exista duminici perfecte (cu drag, pentru Simbio)
Acu’ vreo doua saptamani, cand era inca vara indiana, am primit o invitatie la brunch. La Simbio, in Centrul Vechi. Si cum invitatia venise cumva via Mazetta, care mergea si ea, am zis sa ma duc, clar, ca mi-era dor de o iesire asa, noi doua, sa fugim in lume, gen. Urasc Centrul Vechi. Il vizitez rarisim, doar pentru inghetata de la Delicii si kebapul de la Divan Express. Ma “preparez” mental pentru orice iesire in zona, mi se pare o balta putinda, cu lume de tot soiul, mancare nasoala si overpriced, si-o aglomeratie de-aia de se ia dupa tine si te musca de fund. Asta noaptea. Ziua, m-am gandit eu, tre sa fie mai bine. Chiar si pentru astia de-s prea batrani pentru tiribombele celui mai hip loc din Bucurestiul anului 2011.
Here comes duminica cu pricina, si se porneste nenica o ploaie, si se face un frig ca acela, de-ti tremura parizeru’ numai cand te gandesti sa iesi. Ma apuca lehamitea si ma atrage serios sa ma dau lovita-n aripa. Dar cum nu mai am 10 ani si n-are cine sa-mi dea scutire, ma gandesc ca am promis si ca e de cacao sa las Mazi sa infrunte singura in icabe vremea rea. Asa ca ma incotoshmanez cu haina de iarna (pe care, cu surprinderea pe care numai aceea gravida cu minte o poate intelege, o inchei la fermoar) si imi iau talpasita catre masina lu’ Mazi Simbio.
In Centrul Vechi e pustiu. E murdar. E urat cu flacari. Noroc ca nu avem mult de mers. Simbio e pe Selari, chiar vizavi de Bordello. Un loc micut, cu mese in vitrina, lesne de ratat daca nu casti ochii. Ceea ce am si patit, mergand eu si Mazi pan’ la capat de strada si intorcandu-ne in loc pe calcaie ca doo zane. Cert e ca-l vedem intr-un final fericit pe Simbio asta. Cand tocmai schimbam impresii despre asteptarile noastre, gandindu-ne ca, most likely, o sa fie treaba mediocra at best (deh, deformatie de umblatoare prin carciumi:p).
Bai, si de-aici incolo, incepe ceea ce se cheama o duminica perfecta. Nu-mi imaginez un loc mai bun in care s-o “arzi” intr-o dimineata de weekend. La Simbio e fix ca-n serialul ala Cheers, daca-l mai stiti. Daca nu, luati de-aici cantecel, ca e mai bine decat stiu eu sa va descriu in cuvinte atmosfera: http://www.youtube.com/watch?v=FD8ljNobUys. All together now: “Where everybody knows your name / And they’re always glad you came”. De cum pasesti inauntru, is sanse mari sa te intampine chiar owneritza stabilimentului, o Dana dintre acelea care au un zambet si-o vorba buna pentru oricine, oricand. Te asezi la una din mesele mici, albe. Daca ai noroc, gasesti loc pe canapeaua foarte confortabila. Noi am gasit, ca ne-am infiintat devremea rea a tinut cu noi. Si pentru ca three is never a crowd, am pus mana si-am sunat Boo, care numaidecat s-a executat intru joining us, si-apoi a scris aceasta relatare lirica – aici: http://www.fabricadejucarii.ro/2011/10/11/duminica-perfecta/.
La Simbio au cea mai buna cafea: Illy. N-a fost usor, ne povesteste Dana, dar a tinut mortis sa aiba Illy si nu alta cafea. Lucru pentru care orice bautor de espresso (fara zahar, fara lapte) ii este recunoscator. Cine prefera cafelele lungi, inspumate, infrishcate, sa stea linistit, ca au si de-alea. Eu n-am gustat, ca nu-s genul meu, dar recunosc ca arata intr-un-mare-fel-cu-motz-de-frisca. La orisice cafea, primesti din partea casei un mini muffin facut de ei. Ba cu ciocolata, ba cu alte alea. La inspiratie.
