2010 a fost asa si-asa. Nu-s fan de 2010. Totusi, de dragul bilanturilor si-al rezolutiilor, insist sa punctez cateva intamplari (de-a valma si in no particular order) pe care le port la inima si pentru care va multumesc:

1. Clubul de carte: Ada, Alexandra, Pika, Boo, Catalina, Mazi, Delice, Vertange, Elisa, Emilia, Felicia, Maria, Madalina, Mihaela, Misaki, Monica, Ruxi, Smaranda, Andra si Raluca – you rock! Nici in visele mele cele mai sexy nu mi-as fi imaginat ca o selectie aproape random de oameni care-mi citesc blogul se poate dovedi asa de misto. Va multumesc pentru minunatele seri cu carti si pe langa carti si abia astept sa va vad in formatie cat mai completa la brunch, pe 8 ianuarie.

2. Intalnirea providentiala cu draga de Dana Tocu, despre care eu cred sincer ca-mi va marca intregul destin intr-un mod pe care acum nu stiu sa vi-l povestesc. Intreg proiectul Iubirrre si mica mea contributie atat de aducatoare de satisfactie. Tot ce va urma.

3. Coplesitoarea (pentru mine) modestie cu care a venit la pachet acest gest generos (draga Monica, you’re a heartie, not a foodie;).  Intreaga campanie pentru Alex. Despre care sa stiti ca a reusit sa achizitioneze bicicleta speciala de care avea nevoie si deja o “toceste” cu elan pe strazile bucurestene. Va multumesc din suflet tuturor pentru contributia voastra.

4. Intalnirea cu ambasadoarea napolitanelor Manner, aka Gulaschsuppe, poate cea mai constanta prezenta pe blogul meu afara de mine (care daca nu-mi comenteaza doua zile, ma arunca in paranoia de-mi vine sa pun mana pe telefon si sa ding ding tocmai in Austria). Pe aceasta cale ii transmit imbratisari trans-Schengen.

5.  Alte intalniri – reale, virtuale sau imaginare (!) – cu oameni de care ma leaga damblaua culinara si, uneori, ceva in plus: Denisa, Mihai, Simona, Lavinia, Bianca, Florin, Cristi Roman, dana2dor, deea, Irina, ionouka printesa de Moldova, zisa si cafeaua mea fara cofeina din fiecare dimineata, Andi, Elena, Madalin, draga mea Zu, pe care o citesc de cand era in particulara mea situatie si cu care am reusit in sfarsit sa ma vad la fata anul asta si, nu in ultimul rand, Adi Hadean – man, when I grow up I wanna be just like you, fara gluma si fason, esti o inspiratie pentru noi toti.

Va doresc tuturor un 2011 bun cu voi, iar mie imi doresc sa-mi ramaneti alaturi in marea incercare zisa si “cum impaci un blog culinar cu un bebe isteric”, sper sa supravietuim amandoi – si eu, si blogul, acestei fabuloase intamplari in jurul careia va gravita anul care vine. Va foarte multumesc si sunt recunoascatoare ca sunteti aici.

Happy New Year! <3

Noroc cu Andi care m-a-ntrebat azi de sanatate si mi-a adus aminte ca n-am publicat inca reteta de pate de ficat silky smooth pe care am prestat-o la cooking workshop-ul Electrolux. Asa ca iat-o, o aveti mai jos in toata gloria si splendoarea, in caz ca vi se pare o idee buna pentru masa de Revelion. Eu va zic sincer, am incercat inca vreo doua retete de pate de ficat inainte de asta si nu se apropie de nicio culoare. O sa vedeti, fiertul ficatului in lapte si galbenusul de our fiert adaugat in compozitie make all the difference. Enjoy!

500g ficatei, 4 oua, un pachet de unt, lapte, piper negru boabe si macinat, foi de dafin, cimbru, sare

Ficateii se fierb in lapte, cu boabe de piper, cimbru si foi de dafin. Fara sare, ca se intaresc. Odata fierti, se scurg, se paseaza cu blenderul impreuna cu 4 galbenuse de ou fierte tari, sare dupa gust, unt in functie de preferinte, eu am pus aproape tot pachetul. Daca e prea « vartoasa » compozitia, se poate “dilua” cu putina apa calduta. Ideea e sa iasa asa, foarte creamy. Merge cu ceapa caramelizata pe deasupra.

