Slabesc. Vazand cu ochii si pe incercatelea cu hainele cele vechi. De cateva saptamani tin o dieta miraculoasa, mai ceva ca aia cu zeama de varza. Sunteti pregatiti sa aflati despre ea? Ei bine, dieta magica se cheama… (drum roll)… sala nenica! Ceea ce confirma, fara a mai fi fost nevoie, ca sportul bate la fund orice regim de slabit. Nu incetez sa ma minunez ce efect imediat si simtibil poate avea miscarea asta asupra fizicului meu feshtelit de sarcina si abuzat suplimentar de un copil care mi-a depasit in greutate cea mai grasa pisica. Parca si vergeturile s-au mai retras, desi da, stiu, vergeturile nu dispar:p Eu cred ca (urmeaza o platitudine) daca toata lumea ar face macar nitel sport in mod constant, rata obezitatii ar scadea vertiginos, iar noi am manca zilnic cartofi prajiti in untura de gasca (sau nu, dar nu-i asa ca ar fi fost dragut?).

I dare you, acum si-aici, pe voi aia care va stiti cu musca grasa pe caciula, ia sa vedem cum faceti macar 45 de minute de sport o data la doua zile, dar fara a va menaja, work it baby shake it – gen, sa vedem transpiratia cum curge suvoaie din cap in ureche, sa se inece casca de iPod, sa iesiti din sala de culoarea rosie si sa imi ziceti voi pe urma ca nu v-am invatat de bine si de folos. Hai, se mai apuca cineva? Eu am ca obiectiv minus cinci kilograme, cu atat am mai ramas din cele 26 “castigate” in sarcina, ceea ce mi se pare decent. Si ma motiveaza fiecare reusita, fiecare minut suplimentar pe care reusesc sa-l asud pe banda sau cross trainer, vreau sa am patratele pe burta, vreau sa le fac in ciuda articulatiilor mele belite si sa le arat eu lor cine-i sefica. Hai, run with me, we can compare notes la sfarsit de luna, vedem care ce-a izbandit.

Si pe urma mancam.

Azi sa fie un pui dulce acrisor, cu legume trase la tigaie si orez simplu. Pieptul de pui taiat bucati potrivite se trece prin faina de porumb (a nu se citi malai), apoi, cu un cleste sau cu o furculita, il mozolim asa, in treacat (a nu se citi ca-l lasam sa zaca) intr-un amestec facut dintr-o lingurita de miere, sos de soia, zeama de la o jumatate de lamaie si niste chilli. Apoi il prajim intr-un ulei foarte bine incins si-l dam deoparte. Taiem niste ardei gras in bucati maricele si-l aruncam si pe asta in tigaia incinsa, fara niciun alt condiment. Il lasam cateva zeci de secunde pe fiecare parte, nu vrem sa se flescaiasca, ci doar asa, sa-si “degaje” aromele. Nu stiu daca v-am zis, dar ardeiul e leguma mea preferata, iar gustul asta de ardei perpelit la foc iute mi se pare cea mai grozava chestie.

Ei, si dupa ce dam la o parte si ardeiul, luam niste fasole verde de-aia verde si-o punem si pe ea la prajit in tigaie. O udam cu o lingura din marinata de mai sus, o ningem cu ce-a mai ramas din faina de porumb si-apoi presaram peste ea susan, lasand sa se prajeasca si acesta lejer si pe toate partile (lejer nu inseamna maro inchis). Combinatia de fasole verde cu susan mi se pare una din cele mai reusite, incercati si o sa vedeti.

Asta e tot. Numai bun cu orez basmati simplu, fiert la aburi si frecat cu o lingurita de ulei de masline sau de unt. Pofta buna s-aveti si ne vedem la sala. Eu o sa fiu aia din urechile careia se aude Florence & The Machine;) Si daca nici asa nu ma identificati, uitati-va dupa cel mai mare… suflet;)

Bai ce trece timpul, fantastic! Nu mai stiu daca e duminica sau marti, nu stiu ce anotimp e (ceea ce s-ar putea sa nu fie fix vina mea, avand in vedere starea vremii), uit zile de nastere, uit sa raspund la mesaje, vai steaua mea. Nu stiu cand a facut Iepu’ o luna jumate, parca ieri inota in hainele cele mai mici care exista si-acu’ deja am o ditai sacosa cu carpeturi care nu-i mai vin, unele chiar neatinse de iepurimea sa. Cumva, desi nu stau o clipa locului, ma plictisesc. Da. Ma plictisesc. Mi-e dor sa-mi iau lumea in cap, sa ma duca trenul unde miroase a iarba proaspata. Mi-e dor de liniste. Slava domnului ca mai vine lume pe la mine sa ma mai scoata din rutina (ca in filmul ala Ziua Cartitei, cu un nene care traieste aceeasi zi over and over again pana invata sa treaca prin ea absolut fara greseala).