Ce mai e de baut la Simbio (pe langa o decenta selectie de vinuri pentru care era way, way too early in the morning): pai cocktailuri diverse, smoothie-uri proaspete de fructe si legume, fara strop de sirop zaharos sau concentrat de la sticla, ceaiuri Whittard of Chelsea. The good stuff!
Un alt personal touch al locului sunt maslinele complimentary, marinate in chip inedit intr-un amestec de coaja de portocala, ghimbir, usturoi, busuioc si ardei iute. Care ti se pun pe masa cu bucurie si scobitori, ca sa te infigi in ele cat astepti mancarea.
Si acum sa vorbim despre mancare. Pai, in primul rand, se confirma teoria cu “afacere mica, patron implicat, mancare proaspata”. Simbio are 20 de locuri la mese, atat. Aprovizionarea se intampla zilnic, nimic nu se pastreaza, totu-i fresh. Exista un meniu standard, de gasit all day every day – asta: http://simbiocafe.ro/meniu.html. Si mai exista meniul de brunch-eveniment, ceva ultra-special, de se intampla o data pe luna. Si pe care, trust me, nu vreti sa-l ratati, este a-ma-zing! Iata ce ne-a pus Simbio sub brad la prima noastra vizita:
eggs florentine (adica niste ochiuri romanesti peste o briosa englezeasca facuta in casa, de ei, intre astea spanac si pe deasupra un sos olandez ca la carte! pastrat la cald and shit!
mini-frittatas cu bacon si branza de capra
sandvis cu curcan si avocado
sandvis cu friptura de vita
avocado cu cocktail de creveti
granola cu iaurt si fructe proaspete. Plus niste clatite americane de la mama lor, cu banana si sirop de artar, si un desert deosebit, despre care vreau sa va povestesc nonstopnonstop mai pe larg, in coada postului astuia.
Facand o binemeritata paranteza (sa ne stergem cu totii de bale): pe mine nu inceteaza sa ma suprinda modestia si entuziasmul si inima buna a unor oameni de-astia de se apuca de afaceri. Cumva credeam, si to some extent inca mai cred, ca doar rechinii reusesc. Dar de cand cu blogul asta, de ma tot cheama lumea la masa prin diverse carciumi, am cunoscut (aproape) numai biznispipal foarte misto. Nu interlopisme, nu rashini in cap. Sunt cucerita, cu-ce-ri-ta, de Simbio asta. Da, dureaza forever sa ti se faca o mancare, mai ales daca-i plin, dar merita. Pentru ca in timpul asta tu stai frumusel intr-un loc de un coziness greu de cuprins cu imaginatia, asculti numasinuma Adele, si Killers, si Snow Patrol, si Keane, si o multime de muzici bune, pe sufletul meu complet, mananci cele mai bune masline, ai cea mai buna conversatie cu altii sau te dai frumos pe wireless, si totu-i cu inteligenta si fler. Bunaoara, daca ti se descarca telefonul, iti dau oamenii incarcator, ca au de toate, just in case. Cine, va intreb, s-ar mai fi gandit la asta, daca nu o gazda buna, care vrea sa iti petreci ziua la ea acas’ fara sa se supere ca atarni la un ceai. Eu zic ca-i minunat. Si e rar. Si no wonder ca-s indragostita si ca vreau sa mergem acolo cu totii, si vorbesc la toata lumea despre Simbio de parca-i al meu:p
Ei, si in ideea asta si pentru ca mi-e top o mind zilele astea, le-am dus duminica la Simbio si pe mamele mele, alea din multhulitul grup. N-a mai fost brunch eveniment, dar ne-am lafait cu meniul uzual si zau ca toata lumea s-a aratat incantata. In ce ne-am bagat, si anume, botul:
guacamole
ou moale, cu paine si unt cu verdeturi
clasicul ou ochi cu bacon
cobb salad
apple crumble. Si niste sandvisuri croque madame pe care n-am mai apucat sa le pozez. Totul bun, totul proaspat.