“Uite cine mananca Vindaloo”

Regizor si mastermind: Mazi – Chez Mazilique; Producator executiv: Arun Kumar

In rolurile principale:

Elena – Le Blog Piquant, Bianca – Chat de Chocolat

Florin – Crazy Mother Cooker, Madalin – Wine & Knives

Supporting roles: Cookie & Mishu, aka The Easy Peasy Family

Filmat pe platourile Agra Palace, Soseaua Pipera-Tunari Nr. 47

Sinopsis: Bianca vine din Elvetia de sarbatori. Este timpul sa se cunoasca in sfarsit cu Mazi si Cookie. Bianca crede ca un restaurant indian e o idee buna. La fel si Mazi, care se da de trei ori peste cap si-l convinge pe Kumar sa le gazduiasca micul get together. Urmeaza trei zile de facebook spam: veniti? Da. Si eu. Si eu. Si eu. Eu nu stiu. C-o fi, c-o pati. Ei hai ca venim si noi. Pam pam. In ziua cea mare, cei sapte bloggeri se intalnesc la ceas de seara in Pipera (nr. 47), pentru un feast indian in toata legea, la Kumar’s Agra Palace. Intra in scena Florin – acest micromanager al grupului, cu sugestii care sa previna uitatul la meniu precum rata la polizor. Apare si Kumar, care le recomanda neinitiatilor diverse, nu foarte picante cica, asa, ca pentru copii.

Mancarea umple masa:  mai intai niste papadums cu raita, sos de iaurt cu menta si ceva muraturi traditionale. Apoi – aperitivele, toate foarte bune: Delhi Wala Samosa (pateuri cu mazare si cartofi si condimente), Murgh Kathi Kebab (rulada de pui), Murgh Pakora (pui pane, usor picant) si Pyaz Bhaji (chiftelute indiene cu ceapa si sos de menta). Si-apoi – main course-urile, multe: Kashmiri Lambchops  (cotlete de miel cu sos picant de ceapa si rosii), Saag Gosht (bucatele de miel cu spanac, smantana si ghimbir), Murgh Madras (pui cu nuca de cocos, rosii, sos de caju si condimente indiene), Gosht  Biryani (miel cu orez, ghimbir, usturoi, ierburi indiene si fructe uscate), Aloo Gobhi Masala (conopida cu cartofi, sos de ceapa si rosii), Jhafrani Pullao (orez cu sofran, nuci si fructe uscate), Murgh Makhani (pui condimentat in sos de rosii si smantana), Lamb Vinadaloo (zis si flacarila – fel de mancare abia atins de majoritatea mesenilor, dar dovedit cu gratie de Elena). Servite toate cu naan cu usturoi, roti prata si raita (sos de iaurt racoritor, numai bun de stins iuteala mancarurilor de mai sus).

 Acum pe bune, ce-am invatat din filmul asta:
– mancarea indiana e menita sa fie consumata la masa mare cu prieteni, ca sa poti sa sample diverse chestii
– daca ajungeti vreodata la Agra Palace, ceea ce va doresc, incercati musai musai specialitatea de orez cu miel Gosht  Biryani, este the yummiest thing on the menu, dupa capul meu

– orice cu terminatia vinadaloo arde ca focul pe tot tractul, nerecomandat pentru cei cu nervii slabi; also, Elena mananca vindaloo fara sa se inroseasca, she cannot, I repeat, CANNOT be human
– marea majoritate a felurilor de mancare sunt picante to a certain degree, dar daca le stropiti din belsug cu raita, devin tolerabile
– pregnant chick primeste ultimul rulou cu pui

So thanks Mazi, Elena, Bianca, Florin si Madalin for a lovely evening! Iar pe voi ceilalti va indemn ghebos catre Agra Palace, the place to be these days daca vi s-a urat cu porcul. Cheers!

Cel mai mult imi plac sarbatorile pentru ca-s mai multe-ntr-una. Asa si anul asta. A fost Craciun la Mazi, cu gourmet treats si daruri minunate. A fost Craciun in familie, cu mancare traditionala si oleaca de tristete, ca ne imputinam asa… Si-apoi a fost Craciun cu prietenii, dragii mei.

Am avut pe masa bunatati de la mama (maios – cu reteta aici: http://easypeasy.ro/2009/12/four-christmases-strike-2/, caltabos, carnati si sarmale), salata boeuf, salate aperitiv (cea cu creveti, avocado, mango, rodie, salata si otet balsamic a fost a real hit), friptura de purcel cu gravy, pui copt incet, la foc mic, cu mirodenii si nitel sos de soia, legume la cuptor cu otet balsamic, cartofi copti Jamie style, cu rozmarin, usturoi si masline, salata de sfecla rosie, ciuperci in unt cu usturoi si, fireste, cozonaci framantati de Pufix si prajitura cu vin si scortisoara a Emiliei.  

