vama veche: dupa ce n-a mai fost ce era
Exista o complicitate a mergatorilor in Vama. Un soi de replica de dat mai departe din tata-vamaiot in fiu-conceput-la-cort. Intrebati-i si or sa va spuna: “Vama Veche nu mai e ce-a fost!”. De fapt, nu-i nevoie sa intrebati, or sa va spuna oricum. Sansele sunt ca veti ramane cu aceasta nelamurire. Adica… cum era Vama cand era ce era? Si cam cand era asta? Mai exista, oare, viu si in viata, cineva care sa ne zica si noua? Intrebari legite, pe care mi le puneam in timp ce indesam in troller(!) mormanul de lucruri absolut necesare si esentiale primei mele vacante in Vama Veche.
“Pack light”, they said. Lucru pe care nu l-am luat neaparat in serios, crezand cu putere ca atat dpdv emotional, cat si dpdv logistic, femeia nu poate, nene, sa aiba bagaj mic. Patru zile, patru femei… Things were needed. Placa de par, feon, prelungitor pentru a putea folosi simultan placa de par si feonul, cele sapte oje preferate, in nunate de rosu, rosu-rosu si rosu-rosu-rosu, plus baza si top coat, tot arsenalul Mac, tzoale si carpeturi, Convershi, slapi, trei perechi de sandale, haine de “ca daca e frig”, haine de “ca daca e cald”, trei costume de baie, palariuta, trusa de prim ajutor-minifarmacie portabila… Nyways. Un troller rotofei, rucsacul cu electronice, papornita de plaja si eu, destul de “incurca-loc” de felul meu.
Paranteza: invitatia dezbifarii de pe bucket list a unei vacante in loc de pierzanie Vama Veche imi parvenise de la trei best friends ele intre ele, trei fete foarte dragute, dintre care pe una o cunosteam binishor, pe alta mai putin si pe a treia deloc. Se chema ca tre’ sa fac impresie, sa-mi justific prezenta in micul, dar inimosul lor colectiv. Voiam sa ma iubeasca, da da da. Well, impresie… am facut. Caci cand m-au vazut tarand lejer cufarul magic, jur ca s-a auzit sunet de dinti cazuti pe asfalt. Cu ce eforturi am indesat lighioana in portbagaj, alaturi de lada frigorifica plina cu bautura… nu pot sa va spun. Dupa cum mi-e rusine sa va spun si ca fetele cele trei aveau bagaje mai mici decat geanta cu care ma duc eu zilnic la birou.
Momentul bagajului odata depasit, am purces fain frumos in excursia noastra de fete, so SATC, sezoanele 1-6. Prima lectie de viata Vama: se merge de luni pana joi, in iunie. In acest mod simplu, te asiguri ca nu nimeresti in miezul unei calcari in picioare al carei subiect esti chiar tu. A doua lectie: la OMV au un foietaj cu branza absolut fabulos, un soi de rulou sarat. Ah, si cherry cola. A treia lectie (asta din ciclul mai iesi si tu din casa!): autostrada cea new and improved te scoate direct la Agigea, facand drumul spre mare in timpul saptamanii o adevarata incantare. A patra lectie: nu incercati sa tarati un troller ginormic prin nisip.
Am ajuns la Vama Veche pe la ora pranzului si ne-am proptit direct aici:
La Cherhana, adica. Acest landmark de neratat (inteleg), unde pestele e mereu proaspat, oamenii nu gatesc complicatenii (neavand ei decat un gratar in curte) si privelistea e asa, to die for! Ne-am lipit (la propriu) de mese si am asteptat cuminti, cu spuma in pahar si spuma marii sub nas, ca aceasta aratare deosebita sa se parleasca bine pe toate partile:
1.8kg worth of calcan, fabulos de bun si extraordinar de scump (cca 200 lei). Si pentru ca asteptarea sa fie mai lina si ruloul cu branza de la OMV sa nu se mai simta singur in burta mea, niste icre cu ceapa sa consumam, au zis fetele, lucru la care prost sa fii sa te impotrivesti.
Bun. Bune si icrele, bun si pestele, bine de tot La Cherhana. 291 de lei o nota de patru persoane. Ceea ce as zice ca e opusul lui ieftin.
La Cherhana e loc viu, adica… cu vietati. Sub mese – catei si pisici. Pe plaja – pescarusi si alte pasarele (plaja de nudisti e in range pentru un zoom mai calificat, asa incat era cat pe ce sa va bucur cu o poza cu rating adult, noroc ca a cazut la montaj, altfel nush ce ne faceam. Adica who the fuck se apleaca sa culeaga scoici in fundu’ gol, fara sa indoaie genunchii? No… really!)