Ei, si-acum, despre vedeta meniului. Cea mai cea mancare de brunch ever, ar trebui sa existe cantece compuse special in cinstea ei… Ta-daaa!
Meet french toast cu fructe. Adica doua felii de paine de la Rue du Pain, facute astea friganele. Intre ele – banana, kiwi, capsune… sau ce fructe mai bat sezonul. Scaldate intr-o minunatie de sos de fructe de padure cu vin rosu. Este pure perfection, nemaivorbind ca si arata de-ti vine s-o faci tablou. In rama.
Macar pentru aceasta opera de arta, daca nu v-am convins si la general, merita sa calcati pragul la Simbio. Momentan, nu exista decat la brunch-ul lunar, dar mi-a soptit o vrabie ca urmeaza a se introduce curand in meniul standard, pe motiv de multiple uhs and ahs din partea clientilor leshinati, cazuti in adoratie, obsedati ca mine. Must try! Must must must!
Of, gata, cred c-am zis tot ce stiu. Cred ca v-am invitat destul. Cred c-ati vazut in meniu ca nu-i scump. Cred ca vreti sa va duceti la Simbio. Cred ca n-o sa mai vreti sa plecati. Daca in prima duminica in care am venit la brunch m-a prins ora 5 tot acolo, ieri n-am stat decat pan pe la 4, ca mai aveam de facut o vizita. Dar mi-am propus sa ma duc in fiecare saptamana. Pentru atmosfera. Pentru muzica. Pentru Dana. Pentru french toast. Pentru all day breakfast (o treaba super-tare, eu una m-am intrebat de multe ori de ce nu serveste nimeni omleta dupa ora 11:p). Pentru ca farfuriile-s de la Zara Home, desi ar fi putut fi din piata. Pentru ca nu se precupeteste nimic. Pentru cum ma face sa ma simt locul asta alb, cald, moale ca un galbenus de ou. Pentru ca da dependenta. Pentru ca vreau sa sustin. Si nu, Simbio nu are nevoie de reclama mea, e plin mai tot timpul. Eu am nevoie de Simbio:) Ma bucur si va multumesc ca mi-ati dat inapoi duminica. Fara exagerare.
Later edit: Simbio este un local de fumatori. Nu exista sectiune de nefumatori. Asta ca sa stiti cu ce asteptari plecati la drum.
tags: breakfast, brunch, cafenea, Centrul Vechi, french toast, mic dejun, review, Simbio 36 comments »
October 17th, 2011 at 2:09 pm
Ce frumos e locul asta si ce mancare misto au!Super!Cu prima ocazie cand ajung in capitala aici ma duc :).
Pozele sunt foarte reusite!
October 17th, 2011 at 2:19 pm
Ce bine arata toate! Si ce pofta mi-ai facut! Vreau si eu sa merg o data cu voi.
October 17th, 2011 at 2:22 pm
i love you simbio… love, pure love, true love… i am french toast for you…. :D:D:D:D
October 17th, 2011 at 2:23 pm
lavi, mergem:D
October 17th, 2011 at 2:27 pm
Honey, ce faci duminica viitoare, pe la 11? 🙂
October 17th, 2011 at 2:34 pm
e simpatic locul, se distinge in peisajul din Centrul Vechi (chiar vorbeam cu Diana ca arata ca un loc din cele fancy din Bairro Alto, din Lisabona :)). n-am mancat inca la ei, dar am baut intr-o seara cu Madalin un long drink en passant si ne-am distrat cu fata de la bar care probabil ca era noua, ca a cautat nu stiu cat prin meniurile de la computer pana sa ne spuna cat costa 🙂
October 17th, 2011 at 2:46 pm
Mor de ciuda ca n-am ajuns!
