despre mancare, doar tangential

Mai stiti cum glumeam mai jos, eu si blogul meu, ca doi tristi? Doi pe un balansoar, dar balansoarul cadea in cap in vagauna? Samanta de adevar este, si anume, da io cand mai scriu? Cand mai gatesc? Cand mai mananc? Foarte departe mi se par acum zilele alea in care, fara sa ma apreciez suficient pentru asta, fara sa ma pup pe cap si sa ma felicit vartos, gateam in fiecare zi pentru dimineata, la pranz si seara, faceam poze, scriam… trivialitati, s-ar zice, but boy oh boy did they make me happy. All that… gone. Timpul nu se mai livreaza in sticle de lapte, la usa in fiecare dimineata. Timpul meu s-a terminat. Si lipsa asta, resimtita furios, ca o apendicita acuta, in burta fix, ma face sa ma consider, vorba cantecului, “urata si cam proasta”.

Periodic vin in fata voastra si ma lamentez: mvai, deci daca ati sti, drag cititor, cat e de complicat, ce viata grea, ce zi scurta, ce nici 24 de ore, ce melancolia lui Peste Prajit, ce dor imi e, ba de mine, ba de voi. Si urmeaza un val de dragutzoshenii de la lumea buna care mai intra pe-aici sa stearga praful. Si-apoi iar imi propun sa fac chestii, iar imi compun kilometricele mele liste, si iar o dau cu mucii in iahnie. De ce, bai nene, de ce nu se poate si cal si magar? De ce highlightul saptamanii trecute a fost un piept de pui la gratar? Cand, ma intreb, o sa se intoarca din deplasare creierul meu ala smecher, organizat, metodic, mutant de munti, logoreea aia interesanta despre nimic si orice, oalele alea sfaraite pe foc si puterea de a ma scula dimineata si de a ma extrage din pijamalele-una-cu-pielea-de-atata-purtat-vai-ce-de… cacao. Vreodata?

Cert este ca, desi duc lipsa de energie, m-am hotarat sa va ofer un valoros insight in ce fac cand nu ma vedeti pe-aici. Pai in primul rand, canapeaua mi-a devenit al doilea fund. Cel putin in timpul saptamanii. Nu ma uit la televizor decat martea, la Vocea Romaniei. Sunt cel mai mare fan. Vreau sa castige Liviu Teodorescu si ma gandesc cum as putea sa facilitez si eu aceasta intamplare. In rest, cand doarme Iepu’, sunt atasata ombilical de produsul meu de conceptie numarul doi, grupul de mame, caruia ii dedic ce-a mai ramas nealterat din minunata mea persoana. Sunt foarte mandra de femeile astea, habar nu aveam ca-s asa de misto si asa de multe.

Weekendurile sunt pentru luat picioarele la spinare si fugit incotro vad cu ochii. Invariabil ma ratacesc la Simbio. Drept care observati in partea stanga frumosul banner care duce la pagina lor de facebook, va asigur ca nu banii, ci dragostea dementa ce le-o port, m-a facut sa-l afisez acolo, si acolo o sa zaca for a long long time. Motivata de petrecerea Andressei (btw, si pe aceasta cale, la multi ani, draga Andreea, oricine scrie pentru veverite, ratoni si pisici trebuie ca este o persoana speciala si ma bucur sa te cunosc, at last), mi-am facut deja rezervare pentru ziua mea de anul viitor si overall ma simt ca o adolescenta in diverse faze de calduri cand vorbesc despre Simbio. Simbilica. Draga. Deci sa nu ziceti de rau, ca o iau personal. Dar stiti de ce? Pentru ca locul ala are inima, puls, ii curge sange prin pereti, dar nu va ganditi la sange pe pereti, ganditi-va la, de exemplu, espresso Illy, black. Vorbeste bai nene. Vorbeste cu mine. Vorbeste si cu voi daca vreti sa-l ascultati si este mult, mult prea misto experienta asta a mea de a-l fi cunoscut, ca sa nu fac ce stiu, ce pot si in general tot ca sa-l promovez. Eu nu va vrajesc, va zic ce si cum, atat.