Acum, stiti, what happens in Vama stays in Vama si pentru ca inca mai vreau sa ma iubeasca fetele alea, nu o sa ma apuc sa va povestesc cat halimai inseamna vacanta cu patru fete si-o termoizolanta cu fineturi alcoolizate (o da, eu, EU, am baut doua Corona jumate in patru zile si patru prize, I am wild like that). Nu o sa va spun nici ca am mancat o cutie de branza topita every day for breakfast, cu switch de marci si joc de glezne incantate. Pur si simplu nu ar fi adevarat! Mai bine va zic pe unde ne-am potolit burtile si cu ce-am ramas asa, la purtatorul sensibil, dupa aceasta prima (posibil ultima:)) experienta in Vama.
La Cherhana e, daca nu am zis mai sus destul de explicit, best. Best of Vama. Pe langa icre si calcan, am mai incercat rapane (niste melci),
zargan (un peste cu oase verzi, foarte asemanator cu macroul), calabalac de mare (adicatelea pastrav de Marea Neagra), chefal si rechin.
Chefalul mi s-a parut cel mai bun. Rechinul mi s-a parut cel mai gras. Pestisorul fosforescent nu mi-a placut. Una peste alta cu mujdei, am iesit pe plus La Cherhana. Si am baut nectar bulgaresc ca pe vremuri, cand or fi fost si vremurile alea.
La Bibi Bistro am mancat mediocru. Mic dejun ok, pranz ok(ish). Ca sa citez un clasic, e cam “hit or miss”. Ciorbele deloc nu mi-au placut la Bibi.
La Canapele am mancat intr-o seara o shaorma buna, cu cartofi prajiti adevarati. Kudos!
La Lyana (fosta La Mitocanu’), am mancat un porc cu varza calita foarte foarte bun,
plus un papans singular, dar care facea cat doi.
Afara de astea, clatite si suberek. La Soni era inchis.
Si acum, niste trivia:
- Prima benzinarie de pe autostrada, sensul de mers spre mare, e la km 45. In case u wanna time your bio breaks;)
- Sezlongul in Vama e 15 lei pe zi.
- Marea la Vama e cea mai versatila mare: are in orisice moment o alta culoare.
- La supermarket au de toate branzele topitele.
- Farmacia e inchisa vesnic (am stat patru zile acolo, n-am vazut vreodata animatie).
- La Vila Dini e frumos, e curat, e fix pe plaja. La Vila Dini e si Moartea Linistii, caci alaturi, la terasa folk Open Stage, canta un nene cu lipsa de talent tot repertoriul Ducu Bertzi si Gheorghe Gheorghiu (da’ chiar, oare astia doi or sti cum era Vama cand era ce era?). Daca nenea asta nu se face plecat spre pasuni mai verzi, sanse bune sunt sa le shmshm biznisul astora cu Vila. Foarte draguta dealtfel, am zis.
- Best pick up line, Vama Veche 2013: “Incep prin a va spune ca, spre deosebire de 99% din barbatii din Vama, eu AM cazare!”
- Nudisti. Need I say more
is less? - Copii, multi copii. Adica na, cine isi face de-acasa socoteala somnului si a lipsei urmei de fund de bebelus, o suge, cum ar veni, in chec. E plin de reprodusi.
- Greieri. In casa, pe bluza, sub bluza. Pot fi convinsi sa dispara daca desurubati cu maiestrie becurile din balcon.
- Alte insecte, taratoare, animale, animalute, personaje pitoresti, betivani, pastilati, pitzis si cocalari de Bucuresti: da.
- Mizerie pe plaja: da, dar nu asa rau in iunie ca in sezon.
- Necesitatea includerii in bagaj a unui espressor: da. Cafeaua e apa-pishu cam peste tot. Noi am avut masina de cafea Nespresso si cani de sticla, coz we’re comfort zombies like that:D
- Autan, dopuri de urechi, pastile anti alergie: da.
Am scris atata si nu v-am zis nimic. Nu v-am zis esentialul: ca locurile sunt numai si numai atat de frumoase precum oamenii cu care le imparti. Si eu… am iubit Vama Veche. Cum, probabil atatia altii inainte mea au iubit-o. Nu pentru ea in sine, ci asa, pentru ce. Si mai ales pentru cu cine.
Ah, si am vazut rasaritul. A intrebat de voi;)
tags: bibi bistro, calabalac de mare, calcan, chefal, icre, la cherhana, lyana, peste, review, vacante, vama veche, vila dini, zargan 24 comments »
June 25th, 2013 at 3:25 pm
Eu n-am fost in Vama dar cu 3 prietene…as merge oriunde si sigur mi-ar placea 😀
June 25th, 2013 at 3:27 pm
Da, de asta Vama Veche e pentru unii și acum faină, că oamenii cu care merg sunt faini.