October 17th, 2011 at 2:49 pm
mai mergem;)
October 17th, 2011 at 3:05 pm
Musai vreau si eu sa ajung! De fapt de saptamana trecuta mi-a cazut cu tronc, dar weekendul asta mi l-a ocupat framantatul de paine.
October 17th, 2011 at 3:15 pm
iti dai seama ca dupa experienta de duminica sunt fan:). tre sa duc si sotul personal acolo, ca dansul a aruncat o privire pe geam si a zis ca “e cam mic”:d…Dar are o scuza: n-a mancat, nici baut acolo…
October 17th, 2011 at 3:34 pm
Da, excelent loc. Se mananca bine mereu, oameni draguti, ingrediente proaspete. E mai mult decat un local… e un loc unde te simti bine. De asta-i si zice Simbio 🙂 S-o tineti tot asa, bravo!
October 17th, 2011 at 3:37 pm
rares, da, asta am incercat si eu sa zic, e mai mult decat un local, bravo! eu m-am pierdut in detalii, dar tu ai zis foarte bine:D multam de feedback!
October 17th, 2011 at 3:38 pm
roxana, si sotzul personal s-a manifestat cu da de ce io nu:)) e cazul sa luam masuri!
October 17th, 2011 at 9:33 pm
ce fain arata totul, ah, si mai cu seama acel french toast care nu trebuie iertat 😛
October 17th, 2011 at 9:42 pm
vreau şi eu….nu am drum prin capitala , dar trebuie neapărat sa-mi fac…oare servire ” to go” nu au??? ca am bălit pe tastatură de cum am văzut pozele…
October 18th, 2011 at 8:24 am
Arata foarte bine, o duminica adevarata si un post pe masura!
Insa am si eu o nedumerire…voi ati fost doua, nu? Cum ati reusit sa mancati atat? 🙂
October 18th, 2011 at 9:06 am
pai… tehnic vorbind, au fost doua duminici! dar da, eu si mazi avem capacitati deosebite:))
October 19th, 2011 at 7:52 am
nici nu doresc sa ma uit la poze, ca am lesinat deja de cand ai postat un pic pe febeu ;)))
October 19th, 2011 at 8:16 am
Mie mi-au facut cu ochiul eggs florentine. Sunt curios cat de bune sunt!!
October 19th, 2011 at 8:44 am
straine, daca esti foarte foarte curios, aranjam ceva:p dar tre sa fii foarte curios! am zis deja?:))
October 19th, 2011 at 10:00 am
Dadada, s-a notat. Cum ajung acasa, pun mana pe telefon, asa curios sunt!:))
October 19th, 2011 at 10:02 am
sa nu te increzi in vorba aia, “curiosity killed the cat”. este folclor pur.
October 19th, 2011 at 11:05 am
deci martie din post se da acum si pe blogul asta? d-asta zace cuptorul in brutarie rece si nefolosit. te tii de prostii, straine 😀 😀
October 19th, 2011 at 11:10 am
rofl zazuza, da ce-are frate blogul asta? u make it sound like ultima gaina din cotetz:))
October 19th, 2011 at 11:22 am
nuuuuuuuuuu, nu asta era ideea, mey. ideea e ca un’ ma intorc, tzac pac, un_strain. a invadat toate blogurile dragi mie :))))). da, sunt un pic geloasa, ca pana acu’ era my private stalker, vad insa ca s-a diversificat :))). poate de cand ii postez multa verdeata?! :)))))))
October 19th, 2011 at 7:47 pm
Paine cu fructe?! Huh… Seriously? Scuzati scepticismul, mi se pare cel putin bizar…
October 19th, 2011 at 7:52 pm
nu e paine, e paine muiata in lapte si ou, prajita in unt, la care se adauga sosul ala genial, plus fructele proaspete. e fabulos! ca idee, una din cele mai bune si simple chestii pe care le-am facut eu este prajitura cu paine si mere – aici: http://easypeasy.ro/2010/04/easter-brunch-la-noi-acasa/
October 21st, 2011 at 5:27 pm
de cate ori nu am trecut eu pe langa locsorul asta si nu am intrat (am biroul pe selari) desi ma uitam tot timpul dupa el pentru ca arata foarte bine. acum ca am citit si vazut ce mancaruri au SIGUR intru 🙂 multumesc de recomandare
P.S. late breakfast bun gasiti si la lente. ma distreaza cand aparem acolo la ora 6 seara si cerem micul dejun 😀
October 21st, 2011 at 5:33 pm
vara asta am abuzat si eu de inghetata de la delicii 🙂 e intr-adevar foaaarte buna. ma tot intreb cu ce o sa o inlocuiasca peste iarna si sper sa gasesc acolo niste prajituri cel putin la fel de bune
iar legat de divan, kebapul e muuuult mai bun cel din restaurant, la farfurie 🙂
October 31st, 2011 at 9:55 am
…..atitea bunatati si gusturi bune !!!….si haute couture alimentar !!!!…..toata invelite in fum de tigara !!!!!….nu,multumesc !!!….pacat !!!!!!!
