Nu-s eu asa into leapsa, dar cand o Zana si o Printesa ti-o servesc simultan, nu prea ai cum sa te feresti. Si-atunci, the best you can do e sa incerci sa parezi personalul si sa o arzi culinar-filosofic, nu de alta, dar nici nu-s sigura ca gasesc sapte lucruri interesante doar despre mine, pe care sa nu vi le fi zis inca. Adica, really, daca va zic ca iubesc porcul se mai minuneaza cineva? Dar mai bine sa ne scarpinam in cap si sa zicem asa:
1. Nu-mi plac legumele crude. Le manac cu mare mare greutate si apel la constiinta. Salatele mi se par bune doar impreuna cu carnea.
2. Nu am avut niciodata bicicleta mea. Acest lucru mi-a marcat copilaria, si, se pare, si viata de om mare.
3. Consum foarte mult unt, in fel si chip.
4. Mi-e rusine sa vorbesc la telefon cu oameni de la call center, coafor, Medlife, deranjamente… you name it. Ma milogesc de prietene sa-mi faca programarile. Le dau scris pe biletel ce tre’ sa zica si pe urma le urmaresc cu nesat conversatiile in care se dau drept eu.
5. Nu cred in dietele care elimina intregi grupe alimentare si ma enerveaza de mor cand vad pe cineva ca tine un astfel de regim. Dar mai mult despre asta intr-un post viitor.
6. Cand ma duc intr-o tara straina, ma intereseaza mai mult mancarea decat alte chestii. Urasc muzeele.
Dragilor, n-am mai scris de vreo doua zile, dar sa stiti ca absenta-i motivata. Avem probleme. Long story short: amenintare de nastere prematura, ceea ce nu-i chiar o fericire avand in vedere ca avem doar 30 de saptamani de sarcina. Dupa o noapte de vis petrecuta in spital, cu injectii si perfuzii si toata bucuria asociata, acum sunt acasa si ma rog sa treaca nenorocitele de contractii, ca sa se nasca Lorelai mare si grasana si berbeaca, asa cum mi-am dorit. Nu-s consemnata la pat full time, dar nici nu tre’ sa exagerez cu verticala. Inca nu m-am obisnuit cu gandul si situatia, moralul e in picaj… astept zile mai bune. Intre timp, imi fac lista cu quick meals care sa nu presupuna stat in picioare prea mult. Desi to be completely honest, nici foame nu mi-e. Iar asta says a lot… Va rog sa va ganditi la noi…
Ce bucurie mi-ati facut! Andra si Ionut, sunteti foarte tari<3!
Dragii mei care va aflati pe-aici, va rog dati mai departe linkul asta, ca tot mai multi oameni sa afle despre GIA si tot mai multe animalute sa aiba o viata mai buna. Va multumesc!
Nu dorm bine. Dorm opusul lui bine, ceea ce uneori inseamna prost si alteori inseamna deloc. Azi noapte m-am sucit si m-am rasucit, cred ca am si visat porcarii, se intampla tot timpul, si m-am trezit de nu stiu cate ori. Si de fiecare data cand m-am trezit, am avut in cap o piesa pe care o auzisem la radio in ziua aia. Ceea ce mi s-a parut foarte interesant. Nu ma gandeam la absolut nimic, doar ca in capul meu era radio.
Anyway, pe la 6 am cedat si m-am dat jos din pat, ca potriveala dracului, e luni. On the bright side, breakfast is served. O saptamana buna s-aveti. Si, ma rog, in case you were wondering, asta era piesa.
Daca va intrebati ce asculta elefantul in timp ce da gratios cu aspiratorul prin magazinul de portelanuri, Freddy Mercury style, cu o mana pe dansul si cu una pe batista cu care-si sterge suvoiul de lacrimi cauzat de iminenta zi de luni, pai luati de aici:
Ei si voi acuma, normal ca nu va intrebati si nici nu erati curiosi, da’ eu tot v-am zis. Si-am incalecat pe-o sa.
