Am gasit reteta asta pe site-ul BBC GoodFood si cu aceasta ocazie doresc sa subliniez once more ca nu trebuie sa credeti tot ce scrie la reteta, sau, in cazul de fata, ca there’s more to the recipe decat ce scrie la carte.

Povestea incepe cu prajitul chimenului cu tot cu semintele de chilli intr-o tigaie fara ulei, operatiune pentru care e necesar sa va echipati cu masti anti-calamitate, pentru ca apparently ceea ce nu mi-a spus nimeni este ca mirosul emanat este ceva de groaza, foarte iritant si inecacios. Bun. Daca iesiti cu bine din aceasta incarcare, the rest gets easier. Puneti jumatate din chimenul prajit intr-o ulcica, impreuna cu 2 morcovi rasi, o lingura-doua de ulei de masline, lapte si supa vegetala in proportie variabila dupa gusturile fiecaruia, o cana de linte (mai mult – iese supa mai groasa, mai putin – iese mai zeama).

Supa se fierbe la foc foarte mic cca 20 de minute sau pana se inmoaie bine lintea. Puteti face crema cu blenderul sau o puteti lasa asa cum e. Se serveste cu iaurt gras si restul de chimen si chilli.

In the mood for super-hot, home-made greasy Chinese? I know I am:) Si cum in sfarsit ne-am luat si noi wok, facem vita foarte iute cu ghimbir si legume. Cu wok-ul nu-i asa simplu pe cat pare, vine cu o intreaga lista de instructiuni, nu ma prind daca sunt neaparat pentru intretinerea lui sau ca sa iasa mancarea buna, dar cert e ca sunt atatea lucruri de tinut minte incat ma tem ca nu va avea viata lunga… Chiar si asa, incing uleiul de susan si perpelesc in el o ceapa mica, o radacina (sau e tulpina?!) de ghimbir rasa pe razatoarea mica si doi trei catei de usturoi pisati. Apoi adaug carnea de vita care a fost pre-fiarta in oala sub presiune asa, cat sa fie moale. Amestec in draci. Adaug cartofi si morcovi taiati bastonase foarte subtiri si amestec some more. Ardei iute tocat, mix de condimente chinezesti five-spice si sos de soia. Si, desigur, indemanare la manuit wok-ul. Eu m-am multumit sa ma uit la el si sa-l pocnesc delicat cu lingura de lemn, as in good wok, goooood wok. Auzisem ca scoate flacari si face urat, dar n-a fost cazul. All in all, foarte bun, a little bit on the fat side, dar iutelea compenseaza pentru ca manaci putin si te saturi repede. Cu ocazia asta mi-am adus aminte ca ar trebui sa gatesc cu ghimbir mai des.

Incepusem sa scriu altceva si pe urma, cum sar eu de la una la alta, am vazut pe feisbuc, via Adi Hadean, o trimitere la un articol din Jurnalul National. Se cheama Obscenitatea culinara. Si I suppose ca o sa faca ceva trafic pe site-ul Jurnalului, pentru ca e de-o idiotenie absolut virala.  N-am sa vorbesc foarte mult despre asta, dar am sa ma bucur imediat de acest reminder (ipocrit si jenant in micimea si lipsa lui de integritate jurnalistica) ca viata mea este just a little bit happier pentru simplul fapt ca I love food. Da, I LOVE LOVE LOVE food si am numai respect fata de toti oamenii care inteleg si dau mai departe fericirea gastronomica, din farfurie in farfurie, cu drag. Cu drag pentru voi astazi: peste alb cu sos de rosii si chorizo. Sfideaza iarna si pe Luiza Moldovan, semnatara articolului din Jurnalul.

Baza e simpla: file de peste alb (salau, cod sau whatever else you like), facut la aburi impreuna cu ceva fasole verde congelata. The fun part este sosul, care da un gust grozav acestui otherwise dull fel de mancare. Pentru el aveti nevoie de chorizo, usturoi, ardei iute, ardei gras in trei culori si suc de rosii bun si dulce. Ingredientele pentru sos (mai putin sucul de rosii), se calesc in putin ulei de masline si se sting cu apa. Se lasa la foc mic cca 10 minute, pana cand ardeiul este moale, dar nu flescait. Se adauga sucul de rosii, piper si sare dupa gust. Se mai fierbe nitel si apoi se toarna fierbinte peste peste si fasole. Este delicios, va zic, abia astept sa-l incerc si pe paste. Enjoy!

Chifla cu chimen unsa cu unt, pe deasupra felii caldute de ou fiert tare care topesc untul, sare grunjoasa si niste piper. Awesome!

Meaty me meets vegan me cu aceasta reteta simpla, yet, deloc boring, de paste cu ciuperci iuti. 

Paranteza: Povesteam deunazi ca de cate ori pun pe blog ceva incredibil de soios, decadent, porcesc, traficul creste brusc, vestea ca am prajit pui in 2l de ulei circula din IP in IP cu o viteza ametitoare, I swear:) Pe de alta parte, mancarurile dietetice arata pe analytics precum Groapa Marianelor intr-un ocean de  bucurie gastronomica. Asa ca nu ma astept sa va lovesc cu aceasta reteta vegan si nici nu insist, after all, nu e deloc vina voastra ca noi mancam pui cu mujdei la 3 dimineata sambata si acum ne simtim grasi si urati:p

Anyways, revenind: intr-o tigaie cu putin ulei de masline se calesc cateva ciuperci taiate in jumatate, cu usturoi si ardei iute tocat, cat va suporta papilele, the spicier, the better (fara ardei iute nu-i buna mancarea asta, va zic de pe-acum).

