telegrama: bame cu usturoi. plus cele zece porunci ale fetei care, e drept, nici nu slabea, dar… nici nu se ingrasa
Intai bamele, ca sa ne luam de-o grija. Congelate, de la Mega, ceva marca greceasca. Oparite in apa cu sare, tavalite prin malai, prajite strashnic la wok. In ulei mult suficient si aromat cu o roaba capatana de usturoi pisat. N-are ce sa fie rau. Pana la urma, cred ca si un siret de pantof deep fried, cu usturoi, e paradisul gurmandului.
Si acum decalogul. Pentru ca postarea despre zahar a facut “furouri”. Pentru ca fiecare stie cel putin o persoana care “mananca de rupe”, si nu pune, fir-ar, nimic pe ea. Pentru ca eu cred ca sunt fix persoana aia. Pentru ca ma plictiseam azi dimineata, asa ca am zis sa tap into my empirical knowledge despre propria piele si sa dezgrop de-acolo niste lucruri pe care le fac involuntar. Si care clar ma ajuta sa imi mentin greutatea constanta, fara sa para ca prestez vreun efort.
- “Mananc de rup”, dar totusi, putin. Sa zicem ca la mine se rupe mai repede. Mananc mai mult, vorba mamei, cu ochii. Nu termin aproape niciodata ce e in farfurie la un restaurant. Respect, fara sa imi propun, portiile corecte, in majoritatea zilelor si situatiilor. Nu am niciun aliment pe care sa il consum in exces, oricat de mult mi-ar placea.
- Unei zile in care am mancat mai mult decat de obicei ii urmeaza intotdeauna o zi in care mananc mai putin. Again, nu e ca ma oblig la asta, ci e, pur si simplu. Damage control din reflex.
- Mananc zilnic trei mese si doua gustari. Rar sar peste o masa. Nu mananc de regula doua feluri de mancare si aproape niciodata trei (nuntile, botezurile, cumetriile, nu se pun:p).
- Mananc zilnic cate ceva din toate grupele alimentare. Nu mereu in proportie ideala, dar zilnic si din toate, aia clar.
- Nu mananc dulciuri mai des de o data pe saptamana, on average. Nu cumpar, nu duc acasa. Prestez prajituri rarisim, cafeaua o beau fara zahar inca din liceu, nu iubesc ciocolata. Nu indulcesc ceaiul cu miere decat daca e de tei si-s racita sau gravida:p Nu mananc fructe mai des de o data pe zi. Niciodata cu ligheanul. Desert mananc cu pofta la un resto bun, dar aproape de fiecare data il impart cu un comesean (ca-s satula de mancare, deja:)) Ce mai calea valea, sa zicem ca trouble is not a friend of mine.
- Imi place carnea and I’m not afraid to show it. O zi in care imi este foame este, statistic dovedit, o zi in care nu am mancat destule proteine.
- Gatesc. Prefer oricand a home cooked meal unei soioshenii comandate la birou. Iar cand trebuie sa comand, imi pare rau dupa bani in 99% din cazuri. Suficient de rau cat sa ma duc acasa si sa, ati ghicit, gatesc.
- Mananc de foame fizica, nu de foame la cap. Cand nu mi-e foame, nu mananc. (Cand mi-e foame, fac urat, dar asta e alta poveste:))
- Dorm bine si (aproape) suficient.
- Iubesc din suflet mancarea si pe mine.
Disclaimer: da ma, stiu ca genele, stiu ca metabolismul si nu, credeti-ma, NU ma dau smechera, nu ma consider altfel decat foarte, foarte norocoasa din punctul asta de vedere. Dar am avut o perioada in viata (gravidia:p) cand n-am facut mai nimic din cele de mai sus si m-am ingrasat 26 de kile (ok, parte din ele erau pe baza de sarcina, dar, trust me, aia era partea mica, deoarece partea maaaare, de 20+, se pusese fix din exces de cartofi prajiti cu maioneza si cartoane enorrrme de mini choux de la Cofetaria Maria). Nu cred ca un om care nu se ingrasa can get away with murder. Cred ca si el, daca isi schimba patternul alimentar, se poate ingrasa. Indiferent de gene.
Nu zic “faceti asa si o sa fiti slabi”. Nu zic ca ce mie mi-e usor, altuia ii e la fel. Zic doar ca exista, de multe, de cele mai multe ori, explicatii adevarate, logice si plauzibile pentru care cineva nu pune pe el, desi pare, cu accent pe pare, ca mananca mult, oricand, orice, dupa pofta inimii. Si cred ca pentru oricine se lupta cu controlul greutatii e mai de ajutor sa vada si sa accepte aceste explicatii, decat sa creada, sincer, ca altu’ poa sa manance ca porcu’ si totusi sa fie slab. Si sa se amarasca si mai tare din pricina asta. Si sa se refugieze in macare.
Bamele trase la tigaie au fost acompaniate de curcan la cuptor si orez cu stafide si turmeric.
PS: Stati pe loc. Stati cu voi. Stati la soare dupa ce v-ati dat cu sclipici.
tags: bame, nutritie, telegrame, vegetarian 4 comments »
February 23rd, 2014 at 3:05 pm
Eu zic ca nimeni n-are dreptul sa se necajeasca pe metabolismul altuia. Eu de exemplu sunt mai pufy by nature . Ca sa ajung medium avergae or skinny e cu sala si cu no sugar but apples . etc etc. Nu paste albe, nu cartofi, nu paine alba , paine integrala dar dimineata, you know the healthy lifestyle. As putea sa ma smiorcai oricand. Dar pe de alta parte nici in zilele mele de maxim pufy, nu am avut ever colesterolul marit, si hdl si ldl sunt in limite, si consider ouale si branza mancarea zeilor( asta e, ma trag din tarani si ciobani ) . A, si cu carnati 🙂 In vreme ce draga mea prietena, care e svelta ( ma roade invidia putin) si mananca foarte putin ( nu are pofte, etc), nu mai mananca oua acum din cauza colesterol, tensiune, etc ( stiu, foile alea nu sunt ok, pe de alta parte nici nimic sa nu schimbi nu e).
So, fiecare cu cartile lui, si trebuie sa ne jucam cu mana pe care ne-a dat-o doamne doamne
February 24th, 2014 at 2:39 pm
spune-i sa manance oua;)
February 24th, 2014 at 2:53 pm
Eu ii zic. Viata fara oua e pustiu 🙂 Nu poti sa mergi la brunch si sa nu inhalezi o fritatta
March 28th, 2014 at 6:22 pm
Mersi mult pentru reteta cu bame. Imi plac foarte mult dar nu am stiut niciodata cum sa le gatesc sa nu mai fie “baloase”. 🙂
O sa incerc si eu reteta de mai sus ca suna tare bine.