Ultima dată am trecut pe acolo acum doi ani, fiind pe bicicletă de la Brăila la Balcik. Am mâncat o clătită trasă-n rom la pepene (de care dacă n-ai gustat, mai trebuie sa mergi o dată pe acolo) și mi s-a părut cea mai frumoasă mare din lume.
June 25th, 2013 at 3:39 pm
mă făcusei curioasă cu zarganu’ ăla.. dar.. m-ai convins să nu-l testez când ajung în România. În rest, să știi că eu (constănțeancă până la 29 ani) am crescut cu Vama, de când era atâtica și de când Chirilă era un nimeni :). Deci da, I’m THAT OLD. 😀
Și într-adevăr, Vama a fost mișto, a fost cool, a fost boemă, exact ca în pozele tale frumoase, care au scos un oftat din mine. Acum am înțeles că noua Vamă e Corbu. Să calci și p-acolo și să ne spui.
Îmbrățișări din Stockholm.
Mi-e dor de mare. De marea cu care am crescut.
Baltica e incomparabilă, subiectiv vorbind.
June 25th, 2013 at 4:04 pm
Sa-ti fie de bine! Ce-as mai manca si eu pesti dintr-aia!
Da’ serviciul ala de masa frumos (☺) de la Cherhana, cu verde si cu floricele, e din ceramica sau melamina?
June 25th, 2013 at 4:12 pm
haha, 100% plastic, ma’ friend:))
June 25th, 2013 at 4:38 pm
pai…se pare ca ai prins un pic de spirit de Vama asa ca tot e bine. Vama e ca paradisul…fiecare cum il primeste asa cum si-l doreste. 🙂
in case ca mai treci pe acolo – iaca si reteta mea:
– ajuns seara doar cu niste bani, un sac de dormit si cei mai naspa slapi pe care-i ai.
– cand intri in Vama, se deschid geamurile si se da drumul la Bob Marley
– chinuiala maxima sa parchezi masina intr- un loc ferit. poti sa incepi sa bei bere ca sa nu te enervezi deja
– infulecat ceva la impinge tava (nu mai stiu cum se numeste – la Roata sau asa ce – e in drum spre Cherhana) – ieftin si bun.
– turul Vamei la picior, asa ca sa saluti locurile care nu te-au mai vazut demult
– plantat la masa la Stuf…acolo se zace cu fetele,baietii si alte lighioane si se consuma un mojito pana se lasa intunericul si incepe muzica
– dansat in nisip ca apucatul pana spre dimineata
– trantit sacul de dormit pe plaja, sub o umbreluta din fata de la Stuf. mai ferit asa…dar nu chiar in apa 😛
– sforait sub cerul plin de stele (da, in Vama sunt stele)
– trezit la rasarit de niste chiote suspecte – dar numai bine ca sa vezi soarele iesind din mare
– baia obligatorie de purificare
– covrigi calzi de pe strada principala ( undeva pe stanga, dupa clatite)
– plecat acasa…tot pe ritm de Bob Marley
et voila 🙂
iata ce mult ti-am scris despre ceva atat de simplu. sorry. am sa transfer si pe blog…sa ramana pt posteritate :)))
June 25th, 2013 at 4:45 pm
diana, gandul nisipului in dinti, in par, in chiloti, fie el si sub stele, imi provoaca intense mancarimi imaginare:))) multam de reteta, dar sunt mult, mult prea batrana si comoda pentru asta:))) din tot ce-ai scris, am retinut insa bob marley. fair enough:))
June 25th, 2013 at 5:57 pm
nu esti niciodata prea batrana pt dormit sub stele. dar da..vama nu-i tocmai pt comozi, nici macar acum, cand nu mai e ce era :)))
June 25th, 2013 at 6:25 pm
OMFG! za Vama! mi-am dus si barbatu acolo, pana si el a priceput despre ce e cu Vama! bai, am ras, ce sa mai, esti nebuna 😀 and I luv it! auzi, e plin de reprodusi ROFL ROFL ROFL (numa ca sa termin cum am inceput)
June 26th, 2013 at 8:02 am
io atata zic: aia care au inceput cu salvati vama veche au salvat, har Domnului, 2 Maiu :))
Despre 2 Mai am unu aici anga mine care poa sa-ti spuna povesti inca de acu 45 de ani, pe cand vama era un sat necunoscut si obscur.
Ultma data am stat cu cortu in vama la 20 de ani, adica acu aproape 14, pfiau ca batrana sunt.
de cand cu reprodusii,, mai greu cu coprtu, da de la anu cred ca ne incumetam.