Bun. Deci cand nu-s cu Iepu, nu ling monitorul, nu fac gauri in canapea acasa sau la Simbio si nu ma uit la Vocea, se mai intampla sa mananc sau sa gatesc, caci, nevoia te invata, nu neaparat intotdeauna aceste experiente se suprapun. Vinerea trecuta am primit plocon de la Bucate, un ditai platoul de sarmale cu mamaliga si ardei iute murat. Asta pentru ca, acu’ ceva vreme, cand era Printesa mea poftitoare de niste sarmale bune, am aranjat cu Iepurasul si Mos Craciun si i-am impins si ei un platouas, despre care foarte frumos a scris aici. Le-am mancat pe toate. Bune bai nene, bune rau. Iata cum, lista surselor de mancat sarmale de catre pretentioasa mea gura se extinde la trei: 1. mama (best of the best nu-e-aletele-mai-bune!) 2. Bucate pe roate. 3. Vulturul. In ordinea preferintelor mele. Exceptionale toate, oricum. Diferenta fiind ca cele de la Vulturul sunt oleaca mai afumate.

Singura chestie notabila pe care am gatit-o in ultimele saptamani (adica na, ouale fierte si gratarul de pui nu se pun, imi imaginez:p), este un scaloppine de curcan cu paste galgaite in sos de smantana, ciuperci, spanac si rosii cherry. Dar despre asta intr-un post viitor, sper ca nu anul viitor.

As mai fi dananait aicisha caligrafic si mult, si bine, dar s-a trezit Iepu’ si e fiercely hungry, pentru ea chiar gatesc de trei ori pe zi, e actualmente cel mai mare fan al meu, deci chiar nu-mi permit s-o dezamagesc.

In concluzie, mai sunteti? Mai stati?

tags: , , , , , , , , 35 comments »

35 Responses to “despre mancare, doar tangential”

  1. Zazuza

    suntem, mah, suntem. chiar asa dezertori ne crezi ;)?

  2. alison

    mai stam,mai stam…asteptam!:)chiar mincarea lui Iepu’,de ce nu?guacamole nu-i de ici-de colo!:)

  3. alison

    ps: butonul de laic,abia l-ai pus,sau nu vazui eu bine pina acum?

  4. cookie

    abia l-am pus si inca nu merge bine, se repara as we speak:))

  5. Zazuza

    unde e laic? ca nu observ.

  6. Roxana

    Mai stam. Tu ce crezi ca facem noi cu canapelele noastre? Le folosim ca placa de surf. Pe net.

  7. Paula

    Tu macar scrii despre faptul ca nu scrii. Eu nici macar atat nu mai fac pentru blogul meu…

  8. anca

    Stam, clar, mie una imi priesc si dandanaielile, cum le zici tu. Sunt hrana spirituala 🙂

  9. http://moderngirl.jurna.ro/

    Hai ca eu stau! Pana si pentru ouale alea fierte. Ca ce? Ele nu-s mancare? Eu zic ca is, mai ales daca le “garnisesti” cu palavrageala asta faina a ta 😛 Deci, poti vorbi vrute si nevrute ca tot vei avea un ochi sa te citeasca!

  10. andressa

    hei! si eu ma bucur ca te-am cunoscut personal. 🙂

  11. ime

    si eu mai stau ca vreau sa invat, ca eu cand o sa fiu mare vreau sa fiu easy peasy:) adica mereu ma gandesc ca dupa ce se prinde un bebe si la mine si o sa devin mamica (ca sa nu mai fiu singura din grup care nu e mamica si doar asista la discutii foarte interesante pentru ca momentan nu e in masura sa intervina:)) la tine o sa vin pentru sfaturi de genu’ “cum sa mai gatesti bunatati cand copilu’ plange prin casa”, “cum sa mai postezi pe blog cand tot ce gatesti e baby food” si “cum sa cresti un bebe si doua pisici in acelasi timp”…deci…sa nu pleci ca eu mai stau…:)

  12. Gonguta Rosie

    I’m here to stay !

  13. Alina

    Stau, chiar si de mai multe ori pe zi :).
    Un mic regret ca n am primit mail cu inscrierea in grupul de mamici…

  14. cookie

    nu? cum asa? trimit!