Separat se prepara sosul de rosii. Se rumenesc intr-o cratita o ceapa verde, doi trei catei de usturoi si niste tulpini de telina (care, am aflat eu de la Adi Hadean, ce se cheama apio, live and learn baby, live and learn!), taiate rondele, cu un praf de sare si mult, mult piper. Se sting cu putintica apa si se lasa sa fiarba inabusit, asezonand cu ierburi of your choice (oregano si busuioc as zice eu).

Cand s-au inmuiat legumele, se adauga o conserva de rosii tocate si se fierbe sosul la foc mic, pana se omogenizeaza. Separat fierbem linguinele in apa cu sare (by the way, la DM gasiti o selectie decenta de paste integrale bio la preturi foarte ok). Regula zice ca nu se pune niciodata sosul peste paste, ci pastele in sos. Asa ca turnam sosul intr-o tigaie mare si trantim linguinele peste el, amestecand bine bine. Servim cu ciuperci iuti peste si cu patrunjel proaspat.

Yeah right, o sa ziceti, dar va jur, si sunt just as surprised as you, ceea ce se vede nu e o grozava friptura de porc la cuptor, ci un piept de pui la tigaie facut dupa o metoda pe care zic s-o brevetam aici on the spot. Se ia pieptul de pui si se condimenteaza abundent cu ce va place (eu am folosit sambar masala). Nu puneti sare, pentru ca o sa folositi sos de soia care e deja foarte sarat. Bun. Odata pieptul aromat, se pune in tigaia de teflon si se da la foc iute pana se incinge. Se stinge cu sos de soia si iarasi la foc iute pana cand sosul se caramelizeaza (eufemism pentru se arde cu bulbuci), intorcand carnea pe toate partile pana e all nice and brown. Nu lasati sa se arda sosul de tot, ca stricati mancarea. Stingeti din nou, de data asta cu o ceasca de apa, si lasati la foc mic, cu capac, intorcand pieptul din cand in cand. Stiti ca e gata cand exteriorul e un maro uniform, iar interiorul este pufos si alb. Incercati va rog, e demential, all juicy and spicy and rewarding de nici nu iti vine sa crezi ca e pui.

Zis si “masacrul Floriol”, acest episod decadent din viata noastra nu putea sa treaca neobservat sau fara urmari. Nu mai stiu a cui a fost ideea sa facem deep fried chicken sambata noaptea, dar cert e ca batuse lejer de trei dimineata si noi inca mai mancam… Puiul prajit in doi litri de ulei este bun, este foarte foarte bun, damn it! Tavalit prin mujdei si servit cu cartofi la cuptor si salsa picanta cu ardei iute si busuioc, acest devil treat iti bucura papilele in such a way ca vina de a te umfla cu mancare soioasa in mijlocul noptii se topeste in gura. Si ca si cum asta nu era destul, mai vine si Dan cu un borcan de carne sarata si afumata, tinuta in untura, care sa completeze, alaturi de castraveti si gogosari murati via mama, un razboi crancen, al nostru cu caloriile. Reprobabil episod, udat cu vin de la domnu’ tata lui Mazi si incheiat festiv cu narghilea (by the way, treaba cu “ce-ar fi daca am pune mujdei in apa de la narghilea?!” – wicked:O, gotta try that some time:)))). Kissing – off!

Cand era Mazi jurnalista azi, avea de prestat despre ceva top cu cele mai sexy cantece. Operatiune care m-a trezit de tot din amorteala acestei zile de vineri care nu trecea destul de repede si m-a ambitionat sa scot de la naftalina my own favorite sexiest songs of all time. So please endulge me, e totally off topic, stiu, e totally leapsa – material and it goes something like this, in no particular order:

Bryan Ferry - Slave To Love

Peter Gabriel - Come Talk To Me

Paula Cole - I Don't Wanna Wait

Sting - When We Dance

Kim Wilde - Love Is Holy

Sade - By Your Side

Stevie Nicks - Rooms On Fire

Depeche Mode - In Your Room

The Killers - When You Were Young

Leonard Cohen - Waiting For The Miracle

Annie Lennox - Little Bird

Cindy Lauper - I Drove All Night

Dido - Here With Me

REM - Nightswimming

U2 - Stay

Lily Allen - Chinese

Bob Marley - Turn Your Lights Down Low

The Cure - Close To Me

Keane - Bedshaped

Un mic dejun delicios, din seria comfort food for rainy days. Nu-i nevoie decat de cateva felii de paine buna cu coaja crocanta, peste care punem branza feta, cimbru si ulei de masline si apoi le bagam la cuptor cateva minute. Ca varianta: bucata de branza feta intreaga se pune in folie din aceea de staniol, se picura ulei de masline peste si se condimenteaza cu cimbru. Se da la cuptor cca 10 minute pana cand branza devine asa, untoasa si tartinabila. Se serveste calda pe paine buna de casa.

E foarte tarziu si sunt stuck la birou. Creierul meu este iesit din work mode de vreo juma de ora si il astept pe Pufix sa ma recupereze si sa ma aduca acasa, unde sunt pisici si apa calda si un culcus moale si DVD-urile mele cu Gilmore Girls (my second life). Ei, si stand eu asa si zgaindu-ma in monitor, admir cu umilinta uneia care, vorba lui Florin, cumpara hamburgeri semipreparati, cele mai frumoase bomboane pe care le-am vazut vreodata: ale Danei2dor, aici.