Maratonul cu haleala nu s-a soldat cu incidente neplacute, suntem bine, multumim, ne pregatim de noul an – zis si the great unknown, iar eu anticipez frematand de nerabdare o vacanta de o saptamana si-un brunch cu fetele de la clubul de carte. Pana una alta sunt la birou, wrapping up un an asa si-asa, in every way.

La voi cum a fost Craciunul asta?

M-am aglomerat cu o groaza de lucruri de facut azi, dupa ce ieri am frecat-o regeste. Asa ca intru doar ca sa va zic Craciun fericit! Imi sunteti tare dragi:)

Ana

V-am povestit despre frumosul proiect al Danei Tocu – Iubirrre. Foarte pe scurt, pentru cine nu stie, Iubirrre e o antologie de povesti cu animalute, scrise de ordinary people asa ca mine, dar si de o sumedenie de vedete posedate de pet-uri (vorba Danei:)). Asa. Sa vedeti ce idee mi-a venit. Parte pentru ca vroiam sa fac ceva special intru popularizarea cartii si a asociatiei GIA, si parte pentru ca vreau sa probez o teorie care zice ca fiecare om cunoaste cel putin un alt om care iubeste animalele si e dispus sa faca ceva pentru ele (o lunga paranteza: cand intreb pe cineva ce radio asculta, aproape invariabil mi se raspunde “Guerrilla”, totusi, la fiecare studiu de audienta, Guerrilla sta mai rau si mai rau; asa si cu cartea Iubirrre – toata lumea o iubessste, dar nene, sa vedem dovada – inchid paranteza).

Iata, deci, cum functioneaza leapsa pe iubire:
– Anul asta eu o sa pun in circulatie un exemplar al cartii Iubirrre. O sa scriu pe el un mesaj si o sa-l dau mai departe cuiva.
– Persoana care primeste cartea o va tine o saptamana, va scrie un mesaj pe ea si o va da mai departe unui prieten.
– Prietenul o va tine o saptamana, va scrie un mesaj pe ea si o va da mai departe. Si tot asa.
– Vom urmari traseul cartii pe Facebook, pe fan page-ul Iubirrre: http://www.facebook.com/Iubirrre
– In saptamana in care cineva are cartea Iubirrre, cineva se va ingriji sa promoveze activitatea GIA in randul prietenilor si cunostintelor, to the best of one’s ability, scopul fiind ca tot mai multi oameni sa se implice in treaba asta (cu donatii, cu voluntariat, cu ce poate fiecare). Practic, for a week, cel care are cartea la el va fi un fel de Ambasador GIA si va dona (suggested, dar nu obligatoriu) 50 de lei – pretul cartii Iubirrre, in contul asociatiei:

GIA – Group Initiative for Animals
CIF – 22002126
CONT IBAN :
RO69 BTRL 0640 1205 E803 48XX
Banca Transilvania – Sucursala Marriott

– De Craciun 2011, cartea, cu toate mesajele stranse,  trebuie sa isi gaseasca drumul inapoi catre mine si sa faca obiectul unei licitatii caritabile. Practic, scoatem la vanzare a shitload of good karma, pentru ca fiecare om care va intra in joc va pune o parte din sufletul lui in povestea asta, iar cel care va licita pentru carte o va primi cu tot cu gandurile bune a 50 de oameni, ceea ce nu-i deloc de lepadat. Desigur ca banii de la licitatie vor merge tot catre GIA.

Pe mine atata m-a dus capul, what can I say:)) Sper din suflet ca iubirea circula, ca o sa ajung sa va scriu la anul despre asta cu sufletul plin si ca cineva o sa stranga la piept de Craciun 2011 o carte rosie usor uzata, ca pe o comoara.

Stiu ca v-am albit. Dar trebuia sa va zic din nou (si din nou si din nou si din nou) cat de maxim de happy sunt cu Bucate pe Roate. Tocmai am avut petrecerea firmei cu catering de la ei si a fost foarte bun. Pana acum nu gustasem bucatele pe roate decat de la birou, cu foamea-n gat, mancare de pranz in lipsa de pachetel. Este prima oara cand lucrez cu ei pentru un eveniment si sunt foarte incantata. Totul a fost proaspat, delicios si ireprosabil servit/aranjat. Dar mai bine las pozele sa vorbeasca, nu-s multe deoarece eu sunt pe genul taurul Ferdinand – cum vad mancare, mi se pune rosu, intru in fibrilatii si uit sa mai si pozez. Asa se face ca n-au mai avut loc de poftele mele furibunde sarmalele (exceptionale!) si cozonacul de casa cu nuca.

