Zilele astea gatesc putin si pozez mult, de toate. Blestemand robotii si pe cine i-a inventat. V-as fi pus poze cu dezastrul de sambata, dar am ales in loc, la nimereala, o poza cu niste pepene, pe care, vorba cuiva, dslr-ul l-a taiat in bucati si l-a curatat de samburi. Mhm.

Raportez din ruinele sufrageriei mele, incercand cu tot dinadinsul sa raman completamente zen in fata tavanului cazut peste noi si a tupeului angajatilor de la compania responsabila cu constructia imobilului in care locuiesc, care incearca sa ne scoata pe noi nesimtiti ca am cutezat sa ne gandim la despagubiri. In alegerile dificile de viata, incerc sa ma intreb ce ar face un om liber. Ce-i drept, uneori ma intreb si care-i diferenta dintre omul liber si ala fraier (in ideea in care simpla acceptare senina a unor stari de fapt nu mi se pare un raspuns destul de bun la intrebarea asta). Sa ne judecam? Sa mergem mai departe? What would Jane Austen do?:)

Altfel, am citit de dimineata, cat sa-mi stric de-a dreptul momentul intim eu-cu-mine-si-o-cafea, un post al unei dudui care ii infiereaza pe toti astia nesimtiti care stiu ce-i pancetta, care galgaie in tigai uleiul de masline ca niste ciocoi ce sunt si care au slujbele mult visate pentru ca, precis, au avut pile. Si-atunci, misiunea acestei femei inversunate din cale-afara este sa saboteze astfel de persoane si daca le vede pe strada, eventual sa le scuipe. Ca merita, nu-i asa? Mi-am adus aminte, pe aceasta cale, in ce tara traim si cu cat avant se urca pe tine cu bocancii oamenii frustrati, de profesie unachieveri, daca cutezi sa te ridici putin.

In acest context general deranjant, raman totusi senina ca o printesa, pentru ca aseara, pe la 10, cineva se ducea la non-stop sa-mi cumpere amandina.

Sunt sechestrata in propria bucatarie. Si nu in a good, food-blogger-heaven way. De cand avem muncitori in casa si pe jos un strat gros de moloz pe care-l simt in dinti, m-am refugiat in mica mea oaza de liniste - bucataria. In teorie cu timp de gatit, in practica - fara aplecare. Mi se pare murdar tot ce bag in gura (’tz ‘tz), plus ca aventura esecului meu dslr-ist e departe de a se fi incheiat. Asa ca decat sa fac mancare murdara si poze proaste, mananc mai bine pachetel de la mama (sarmale in foi de vitza) si “zac” online ca un lurker trist. Altfel - zen, ceea ce va doresc si voua. Poate diseara gatim ceva.

De astazi, geanta Furla cea minunata are un nou proprietar: e vorba de Monica, pe care o stiti cu siguranta de aici si pe care eu am cunoscut-o personal la clubul de carte. Monica este plecata in vacanta, asa ca mai am putin timp sa-mi iau La revedere de la draga mea Furli-Burli. Ii multumesc din toata inima pentru gestul ei frumos, iar voua va multumesc pentru ajutor in promovarea mesajului. Cu banii de la Monica, am ajuns la 7102 lei. Mai sunt de strans cam 5500 de lei, asa ca puteti dona in continuare, daca aveti bucuria si placerea. Povestea lui Alex - aici. Inca odata, si cu prea putine cuvinte, multumesc.

Ieri s-au donat 2100 de lei in contul lui Alex:D Asa ca geanta mea Furla de piele bej, fina ca o creme brulee, este gata sa plece catre oricine ar fi dispus sa faca astazi o donatie de 1200 de lei pentru Alex. Pretul de raft al gentii este de 2000 de lei, asa ca la 1200 deja vorbim de chilipir. So, daca o vreti, lasati un comment pe blog si eu va voi contacta sa seal the deal. Banii vor merge de la cumparatorul gentii direct in contul lui Alex, geanta fiind expediata atunci cand plata a fost confirmata.

Daca vreti ca pretul gentii sa mai scada, promovati mai departe aceasta initiativa - pretul scade pe masura ce se strang donatii in cont.

Daca nu va intereseaza de Furli, dar vreti sa ajutati, o puteti face donand orice suma in contul de mai jos. E pentru o cauza buna si cum mai avem de “parcurs” inca vreo 7300 de lei pentru a ajunge la suma de care are nevoie Alex pentru o tricicleta medicala, cu care sa se deplaseze la toate tweet meet-urile:D, ajutorul vostru e much appreciated.