  15. Ovidiu

    Stam , ba chiar te-avem si-n rss , sa fie mai usoara citirea 🙂

  16. Oana

    Mai stau, cum nu? Io mi-s statornică de fel. Așa că am răbdare și până crește Iepu și o înveți să gătească iam-iam, așa ca tine 🙂

  17. andra

    Draga Cookie,
    Pe langa faptu ca-ti citesc postarile, asa rare cum is ele lately, cu mare placere, as vrea si eu linku cu grupu de mamici.Am 2 baieti marisori (7 si 3 ani), da mai vine unu, nechemat 🙂 in ianuarie si ma apuca groaza ca tre s-o iau de la inceput cu toate. Ma gandesc ca nu mi-ar strica un pic de re-initiere, ca s-or fi descoperit retete minune pentru linistit/adormit /hranit bebelusii si nu le stiu.

  18. iulia

    Am descoperit blogul tau acum vreo trei saptamani si de atunci intru si de 2-3 ori pe zi sa vad daca ai mai scris, asa ca… mai stau 🙂 Imi doresc si eu link ul pt pagina mamelor, am o mandra de 8 luni care scoate untul din mine si mi ar prinde bine ceva sfaturi. Merci si numai bine!

  19. Gabitza

    Aici sunt, prezenta, nu plec. Esti in feed, te vad din prima. Scrie despre orice, oricand.

  20. Aura

    Vreau si eu in grupul de mamici! Cum ajung acolo?

  21. alina

    mai stam, clar. ce-ntrebare-i asta? 🙂

  22. O Denisa

    Normal! Cum sa nu fim? Cum sa nu stam? Vor (re)veni ele vremurile alea bune pana sa apuce si Iepu sa te ajute cu blogul 🙂

  23. Denisa

    Normal! Cum sa nu fim? Cum sa nu stam? Vor (re)veni ele vremurile alea bune, pana sa apuce si Iepu sa te ajute cu blogul 🙂

  24. Irina

    Mai suntem, si mai stam 🙂
    Iar eu as vrea sa join in grupul de mamici. Cum fac?

  25. Felicia

    Suntem. Mai stam! 🙂

  26. anca

    Stam, sigur, n-avea grija! 🙂 Si noi vrem in grupul de mame, pls!

  27. Laura

    NORMAL ca suntem si stam-si daca intrebi de ce ? : DE AIA

  28. Alina

    Vreau si eu in grupul de mamici 🙂 help!

  29. Miriam

    Mai suntem, mai stam… the usual.. 🙂

    P.S: Nu cred ca am mai facut glas pe-aici pana acum, dar trolluiesc blogul de mult si regulat 🙂

    P.P.S: In vreo doua luni o sa vina si iepurica noastra pe lume, deci ne incanti nu doar cu rant-urile strict culinare. Mai citim un of, mai invatam una alta.. 🙂

  30. Ionela

    Buna, mai suntem in zona dar dorim si in grupul de mamici.
    Una bucata mamica de Luk, 3 luni in 3 zile….

  31. ani

    draga cookie, eram cam amarata ca nu prea ne mai intretii in ultima vreme, dar inca sper:)
    in alte ordine de idei, poate ma depaseste tehnologia, dar dupa ce am primit mail de la tine despre grup,nici un semn?! totusi, vreau in grup! ce s-a intamplat??..

  32. cookie

    ani, nush ce blende am facut de nu te-am invitat, look me up on facebook si rezolv.
    @the other mame: ma uit pe aplicatii si revin, sunt varza, postul zice adevaru’:))

  33. Andie

    Draga Cookie,
    Deși te citesc demult, nu ți-am scris pana acum; de data asta, trebuie totuși sa intervin si sa-ți spun ceva. Cookie, you’re THE storyteller. Ca scrii despre mâncare, Iepu, Bon Jovi sau Vocea, tot una e: noi toți stam si așteptăm cu sufletul la gura si te iubim pentru ca ești reala, dezinvolta si … mișto. Așa ca scrie-ne, despre orice, despre un rahat pe băț, dar scrie-ne, noi suntem aici si așteptăm, nu plecam, ne coalizam într-o baza serioasa de groupies care vor da SMS-uri pt Liviu 🙂
    So yeah, just to thank you for being awesome.
    Luv, luv, luv,
    Andie

  34. cookie

    and the award for the nicest, most flattering, most buttering comment ever goes to Andie <3 multumesc tare, u made my day! ma rog, my night:)

  35. Andie

    It’s really heartfelt. 🙂
    PS ce te invidiez c-ai fost la frumoasa emisiune live!!! Pfii…

Back to top