Am mai avut asa: pui shanghai, chiftelute cu susan, chiftelute fara susan, frigarui de pui cu legume, frigarui de legume, muraturi, bulete de cascaval, tartine cu vinete, tartine cu branza, aripioare pane… sper sa nu fi uitat ceva. Dap, a fost cam pe genul carnet, ca doar e iarna si vine Craciunul si uite, imi iau asupra mea toate pacatele colegilor care au tinut post si n-au prea avut ce manca din cauza ca eu is mai paralela cu posturile.

So, pe scurt, daca va cautati de catering responsabil (comandati si va luati de grija), bun, ca la mama acasa, la pret ok si servit nice & clean, recomand din inima www.bucateperoate.ro. Carora le si multumesc pe aceasta cale pentru bunatatile livrate si maniera profi de lucru. Cheers!

Daca nu va e frica de hoardele de cetateni care au luat cu asalt supermarketurile, o sa vreti sa ajungeti zilele astea la Auchan pentru niste delicioase fructe de padure congelate. Se vand varsat (e o tanti care iti pune in punga exact cate vrei) si-s tare bune si apetisante. Mure, coacaze, afine, capsune… de toate fructele rosii la care poftesc eu de fiecare data cand le vad pe vreo tarta din revista.

Fructele astea sunt senzationale de amestecat cu iaurt, pentru – doh – iaurt cu fructe, cu lapte si iaurt pentru smoothie-uri sau shake-uri, ce sa mai vorbim de prajituri, tarte, muffins. Am facut si noi aseara briose cu fructe multe, asa de multe ca nici n-au mai crescut cine stie ce, dar au fost minunate, insiropate cu siropul lasat de fructe si pudrate cu zahar. Reteta e veche, o gasiti aici: http://easypeasy.ro/2009/05/muffin-cu-fructe. Enjoy!

Duminica a devenit asa, o zi a rasfatului matinal. Eu ma trezesc prima. Zic: Pufi, mai dormi? Daca se lasa cu mormaieli neinteligibile, e clar ca am timp sa pregatesc un mic dejun mai elaborat. Azi am facut fried mozzarella panini, adica mai pe romaneste, un fel de sandvis prajit in tigaie.

Mai intai de toate, pregatirea de santier: mozzarella, rosii taiate felii, cu piper si busuioc (n-am avut de-ala proaspat, cred ca ar fi fost mult mai bun), sunca de pui, mortadella, masline, bacon, ciuperci, ardei gras portocaliu, taiat marunt marunt si amestecat cu ceapa verde tocata, paine (eu am avut bagheta, ar fi mers mai bine insa cu ceva paine normala, taiata felii).

Am prajit usurel baconul si ciupercile in tigaie, la foc iute. Pe urma, pe o felie de paine am inceput sa stivuiesc: felii de mozzarella, bacon, ciuperci, rondele de masline, rosii, mortadella/sunca de pui, amestec de ardei gras cu ceapa verde. Am piperat, am acoperit sandvisul cu cealalta bucata de paine, tapetata si ea cu mozzarella, si l-am prajit cu grija si pe ambele parti in tigaie, in doua linguri de ulei (nu de masline, atentie, ca ala se arde la temperaturi mari – trebuie un ulei potrivit pentru prajit).

Am mancat panini-ul cu o salatica din frunze, rosii, ardei si ceapa verde ramase de la sandvisuri, ceva masline, ceva ridichi, nitica zeama de lamaie. La coada ne-am dres cu niste croissante cu gem de zmeura. Si cu suc bio de mango si mere. Gotta love Sunday breakfast!

Sunt foarte imprastiata astazi, nu stiu ce-am. Asa multe de povestit si-asa dezordine in cap…  ma tem ca o sa iasa o postare kilometrica si dezlanata. Anyway.

E bine sa fii blogger. Nu o zic pe genul fripturist, credeti-ma. Mai degraba cu mirarea si bucuria ca dupa ani si ani de zile de marketat si piarit pe la altii, micul meu proiect personal-gastronomic, in care n-am investit de nicio culoare ce-am invatat la job, mi-a adus atata bucurie si atatea intalniri cu oameni faini, unele dintre ele de-a dreptul providentiale (si mai multe despre asta intr-un wrap up post de final de an 2010), incat ma simt asa, foarte rasfatata si grateful pentru tot.