Saptamana trecuta m-am vazut cu Printesa. Care ma stie de purcea pofticioasa si nu exista sa vina fara mancarea cea buna asupra mariei sale. Ce sa fie, ce sa fie, zice ea. Si-mi aduc aminte ca, inainte sa nasc, mancam foarte bun la Afi, ceva mancare asiatica de la un fast food nou pe numele lui Thang Long AFC (colt cu patinoarul, nu aveti cum sa ratati).

Foarte buna treaba au facut baietii astia. Cautandu-i azi pe net, am vazut ca mai au un restaurant in Pitesti – http://www.afc.com.ro. Ce-mi place la ei e ca par asa, foarte autentici. Desi in mall-ul cu pricina sunt si alte restaurante cu pretentii de gen (Wu Xing si Chopstix – mega bleah!), asiaticii de la mama lor vad ca vin sa manance la Thang Long, ceea ce gireaza locul. Meniul e o combinatie de bucatarie thai, chinezeasca, vietnameza, plus niscaiva chestii indiene, plus sushi. De obicei mananc de la ei vita cu ciuperci si ceva orez sau noodles. Am incercat si sushi-ul, nu m-a dat pe spate. In schimb, acesti creveti pane cu orez simplu si sos dulce acrisor m-au spart. Buni ceva de groaza! Paneul ala e minunat, l-as manca gol!

Taiteii par de casa, nu-s in niciun caz ceva ce gasesti la supermarket. Legumele din toate mancarurile sunt crunchy, cu tot gustul la ele. Mancarea nu-i nici pe departe asa sarata sau grasimoasa cum ne-au obisnuit majoritatea restaurantelor “chinezesti” din oras. Totul foarte bun, asta e concluzia. Si affordable. Pret corect de upper-end fast food stuff. De dragul autenticitatii, personalul e cu totul si cu totul de-acolo, ceea ce duce la probleme de comunicare (vorbesc romaneste doar cat sa stie pe dinafara meniul, daca te bagi in seama cu ei, clipesc des). Dar felurile de mancare au numere si sunt identificabile cu degetul (dati-mi si mie “aia”), asa ca no biggie.

Revenind la oile noastre, cititi aici efectul Iepurelui roz asupra Printesei – we love you too <3. Da, ne place cand Printesa danseaza in ciorapi colorati prin sufrageria noastra, cu bebe in brate, cand Dana ne curata cartofi, cand Boo ne coace briose si Mazi placintele cu mere. Avem nevoie de mult de tot rasfatz zilele astea. Si aici ma refer atat la Iepu’, cat si la ma-sa.

Nu-i asa ca-i din ce in ce mai frumoasa? De cinci nopti (dap, le numar!), nu ne mai trezeste noaptea sa manance, ceea ce e foarte frumos din partea ei. Sambata am cercelat-o for good. Si pe 19 iunie o botezam pe numele ei adevarat Lorelai Victoria. Si maine fac un rulou de curcan umplut. Cam asa.

Azi toata ziua (‘tuaaaata’ ziua:p) m-am gandit ca ce bine-ar fi sa mananc eu o supa crema de sparanghel. Nefiind, ma multumesc cu ce vedeti mai sus. Repejor, ca incepe CSI:NY: baza de supa facuta din trei cioacanele, fierte cu piper alb, negru si verde, o foaie de dafin, un catel de usturoi, un varf de ardei iute uscat si sare. Calit in putin ulei de masline o mana-doua de legume chinezesti congelate. Turnat supa strecurata peste si fiert la foc mic. Dezosat puiul, taiat si pus in supa. Fiert some more. Pus sos de soia, cateva urechi de lemn si cativa creveti. Luat de pe foc in 3′. Pus capac, inabusit. Oparit niste rice noodles separat, strecurat. Pus in castron taiteii, turnat supa peste. Tocat o ceapa verde cruda in supa. Awesome, super-hot, flavory, tine raceala departe. Enjoy!

Aseara i-am facut lui Pufix fast food the easy peasy way. Din congelator direct. Aveam niste file de macrou pe care l-am bagat la cuptor topped cu un amestec de firmituri, busuioc, usturoi, chilli, sare grunjoasa, piper si ulei de masline. Plus felii de lamaie.

Intre timp am facut garnitura – foarte foarte buna, recomand! O fasole verde de-aia verde tare, perpelita in tigaie cu niste ulei de susan, o mana buna de seminte – tot de susan, restul de firmituri aromate si mai la coada – o lingura-doua de sos de soia. Nu fiarta, doar asa, ametita, cat sa fie all crunchy si sa-si pastreze vitaminele.

Nu cred ca a durat mai mult de 20 de minute toata treaba, iar Pufix a fost foarte incantat. Vorba Mazettei, light & healthy:) Enjoy!