M-am aglomerat cu o groaza de lucruri de facut azi, dupa ce ieri am frecat-o regeste. Asa ca intru doar ca sa va zic Craciun fericit! Imi sunteti tare dragi:)
V-am povestit despre frumosul proiect al Danei Tocu – Iubirrre. Foarte pe scurt, pentru cine nu stie, Iubirrre e o antologie de povesti cu animalute, scrise de ordinary people asa ca mine, dar si de o sumedenie de vedete posedate de pet-uri (vorba Danei:)). Asa. Sa vedeti ce idee mi-a venit. Parte pentru ca vroiam sa fac ceva special intru popularizarea cartii si a asociatiei GIA, si parte pentru ca vreau sa probez o teorie care zice ca fiecare om cunoaste cel putin un alt om care iubeste animalele si e dispus sa faca ceva pentru ele (o lunga paranteza: cand intreb pe cineva ce radio asculta, aproape invariabil mi se raspunde “Guerrilla”, totusi, la fiecare studiu de audienta, Guerrilla sta mai rau si mai rau; asa si cu cartea Iubirrre – toata lumea o iubessste, dar nene, sa vedem dovada – inchid paranteza).
Iata, deci, cum functioneaza leapsa pe iubire:
– Anul asta eu o sa pun in circulatie un exemplar al cartii Iubirrre. O sa scriu pe el un mesaj si o sa-l dau mai departe cuiva.
– Persoana care primeste cartea o va tine o saptamana, va scrie un mesaj pe ea si o va da mai departe unui prieten.
– Prietenul o va tine o saptamana, va scrie un mesaj pe ea si o va da mai departe. Si tot asa.
– Vom urmari traseul cartii pe Facebook, pe fan page-ul Iubirrre: http://www.facebook.com/Iubirrre
– In saptamana in care cineva are cartea Iubirrre, cineva se va ingriji sa promoveze activitatea GIA in randul prietenilor si cunostintelor, to the best of one’s ability, scopul fiind ca tot mai multi oameni sa se implice in treaba asta (cu donatii, cu voluntariat, cu ce poate fiecare). Practic, for a week, cel care are cartea la el va fi un fel de Ambasador GIA si va dona (suggested, dar nu obligatoriu) 50 de lei – pretul cartii Iubirrre, in contul asociatiei:
GIA – Group Initiative for Animals
CIF – 22002126
CONT IBAN :
RO69 BTRL 0640 1205 E803 48XX
Banca Transilvania – Sucursala Marriott
– De Craciun 2011, cartea, cu toate mesajele stranse, trebuie sa isi gaseasca drumul inapoi catre mine si sa faca obiectul unei licitatii caritabile. Practic, scoatem la vanzare a shitload of good karma, pentru ca fiecare om care va intra in joc va pune o parte din sufletul lui in povestea asta, iar cel care va licita pentru carte o va primi cu tot cu gandurile bune a 50 de oameni, ceea ce nu-i deloc de lepadat. Desigur ca banii de la licitatie vor merge tot catre GIA.
Pe mine atata m-a dus capul, what can I say:)) Sper din suflet ca iubirea circula, ca o sa ajung sa va scriu la anul despre asta cu sufletul plin si ca cineva o sa stranga la piept de Craciun 2011 o carte rosie usor uzata, ca pe o comoara.
Aseara am gasit pe pagina de facebook a cartii Iubirrre o poza care incalzeste pe dinauntru mai ceva ca o ceasca de ceai. Expresia batranului care strange in brate un caine, bucuria care parca i-a sters zeci de ani de pe chip, m-au emotionat foarte, si cu lacrimi. Poza-i doar una din cele facute de GIA – Group Initiative for Animals pe la sesiunile lor de terapie asistata cu animale, si daca vi se face macar un pic pielea de gaina cand va uitati la ea, daca ati iubit vreodata un catel, sau o pisica, sau un peste (to each their own), atunci, va rog, intrati pe http://www.orasulanimalelor.ro/cum-te-poti-implica/ si vedeti daca gasiti ceva ce-ati putea face pentru GIA, veti primi inapoi so much more. Si daca inca n-ati cumparat toate cadourile de Craciun, o idee buna / fapta buna ar fi sa aveti in vedere si cartea Iubirrre. O gasiti de cumparat online (pe Vellant, pe BuyBooks etc.) si pe la Carturesti. Costa 50 de lei, iar incasarile ajung la GIA.
