Stiu ca you’re dying to know ce s-a ales de carnea din care am facut supa de vita cu paine prajita. Si pentru ca nu vreau sa prelungesc suspansul, am sa va spun. So, am scos din supa legumele fierte si de carnea care se facuse praf fiind uitata de Pufix la oala sub presiune timp de 40 de minute (cum el insusi a recunoscut). Intr-o tava de inox am asezat frumusel rasolul, cartofii si morcovii taiati grosier, am picurat nitel ulei de masline si am dat-o la cuptor cat sa capete mancarea o rumeneala apetisanta. Am topit 1/4 pachet de unt intr-o craticioara, cu boabe de piper verde lejer pisate, o cescuta de sos de soia si ceva coniac. Plus nelipsita smantana dulce si o lingura rasa de faina pentru mai multa consistenta. Sosul astfel obtinut l-am turnat in tava, peste carnea aburinda. Teh yum!

I just had the perfect dinner, P E R F E C T I tell you! Cine-ar fi crezut ca dupa atatea paste cu pui, cu peste, cu fructe de mare, veggie pasta si paste cu carne de vita, tot the good old pork makes pasta perfect:) De la inceput:

Tiny tiny bucatele de porc, carnita slaba fara grasime, tavalite prin faina, sarate si piperate, se prajesc in tigaie cu ceapa si boia pana se auresc pe toate partile. Se adauga ciupercile taiate in jumatati, vin  rosu cat sa le acopere si o foaie de dafin. Se fierbe mancarea la foc foarte mic si se drege cu boia, smantana dulce, sare si piper cand e aproape gata. Se serveste cu pasta of your choice.

Sosul delicios de paprika si vin si smantana dulce face totul, absolut genial! Si gata in no time. Ma rog, more like 30 minutes or so. Happy happy!

Back by popular demand si din pacate pictureless (long story, new laptop:p), prajitura Emiliei se intoarce! Pentru ca e indeed una din cele mai gustoase prajituri de casa si pentru ca multi dintre voi vor sa stie cum se face, am rugat-o pe Emili sa ne mai dea odata reteta. Si iata:

• 300g zahar
• 300g faina
• 200g unt
• 2 ciocolate cu lapte rase
• 4 oua
• cacao si scortisoara dupa gust
• 1 cana de vin rosu

Pe principiul, foarte sanatos dealtfel, “mix everything together”, aceasta delicioasa prajitura porneste cu ouale batute separat (intai albusul cu zaharul) si se termina cu vinul si scortisoara, care se adauga exact inainte sa dam prajitura la cuptor pentru a nu se risipi aromele.  Nu va speriati daca nu creste, din cauza, sau mai bine zis, datorita ciocolatei si vinului, aceasta brownie are o consistenta moale si umeda mai degraba decat una inecacioasa ca de pandispan. Sounds easy enough! Enjoy!

Friptura perfecta este de porc si, credeti-ma,  nu este deloc greu de facut. In fact, e cam cel mai simplu lucru pe care il poti face in bucatarie si precis ma repet cand spun asta. Pentru friptura de Craciun e nevoie de o bucata intreaga de carne, bunaoara un muschi file sau un cotlet fara os. Facem asa:

Punem bucata de carne in tava (fara sa indepartam stratul subtire de grasime de deasupra) si pregatim miresmele: piper verde maruntit in mojar, paprika, usturoi, oregano si cimbru, pe care le scufundam in ulei de masline cat sa capete o consistenta pastoasa. Cu pasta asta ungem carnea. Completam zeama din tava cu vin si putina apa, apoi dam la cuptorul preincalzit la 200+ grade pret de zece minute. Pe urma dam focul mic si lasam friptura sa se rumeasca 50-80 de minute, mai stropind din cand in cand cu zeama si avand grija sa nu ni se faca scrum crusta de mirodenii.

Odata carnea gata, din zeama facem gravy de pus peste piure, iar friptura noastra absolut perfecta o mancam fie calda, cu sos, fie rece, feliata si cu mustar. Nu-i Craciun fara friptura, iar daca faceti cum v-am invatat, bine o sa va para!:) Bonus, daca faceti ca mine, mai gustati si din vin cat se rumeneste carnea. V-am pupat! Cheers:)

Gustare

• muschiulet afumat, jumari, slaninuta fiarta cu usturoi, salam banatean, toba, lebar
• paine de casa cu untura, boia si sare grunjoasa
• branza de burduf, branza de oaie, cascaval afumat
• tzatziki cu bastonase de morcovi si ardei gras
• salata romana cu ciuperci, bacon si sos blue cheese
• ceapa verde, ridichi, rosii, castraveti, masline

Sarmale cu mamaliga

Main

• piept de curcan la cuptor cu sos de cranberries, pui la vas roman, muschi de porc in vin cu crusta de piper verde, carnati de casa
• piure de cartofi cu usturoi si chives, sote de mazare cu unt si morcovi glasati, cartofi la cuptor cu rozmarin

Desert

• panettone cu glazura de mascarpone si portocale

“Excelent” este distinctia cea mai inalta pe care o acord eu mancarii si o fac asa, in chip automat, fara sa ma gandesc la ce spun. It just comes out like that, dupa multe, dar multe uh, ah, OMG, foarte bun, genial…  excelent! Well, pot sa va zic ca in seara asta am zis de mai multe ori “excelent”, pentru ca am avut desteptaciunea sa nu ratam cina pusa la cale de Adi Hadean la Casa Latina de pe Soseaua Panduri.