Am reusit sa ard hartia de copt, if you can believe it. Credeam ca the whole point cu hartia asta e ca rezista la temperatura cuptorului, ma rog, daca n-o fi un furnal sau ceva. Ei bine, la 220°C, hartia mea in care impachetasem zeloasa (ma rog, not so much, ca a durat doar vreo 5 secunde) doua fileuri de macrou proaspat-decongelat, felii grase de lamaie, busuioc si pink peppercorns de la Marks & Spencer Food (gotta love Boo, care mi-a adus), deci hartia de copt se copsese deja in exces. Mirosea si fumega ceva de groaza, noroc ca pestele n-a parut afectat, si mai era si gata la momentul dezastrului.

Odata salvat macroul, am pus niste orez la fiert. De ce sa-l fierbi daca tot il prajesti, one might think. Pai asa, cum altfel? Bun. Deci orezul fiert tavalit intr-o tigaie cu susan si niste ulei de susan, pana se aureste bine. Nu punem sare, ca imediat turnam sos de soia peste. Si spargem un ou in mijloc cand e gata, amestecand lejer. In farfurie, minunatia de peste, orezul prajit, castravete proaspat si o ceapa verde. Delicious dinner. For “me and you, just us too!” (excuse my SATC reference, am auzit ca filmul nu place nimanui except for me:) Enjoy!

Pe bok choy asta, zis si pak choy, varza chinezeasca sau varza de Napa, l-am cautat in disperare ceva vreme. Mai gaseam din cand in cand la Mega Image, dar o varitate cu frunze deschise la culoare, aproape albe, nu parea asa, the real deal. Ieri am gasit in sfarsit la Metro bok choy cu frunza crocanta si verde, o minunatie. Mi-am luat sa-mi ajunga si cum cumparasem si niste file de cod, mi-a venit ideea sa fac un fel de “sarmale” in foi de vitza, doar ca nu sarmale ci pachetele si nu cu carne, ci cu peste, si… Ok, I give up, chiar nu seamana deloc cu sarmalele, dar is foarte bune si se prepara intr-o clipita. Ma rog, aproape:)

Ca si in cazul foilor de vitza, frunzele de bok choy se oparesc doua minute in apa clocotita cu sare, ca sa devina usor de “impachetat”. Apoi se scurg si se racesc cateva minute. Bucatile de peste se ruleaza in foile de bok choy, potrivindu-le de sare si piper.

Se pun pachetelele astfel formate intr-un vas de yena, se stropesc cu ulei de masline, se decoreaza cu felii de lamaie si cu un amestec de morcov si ceapa rosie tocate marunt (ramase de la o supa, va povestesc maine:). Mai stoarcem niste lamaie, turnam foarte putina apa (sa zic, o jumatate de ceasca) si dam la cuptor la foc mediu.

Intre timp punem la aburi o canuta de orez integral, pe care il servim alaturi de pachetele, cu sare si-atat. Acum va-ntreb eu, does it get more diet than this?:)) Enjoy!

Ceva simplu simplu si pentru astazi: bucatele de pui marinate cu usturoi, chilli, ghimbir si sos de soia (much like porcul de ieri), prajite in tigaie cu doua maini de caju si ceva ulei (eu am folosit ulei pentru wok). Amestecat cu orez fiert in prealabil, patrunjel sau coriandru daca va place, o lingura de otet de orez (rice vinegar – se gaseste la rafturile de mancare asiatica prin supermarket-uri) si cateva frunze de salata. Invartit in tigaie un minut or so si mancat pe indelete, cu chopsticks daca va tine:)

O cina de mare caracter si spectacol, gata in cateva minute, unde cateva = sub zece si putin peste cinci. Motivul pentru care se face asa repede este ca cineva a fost harnica ieri si a pus frumos carnea de porc la marinat in punga, cu ghimbir proaspat ras, sos de soia, catei de usturoi, chilli pisati, foi de dafin, boabe de coriandru si niste piper verde.

Azi n-am mai avut decat de desertat continutul pungii in tigaie, cu o lingura de ulei de susan si ceva seminte, tot de susan. Am adaugat doua linguri de sos de soia si am prajit frumos carnea pe toate partile.

Apoi am dat-o deoparte si in aceeasi tigaie am calit niste broccoli si fasole verde din congelator, cu unt si usturoi. Cand legumele sunt moi, dar inainte sa-si modifice culoarea (trebuie sa ramana asa verzi si crunchy, nu moi si maro), se trag intr-o parte a tigaii si in cealalta se sparge un ou. Se amesteca bine si cand se coaguleaza cat de cat, se trag si legumele la loc peste el. Si gata. Mi-a luat mai mult sa scriu post-ul asta decat gatitul in sine, nu-i asa ca e cool?:)