IBAN: RO45INGB0000999901672575
Banca: ING BANK BUCURESTI CENTRALA
Nume: Alexandru Tache
CNP: 1911023450061

In asteptarea weekendului, hugs to all, oameni frumosi:D!

detalii despre cum functioneaza micul nostru joc caritabil gasiti aici. come on people, it’s a good day for raising money:)) multumesc ca ma ajutati sa promovez aceasta initiativa. in cateva minute revin cu mancarea care m-a consacrat. lovely day to all >^..^<

“Imi amintesc cum era acum 31 de ani, eram tineri si ne iubeam si abia asteptam sa vina pe lume acea mica fiinta. Acea mica fiinta care avea sa ne umple inimile de bucurie.”

Asa-mi scria mama pe messenger azi dimineata, si eu citeam si plangeam asa, cu duiosie si dragoste si recunostinta pentru viata minunata pe care mi-a dat-o. Cu dor imens de tata (e prima aniversare fara el), cu amintiri care mi se amesteca de zor in suflet, doar ca sa-mi iasa pe ochi. Cu incredere in 31 si cu incredere in mine. Si cu constiinta existentei mele binecuvantate.

Intr-o alta viata trebuie ca am fost un erou national sau un calugar plin de virtute sau poate am salvat de la pieire multe fiinte vii, ca doar asa se explica iubirea multa care ma inconjoara zi de zi in viata asta.

Multumesc.

suparare mare:( nu o sa aflati cu ocazia asta nici cum a fost la Taverneria La Gigi, nici la Ibrail si nici cum mi-a gatit mie Mazi ca o rasfatata ce ma aflu. vai ce trist:p

Sambata trecuta a fost ziua socrului meu, tata de Pufix-the-man si sef de clan. A implinit o varsta venerabila si it makes me wonder daca noi, la aceeasi varsta, o sa fim macar pe jumatate asa de smecheri:) Probably not:p Anyway, un prilej foarte bun sa luam o gura de aer, unde-s dealurile verzi si muntele mai aproape, in frumoasa asezare Cornu, de care voi poate ca v-ati plictisit deja, dar eu o gasesc altfel de fiecare data. Cu exceptia pozelor cu gratarul, care arata mai mult sau mai putin la fel tot timpul, descopar tot felul de dracii si vietati de care ma minunez precum un autocar de copii americani in excursie la tara (oh, the rooster, oh, the bunny:)) Asa si eu: vaaai, o albina.

Ei bine, spre surpriza generala, de data asta n-am facut gratar, ne-a asteptat mama soacra cu pui la capac (foarte tare frate) si am venit si noi cu un tort amandina de la cofetaria Piticot (pe care, by the way, v-o recomand cu caldura, fac treaba tare buna si au tot felul de torturi simpatice, in forma de arici sau mai stiu eu ce alte alea, toate proaspete si grozav de bune).

Brutaria de la Pucheni are o noua copertina galbena, asa ca acum o sa va fie mai usor s-o recunoasteti daca aveti drum pe DN1 spre Ploiesti.

Altfel, totu-i in regula la Cornu. Florile sunt la locul lor…

… pisicile de asemenea.

Si Pufix e un sensibil, in caz ca mai aveati vreun dubiu!

Weekendul asta se-anunta plin, cu un botez, o intalnire cu draga de Zazuza si un pranz la Vulturul duminica, cu review coming your way, ca de cand ma tin sa va povestesc de locul asta. Saptamana viitoare o sa fie subtire cu gatitul, cred ca va fiu meniu general ”20 minutes or less”. Va doresc soare si by the way, abia astept inghetata de luni, cu fetele care s-au aratat doritoare:D 

Asa ne-a zis Elena de la The One, asa zicem si noi. Mazette, Florin & yours truly make the headlines luna asta, ceea ce e foarte simpatic pentru ca ne cunoastem cu totii dinainte sa ne fi apucat de blogarit despre mancare. Povestea si mai multe poze in The One de aprilie. Mai jos doar un teaser:)

A fost party, a fost decernare de premii, nicio surpriza la blog culinar. Mi-as fi dorit sa castige unul din preferatii mei, dar oh well, poate la anul, daca organizatorii vor decide ca si aceasta categorie sa fie jurizata:) Poate si faptul ca s-au primit atat de putine voturi ar trebui sa le spuna ceva, ma gandesc. Le multumesc celor 20 de oameni care m-au votat, in ciuda procesului extrem de obositor de inregistrare. Altfel, mi-a placut sa vad fetze cunoscute si sa intalnesc oameni noi:) Mai jos cateva poze. Maine iar gratar!