February 16th, 2012 at 9:45 am
[…] as zice, locanta care-si zice Simbio. V-am povestit la vremea aia, cu maxim entuziasm, despre duminici perfecte si oua in fel si chip, despre brunchul cu paine cu fructe, despre briose pufoase, cu dovleac, si […]
April 22nd, 2012 at 10:25 pm
[…] “exista duminici perfecte (cu drag, pentru Simbio)“ […]
May 3rd, 2012 at 11:41 am
My 2 c in legatura cu Simbio…
eu nu locuiesc in tara dar iti citesc tot timpul posturile si am incredere oarba in ceea ce recomanzi, pentru ca am incercat pe papilele mele multe din combinatiile pe care le propui si mi-au placut mult mult.
Asa ca, de Paste cand am fost pe acasa intru miel si cozonaci si oua, mam intalnit cu niste prieteni pentru brunch la locul laudat si anume Simbio. Jos palaria pentru mancare, foarte buna, chiar daca dureaza ore intregi sa primesti o portie de oua…
Nu comentez legat de mancare, pentru ca nu e nimic de care sa ma plang, insa timpul in care primesti un latte sau un smoothie sau chiar si un pahar cu apa mi s-a parut frate cu vesnicia. Inacceptabil pentru un loc cu o mancare atat de buna, in conditiile in care in afara de noi, mai erau doar 2 persoane cu totul. Inteleg ca bucataria e mica si totul se face pe loc, insa nu sunt sigura ca m-as mai intoarce acolo doar pentru mancare. Clientilor le plac serviciile de calitate. Chelnerul respectiv parea ca fusese la o bauta toata noaptea si il trezise cineva dimineata si il pusese sa serveasca la mese. Cat despre matreata (multa) vizibila pe tricoul lui, ce sa mai zic? Head & Soulders gen? sau tricouri albe pe viitor?!! Sper ca parerea mea ajuta locul pe care il sprijini sa isi imbunatateasca imaginea intru prosperitate 🙂
May 3rd, 2012 at 11:52 am
@Wallie: stiu sigur ca Dana ne citeste si ia aminte la ce scriem noi aici, merci pentru feedback:D
May 3rd, 2012 at 8:04 pm
Draga Wallie,
Multumim mult pentru sugestii si cu siguranta le vom aplica. Ne pare tare rau ca experienta pe care ati avut-o nu a fost la nivelul asteptarilor. Noi ne straduim foarte tare ca fiecare persoana care vine la noi sa se simta ca acasa, iar daca acest lucru nu s-a intamplat ne pare rau si speram sa ne acordati o a doua sansa pentru a va convinge de calitatea serviciilor noastre.
Cu stima,
Dana
… de la Simbio:)
July 21st, 2013 at 6:05 pm
Am fost acum o saptamana la Simbio. Mancarea este f buna dar am asteptat f mult pana a ajuns… am stat aproape 1 ora pt 2 burgeri 🙁