June 26th, 2013 at 8:29 am
Poti merge linistita la bulgari sa mananci peste de cel putin doua ori mai ieftin. Nu e plin de orangutani si de corporatisti “nu mai e vama ce a fost dar borasc pe acelasi cot de plaja”.
Iar cazarea e la fel de “doua ori” mai ieftina ca pestele, si te primesc si cu uscator de par :D. Nu ca as avea dupa mine dar se auzea dintr-o alta camera.
June 26th, 2013 at 8:59 am
Da, la Dini e misto.
June 26th, 2013 at 9:10 am
paiiii, de aia nu mai e ce a fost – ca toti cei care nu pot renunta la confort( comfort?) vor totusi sa mearga in Vama , si apoi se plang de mancare, de nisip in gura, vor cazare de lux … nu sunt atatea alte locuri bune pentru ei ?
June 26th, 2013 at 9:28 am
coNfort, e cu N, da
June 26th, 2013 at 9:51 am
Nununu; e cafea buna in Vama, e la Stuf, dimineata, facuta la ibric de Ovidiu (desi anu’ asta nu l-am zarit). In orice caz, acolo e cafeaua buna si tare de-ti sta inima in piept. E singurul motiv pentru care mai merg la Stuf. Iar mancatul la Bibi e un mare no-no pentru mine, din anul in care am facut toxiinfectie alimentara de la ei.
In rest, sa-ti fie de bine botezul Vamii 🙂 Daca decizi sa mai mergi, te invit sa incerci cazarea de la Punk Rock Hotel. Nu le-as face reclama daca n-ar merita. Bonus pentru plasa de la geam, aerul conditionat din camerele mari de la etaj si obloanele pe care le tragi fain-frumos cand vii in camera pe la orele diminetii in care deja lumina isi face de cap. Si un extra-extra bonus pentru gazde, sunt adorabile (si iti dau si ele cafea tare, daca le ceri).
i
June 26th, 2013 at 9:57 am
Cred ca pt tine Vama nu e chiar indicata. 🙂 De obicei, lumea se duce acolo sa se faca de ras printre altii ca ei..cam asta e ideea 😀
Oricum, scrii foarte frumos, m-am prapadit de ras :))))
June 26th, 2013 at 9:58 am
silvia, la stuf nu am incercat cafeaua, e foarte drept:) ce frumos scrii de punk rock hotel, ma bucur cand aud de businessuri care lasa urme bune si frumoase:)
June 26th, 2013 at 10:05 am
Oana, eu nu tre’ sa ma duc in Vama ca sa ma fac de ras, de asta am blogul:))))
June 26th, 2013 at 10:30 am
E cool cherhanaua; ce pot zice! Acolo a mancat reprodusul meu de 8luni juma de pastrav de mare.Acolo mujdeiul e sub orice critica! Vama…so-so…
June 26th, 2013 at 5:00 pm
Eu nu prea inteleg cum sta treaba cu ascultatul de Bob Marley in functie de pozitionare.
Citez: “cand intri in Vama, se deschid geamurile si se da drumul la Bob Marley”.
Si pana in Vama cam ce se asculta ….? Inna, Voltaj? :))
June 26th, 2013 at 8:37 pm
Hello,
Sa iti fie de bine:P!
Pacat ca ai ratat mancarea la ceaun facuta la Soni…yuminesss. Am vazut ca Silvia iti scria de Punk Rock Hotel…sunt niste oameni foarte faini..si e imposibil sa nu te simti bine acolo…si pe deasupra au o curte interioara super faina:).
Ma bucur ca ti-a placut:)
June 26th, 2013 at 9:29 pm
Unoeri ma gandesc ca nu ma voi mai duce in Vama tocmai ca sa nu-mi stric amintirile…si Doamne ce amintiri pot sa am, cat era locul ala de magic si de frumos si plin de Oameni cu OOOOO mare :-))) M-ai facut sa-mi fie dor…eu cred ca doar in Vama miroase cu adevarat a libertate. te pup!
July 3rd, 2013 at 10:12 pm
articol scris foarte bine.
aia cu ‘vama nu mai e asa ca pe vremuri’ se spunea si prin ’97 cand mergeau doar 60 de oameni de 1 mai. se pare ca e o vorba a locului
July 27th, 2014 at 1:57 pm
zarganu pare romansesc ..adica din marea noastra nu d ala de la metro care e gros…dar pastravvu de mare si calcanu sa fiti sigur ca s de la metro in rest articol de turist impresinat de nimicuri care iau ochii..la talianu ala nu se prinde decat sprot adica ala marunt si chefal..calcanu lufaru si restu sunt de la metro