umplu cu muguri de pin si miez de nuca, foarte usor prajite in tigaie sau la cuptor, fara ulei. Se presara cu putina sare si se fierb la foc mic, intr-un amestec de miere si vin rosu, cca 10 minute. Se strecoara de zeama si se servesc calde.

bauturi
Chianti (pentru a pastra tema Italian red)
Suc de rodii
Apa minerala

muzica
Aici ne luam la revedere de la romani si ne aducem aminte de ce ne-a placut tema asta in the first place, cu un amestec de hituri 80s – 90s in ton cu ideea petrecerii. Powerplay-urile serii: Queen – I Want To Break Free (pentru barbatii nostri care slugaresc la bucatarie), Cindy Lauper – Girls Just Wanna Have Fun (pentru fetele care trandavesc in sufragerie) si Depeche Mode – Master And Servant (pentru ca, nu-i asa, tuturor ne vine randul:).

activitati
De Saturnalia, romanii obisnuiau sa confectioneze decoratiuni si daruri, cel mai adesea papusi din ceara si carpe. Asa si noi: fiecare oaspete trebuie sa daruiasca altuia, pe sistemul “Secret Santa”, o astfel de opera de arta… manuala. Avem la dispozitie diverse bucati de carpa colorata, melana pentru umplut papusile, nasturei, margelute si sticle de vin in nestire, in caz ca ii lipseste cuiva inspiratia.

decoratiuni
Ghirlande confectionate din frunze, atarnate la geamuri si usi. Boluri din sticla aurie cu lumanari inauntru. Masa impodobita festiv-auriu.

lista de cumparaturi
Alimente
2,5 kg pulpa de vitel, un pachet de unt de 100g, 1,5 kg fasole verde congelata, 4 fire de praz, o legatura de frunze de coriandru, 2kg cartofi, o sticla de suc de rosii bio, o sticla de otet de vin, 0.5l ulei de masline extravirgin, un plic de chimen, un plic de oregano, un plic de piper negru boabe, sare de mare, 750g curmale fara samburi, 100g muguri de pin, 200g miez de nuca, 300g stafide, un borcan de miere greceasca
Bauturi
6 sticle de Chianti
6 cutii de suc de rodii
12 litri de apa minerala
Decoratiuni si cadouri (ca mai sus)

De trei zile nu ma mai trezesc cu ceas desteptator. De trei dimineti incoace, la ora sapte fix, aud piuitul suav al masinariei de facut paine. In casa miroase a brutarie si Pufix imi trece mana prin par si doua pisici pufoase mi se gudura la picioare. Inchid ochii si ma gandesc ca as vrea sa raman forever agatata in momentul asta perfect.

Daca o stiti de-aici sau de-aici sau de-aici , daca ati intalnit-o offline sau daca doar i-ati admirat pozele si i-ati poftit bucatele, daca ati gustat macar o data din tarta ei cu lamaie sau din delicioasele cupcakes, daca ati visat impreuna la al ei bistrot exquis, atunci join me in wishing Mazi “happy b-day” <3

Documentar. Sau sitcom. Your choice.
Orele 22 si ceva, eu, din dormitor: Pufiii, as manca niste clatite.
Pufix: Pai… sa facem.
Eu: Fa tu, eu ma culc.
Pufix: Pai si atunci… cand mananci?
Eu: Maine dimineata /yawn. Sau acum…

Later: Gata Pufinela, am batut clatitele, tre’ sa stea vreo 30 de minute inainte sa le coc.
Eu: Snore snore, nani, alea alea din patut.  

A doua zi dimineata – in bucatarie – curat. Pe bufet – o farfurie mare, acoperita cu folie. Sub folie – teanc de clatite grosute, galbene si buttery. Numai bune de mancat la micul dejun. Pe camera – documentarea amanuntita, cu declansator automat, a procesului de fabricatie. Acu’ tre sa recunoasteti, am cel mai bestial husband ever:D Cum s-a gandit el asa sa-mi faca mie clatite, cum a cautat reteta, cum a cantarit si-a mixat si-a aruncat cu clatita in aer ca un profesionist, in tot acest timp pozandu-se pentru posteritate. Pai frate, am I the luckiest woman in the world sau ce?! N-am absolut niciun merit in povestea asta, afara de faptul ca am umplut clatitele cu magiun bun de Topoloveni si le-am pudrat cu zahar. In rest, it’s all Pufix and his genius, ca nu degeaba il mai alint eu din cand in cand “ma’ baker”. Sa va dam si reteta zic, ca nu-i chiar aia traditionala de crepes:

3 oua mari, 150g faina, 2 linguri de zahar, 1 praf de sare, 350 ml lapte, 50g unt. Se amesteca faina cu sarea si zaharul intr-un castron. Se adauga ouale in mijloc si se amesteca dinspre exterior spre centru cu o lingura mare. Apoi punem laptele si untul moale si omogenizam asa vartos, ca sa nu se formeze cocoloase. Lasam aluatul asta sa stea 30 de minute. Inainte sa ne-apucam sa coacem clatitele, mai amestecam o data bine toata compozitia. Si-apoi urmeaza partea pe care o urasc cel mai tare – coptul  si intorsul. Pentru varianta asta, se coc clatitele in tigaie cu putin unt, nu cu ulei.