Pe Adi l-am descoperit cand cu festivalul blogurilor gustoase, cand m-am hotarat eu absolut premonit ca s-au furat alegerile, si am dat mixere virtuale Philips la cine mi-a placut. Macar atata lucru bun a iesit din asta, ca am ramas fan si urmaresc cu placere Retete fara secrete, eu nefiind de regula cititoare de alte cooking bloguri decat al Mazettei. Care de fapt este un muffin-heaven-chocolate-hell-love-hate-fatso-skinny blog adorabil, cu pantofi porno si mustati sarmante, deci nu se pune. So da, cum citeam eu blogul lui Adi, pam pam zice ca vine la Bucuresti. Si eu zic: da faci cotlet cu gutui? Si uite ca my wish comes true si este si cotlet, dar abia maine cand eu am party de Craciun la firma si nu ma pot duce:p. Nu ma plang, nu ma intelegeti gresit, caci in meniul de azi a fost pita cu unsoare si boia, salata de ceapa rosie, slaninuta, gulyas de-acela bun cu de toate si desert-prajitura cu malai.

So, da fratilor, excelent! Atata am avut de zis! Ma bucur pentru succesul lui Adi si al celor de la Casa Latina, era full in seara asta la ei pentru ca cineva a fost smart enough si openminded enough sa realizeze ce grozava oportunitate i se prezentase in chip de bucatar talentat, charming si cumsecade de la Cluj. Vrem Adi in fiecare luna, am zis, m-am abonat si v-am pupat!

Ok, recunosc, nu sunt deloc a veggie person. Pentru mine, legumele cele mai bune sunt cartoful, pastele si orezul:p De-asta ma impac asa bine cu bucataria nemteasca sau cu cea englezeasca, daca avem carne si mashed potatoes eu sunt cea mai happy. Well, auto-educatia, Boo-educatia si diverse boli ale mele sau ale celor dragi m-au ajutat sa inteleg ca there’s more to the world, dar cand vine iarna pot si eu sa ma prefac ca nu mai e sezon de cruditati si sa imi trag in cap o mancare cu carne si cartofi si muraturi on the side. The yumminess:D! Daca si pentru voi comfort food = cartofi, o sa va placa mult de tot tocana asta de iarna, cu pui si cartofi.

Incepem cu perpelitul in unt al bucatilor de pui bine uscate, sarate, piperate si date prin faina condimentata. Le dam deoparte, cat sa se fiarba la foc mic intr-o ulcica morcovii, ceapa rosie, cartofii, telina, pastarnacul si usturoiul, toate taiate grosier. Cu piper boabe, foaie de dafin si ceva verzitura (rondele de praz, patrunjel, marar, sau ce aveti prin casa si se califica).

Odata ce legumele s-au inmuiat, adaugam puiul si un buchet aromat de cimbru. Dregem de sare si piper si dam la cuptor la foc mediu, pana scade tocana de tot. Se mananca foarte bine cu muraturi si daca vreti cu adevarat porceala, cu paine de casa frecata cu usturoi, unsa cu unt si incalzita usor la cuptor.

Si s-a facut anul de cand ne-am “luat” cu acte in regula. Ce moment, ce sarbatoare! Avem si petrecere in plan (pasta & wine a casa di Puficsi cu familia “dobandita”, iar apoi gratare nesimtite la Cornu in weekend, cu familia pe care ne-a dat-o al de sus:). Ah, si s-a potrivit asa ca m-au invitat fetele de la hotcity.ro sa scriu un soi de oda barbatului meu. Si am scris, se pare, foarte frumos:)) Puteti citi aici scrisoarea mea de amor catre Pufix, curat tocanita sentimentala, cum bine a zis realizatoarea rubricii careia ii multumesc again pe aceasta cale ca m-a lasat sa ma efuzionez asa de elegant.

sunt asa de varza si de busy de nu-mi vad capul. dar mananc. comfort food. the junkity junk junk cartofi prajiti unsurosi cu maioneza, dar si fructe multe si bune de care mi-a adus boo o sacosa duminica. si mi-a curatat rodii de care am mancat pentru prima oara in viata mea, acuma, daca asta nu e best friendliness… pai a fost o lupta sangeroasa intre boo si micile bobite, care s-a lasat cu un lighean de apa rosie si soldatei de coji zacand cu burta in sus in gunoi. si cu un castron de rasfat. doar lui pufix nu-i place, azi dimineata i-am facut a perfectly yummy breakfast cu gofre si ricotta si rodie, si he ruined it cu strambaturile:p oh well, my comfort food – not for everyone.

au mai cazut si alte fructe la datorie, dupa cum se poate vedea. pentru ca boo gaseste ca fructele au efecte miraculoase asupra nivelului nostru de energie. adevarul e ca am tras un shopping energic dupa fructele astea, ceva de vis.

sunt incoreneta, dar revin:)

Am o stare tampita de neliniste lately, a lot has changed si incerc sa ma ancorez folosind every trick in the book. De exemplu, ma simt foarte legata de tot ce-mi aduce aminte de copilarie si de tata. Tata care iarna facea intotdeauna cartofi copti la cuptorul de la aragaz, pentru ca era inainte de revolutie si inainte sa intre in viata noastra cuptorul cu microunde si alte inventii ale diavolului:)) Pe atunci cartofii erau mici, se coceau repejor, iar apoi tata ii punea intr-o ulcica si ii invelea cu o carpa, sa stea la cald. Si eu asteptam cuminte sa treaca ceea ce parea o eternitate, ca sa-mi decojeasca el primul cartof si sa mi-l puna pe farfurie, cu unt si sare si slaninuta si catei de usturoi. E lesne de inteles pentru oricine a pierdut un parinte, mirosul de cartofi e a small treasure, e tata.