In sfarsit, daca ati trecut cu bine de aceasta introducere cu sirop si magiun pe pereti, aflati ca aseara am petrecut grozav de frumos la Club Cortina in Corbeanca, alaturi de doi fellow foodbloggeri si de foarte inimoasa echipa Electrolux. Ne-am adunat sa tesatm trei modele de aragaz diferite, cum altfel decat gatind diverse.

Asa potriveala karmica fu intre noi trei – adica Lavinia – http://bucatarsubacoperire.blogspot.com, Andi – http://www.sabucatarim.ro si eu, incat, fara sa ne vorbim inainte, ne organizaram perfect – eu aperitivele, Lavinia – supa si desert, iar Andi – felul principal.

Ca sa fie sigure ca nu ramanem nemancati (just in case something went rotten cu mancarea bloggerilor:)), fetele de la Electrolux ne asteptau inca de la inceput cu sandwich-uri si prajituri. Plus galeti de voie buna, pe care eu nush, doamne iarta-ma, cum faceau de-o aveau la ora aia tarzie, dupa ce robotisera all day ca totul sa iasa absolut perfect la cooking session-ul nostru. Deci da, kudos girls, sunteti foarte tari:D

Eiii, dar nu v-am zis distributia pana la capat. Intra in scena Pufix – the baker. Ca cineva trebuia sa testeze si cuptorul, si nu, nu nu nu eram eu aceea care avea sa faca briose cu branza si busuioc.

Anyways, insortariti si inmanusati anti-termic, ne-am suflecat manecutele si ne-am apucat de treaba. S-au gatit asa:

 … briosele de care v-am zis

 … pate de ficat de pui, fin de tot (silky smooth de-a dreptul), cu ceapa caramelizata alaturi

… supa de dovleac cu gorgonzolla (Lavinia), pui cacciatore si cartofi cu rozmarin (Andi), plus niste cookies din fulgi de ovaz si fructe, foarte buni, also by Lavinia. Andi, multam pentru ultimele poze, by that time eu eram asa de ghiftuita si expandata ca am uitat sa mai pozez:)

Am mancat din toate, asezati cu totii la masa ca la o cina intre prieteni. Ceea ce mi s-a parut extraordinar de misto. N-am avut nicio clipa senzatia ca sunt la un eveniment apretat si impersonal. Acest lucru fiind extrem de rar.

Doua vorbe despre aragazul testat:
– era integral pe gaz, cu cuptor cu tot, ceea ce poate sa fi fost motivul pentru care era inca rece dupa ce eu si Pufix, obisnuiti cu cuptorul electric, l-am chipurile pornit fixand treapta de temperatura si aprinzand becul. Note to self: cuptorul cu gaz se aprinde gen cu flacara:p
– mi-a placut ca becul este foarte puternic si ies fain pozele facute “on the inside” (cum e aia cu briosele care se coc frumos in cuptor)
– mi-a placut ca nu ni s-au carbonizat briosele in cuptor dupa cinci minute, ceea ce e mai degraba un neajuns al cuptorului aluia de-l avem noi acasa decat un merit al cuptorului testat, acesta este normal:)
Mai multe nu stiu daca pot sa va zic eu, minunea tehnicii, despre acest aragaz, afara de faptul ca mi se pare corect asa, practic (4 ochiuri, the works) si destul de compact pentru clasa lui. Ah, si avea patru tavi la cuptor, ceea ce mi s-a parut dragutz, sper sa le fi numarat bine.

Ah, si doua vorbe despre Club Cortina: very cozy place, noi am ajuns taman cand se pusese frumos zapada peste toata curtea si arata cam de basm asa. Cred ca e foarte fain si vara. Acum un an am vrut sa ne facem nunta acolo, dar pana la urma ne-am sucit si am ramas in oras. Cred ca ar fi iesit de vis, asa ca for those of you about to wed, go check it out.

Concluzii de final, intr-o ordine random:
– mancarea la un cooking session cu food bloggeri rules!
– plita cu inductie Electrolux nu incalzeste in jurul ei, ci doar sub cratita, ceea ce ar fi extrem de util la noi acasa, unde, ca niste berbeci, ne-am montat plita langa centrala termica:p
– vreau si eu sa fiu draguta ca fetele de la Electrolux
– supa de dovleac a Laviniei a fost mai speciala pentru ca a avut in ea o para
– Andi m-a invatat sa pun mascarpone in sosul de pui caccciatore, must try that!

Thanks for a lovely evening tuturor celor care au fost pe-acolo, si mai cu seama celor care au imaginat-o:) Acum urmeaza schimbul de retete si poze. Iar in curand, reteta de pate, on a blog near you.