Bon apetit si va doresc tuturor s-aveti in viata parte de cineva care din dragoste sa va faca clatite:)

Dragi copii,

Au fost odata niste reclame cretinele care zic ca margarina e buna. Care arata alti copii ca si voi cum isi imbuiba falcile cu grasime vegetala hidrogenata. Care dovedesc o deosebita lipsa de inspiratie prin pocirea penala a notiunii de iubire, sub pretextul mincinos ca margarina dimineata la pranz si seara face din om bolnav om sanatos si ca daca iubesti pe cineva, atunci musai tre’ sa-l aduci pe calea cea dreapta, aceea propovaduita de unicul detinator al secretului vietii vesnice, insusi producatorul de margarina-intru-binele-omenirii-amin.

Ei bine, trebuie sa stiti ca toate povestile astea sunt crap, crappola, bull shit. Dupa cum nici Coca Cola nu e secretul fericirii familiale (desi are ceva treaba cu fericirea decadenta care te duce direct la groapa, recunosc, in calitatea mea de mare fan cola ce a pierdut batalia cu rationalul), asa nici margarina nu te unge pe dinauntru cu puterea vindecatoare a chimicalelor. E de maxima cacao ca in 2010 noi inca vedem la televizor “celebritati” care endorseaza margarina in combo infailibil cu cate-un kinder, tintind desigur la inima-iubita-cu-margarina a mamelor. Este incredibil de suparator pentru mine sa citesc pe fellow-food-blogs chestii gen “nicio prajitura fara margarina”. Asa ca, din inima mea unsa cel mult cu porc, va scriu cu rugamintea de a nu pune botul la aceste vrajeli ieftine, pentru ca margarina este rea.

Toate grasimile sunt rele, foarte adevarat, dar dintre toate, eu zic ca asta-i dracul. Margarina e mincinoasa: se lauda ca nu contine colesterol. Adevarat, dar stiati ca margarina stimuleaza productia de colesterol in organism? Asa ca daca mancati margarina ca sa va tineti colesterolul sub control, well, tzeapa. Margarina e o mizerie sintetica, as manca mai degraba orice produs natural, numiti-l voi pe cel mai gretos, decat o unsoare dubioasa care se lichefiaza la cele mai inalte temperaturi si are o structura moleculara imposibil de integrat in celulele noastre fara substantiale deformari ale acestora (“mutatii” daca vreti, oare in conjunctie cu ce boala am mai auzit cuvantul asta?).

N-am sa va zic sa nu mancati margarina, treaba voastra, by all means mancati galeti, ca doar cine sunt eu sa va zic asa ceva. Dar am sa va rog din suflet sa o faceti in cunostinta de cauza, iar data viitoare cand cineva va zice ca margarina este buna, sa scuipati de trei ori in san si sa faceti cruce cu limba. Sunt gramezi de studii pe internet, nu mai suntem inainte de ’90 cand aduceau nemtoaicele de la bunica-mea de pe strada margarina “buna” din Germania, iar noi o mancam ca pe caviar, ca nu stiam exact ce-i aia. Adevarul e pe-acolo. Eu atat am avut de refulat.

Producatorul de margarina si prozelitii lui ar semna “Mos Craciun”, eu semnez adevarat – o viitoare mama ingrijorata.

In anticipatia unui sperat moment foarte dragutz din intensiva mea activitate foodbloggeristica (notice the pretty banner din stanga?:D), m-am apucat sa-mi recitesc posturile din categoria party food. Mamicutza, ce ospete-am trait in ultimii doi ani! Ce de gratare la curte, ce de brunch-uri, ce de aniversari… Nu-mi vine sa cred ca am mancat atata la viata mea, ma rog, a mea si a dragilor mei prieteni cu care m-am pus de atatea ori in cap (doar dpdv gastronomic, no worries;) Come 2010 insa, criza si starile fiziologice diverse:p ne-au cam dovedit, nu stiu ce facem de Craciun, nu stiu ce facem de Revelion, mi-au mai scazut si mie ambitiile de wonder woman in bucatarie (ffs, uitasem ca pot sa fac mese pentru 15 persoane cu cate 8-9 feluri de mancare:). Dar chiar si pe praful asta, nu se poate sa treaca asa fara urme Craciunul, after all, anul trecut am avut parte de patru (4!) petreceri de Craciun.

Ma rog, long story short, luati de-aici daca vreti cateva povesti de petrecere din casa di Pufixes, iar eu o sa ma gandesc cum sa salvez Craciunul;) Pana la urma, nu-i despre ce pui pe masa, ci despre cei cu care imparti o paine de casa <3