Supa asta-i minunata cand afara e frig rau si suntem cranky si ne doare putin in gat:p Se face foarte usor si e asa de satioasa ca tine loc si de felul unu, si de felul doi. Se fierb cativa cartofi taiati cuburi impreuna cu doua fire de praz taiate rondele si cateva frunze (sau tulpini?) de telina (stiti, partea verde de la telina care se vinde separat si se pune si in Bloody Mary). Cu sare si piper dupa gust si atat, fara alte condimente.

Bun. Cand legumele sunt fierte bine bine, se paseaza supa prin the method of your choice si se adauga baconul rumenit in prealabil. Se serveste cu smantana si verdeata (marar, patrunjel). Si cu paine de casa cu multa coaja:)

Cand eram in my 20’s (adica ages ago:)), credeam ca prietenia e ceva ce se intampla in adolescenta si ca viata de grown up n-o sa-mi aduca nimica bun. De fapt nici nu-mi doream alti prieteni, o aveam pe Boo si era de ajuns for me:) Treaba e ca eu nu stiam at the time ca viata e un fel de fill in the blanks si ca lucruri minunate keep happening, in ciuda faptului ca ai crescut. Ca unii oameni apar in viata ta ca o insula de coziness si it just feels right, ca si cum erau acolo since forever. Happy bday our dear dear friend, ce frumos ca te-am cunoscut:)!

Aseara am fost la Casa Latina pentru our monthly treat by Adi Hadean. Am mancat bun si ne-am simtit grozav, nu ne-am mai fi dat dusi, if only we didn’t have some crash-Bursucu-on his birthday to do, ceea ce voi detalia intr-un alt post. Anyways, mancare buna, cu carne, atmosfera de nota zece (parca a fost si mai multa lume ca data trecuta), ne pregatim deja pentru next time, abia astept sa vad care va fi tema lunii februarie. Eu mi-as dori (daca cineva citeste;) ceva de inspiratie asiatica. Desi absolut intotdeauna as prefera ceva romanesc traditional, din Ardeal:D Oh well, ce-o fi, bun sa fie. Kudos Adi si Casa Latina, you did it again:)

Duminica am avut musafiri mari si mici, doua cupluri de friends cu copii de la 5 luni pana la 2 ani plus. I don’t know anything about kids, adica mi se par un fel de omuleti mai mici asa, carora li se vorbeste adesea intr-un code language pe care eu nu-l stapanesc deloc si care functioneaza dupa un program de viata la care ravnesc cu patos (play, eat, sleep, play, eat, sleep etc.) Oh well, va dat seama ce efort deosebit a fost  pentru mine sa gatesc ceva ce sa poata manca si omuletii. Am zis asa: eu daca as fi foarte foarte mica si abia as fi descoperit solid foods, ce mi-ar placea sa mananc? Given ca, desigur, mami si tati nu m-ar lasa sa mananc nimica spicy, fat sau slightly alcoolic. Si ar vrea probabil sa mananc si legume bune si sanatoase. Cu side dish-ul a fost simplu, ca am facut, evident, un piure cremos cu lapte mult. Iar pentru main m-am hotarat intr-un final la jucy drumsticks de pui la tava, cu legume de sezon.

Acuma, de regula as fi recurs la picanterii: piper, a little bit of chilli, multe ierburi aromate… Dar pentru kiddies am lasat-o soft and sweet: copanele de pui, morcovi, ardei gras rosu, dovlecel, ceapa si praz doar de aroma (nu le-am pus pe platou la final). Toate astea brushed cu putin olive oil si sweet paprika, presarat nitel marar si cimbru pe deasupra, sare de mare si usturoi, apa in completare si voila, delicious nutritious meal that kids can eat. Ceea ce au si facut, semn ca nu am gresit major. Doar ca, oh well, am uitat un mic detaliu de cand eram de varsta lor: copiii mananca piureul cu paine:)

Cand ma fac mare vreau sa fiu semi-vegetarian, adica sa nu mananc carne deloc, dar sa nu renunt si la peste, fructe de mare, lactate si oua. Mainly pentru ca mi-ar placea sa traiesc mult si bine si also pentru ca mi-e foarte mila de animale, dar deocamdata doar la nivel declarativ (nu ma comport deloc ca si cum my beloved carne de porc vine dintr-un  vioi purcel, ci mai degraba imi imaginez cum creste ea pe raft in supermarket, gata feliata, dezosata si numai buna de friptura:p). In tot cazul, chiar si numai pentru o seara, suntem si eu si Pufix animal friendly people, desi, I have to say, the anchovies may not agree:)) O reteta banala, dar ce zic eu aici, nici macar nu se poate numi reteta, e pur si simplu one of those things care apar din strafundurile imaginatiei sau ale unui frigider gol.

Deci se facea ca aveam niste leftover cold pasta de la macaroanele cu branza. Si niste rosii cherry care inca nu o luasera la vale (asa zice Pufix cand se strica ceva). Si intai m-am gandit sa fac preferatele mele paste aglio olio, dar pe urma am zis sa mai variez si dupa o raita prin frigider, congelator si camara, m-am intors victorioasa la cratita cu niste varza de Bruxelles – din aceea mini, congelata, cateva ansoa, capere, masline, usturoi si ceapa verde. Intai am calit ceapa verde si varza de Bruxelles in 3 linguri de ulei de masline, cu micile ansoa maruntite in tigaie pentru o aroma deosebita. Din cand in cand mai picuram apa, ca sa se inabuse frumos legumele. Cand au fost gata, moi si suculente, le-am scos deoparte si am spalat tigaia. In doua linguri de ulei proaspat am calit usturoiul si rosiile cherry taiate in jumatati. Am adaugat macaroanele fierte, amestecand lejer. Sare, piper, busuioc, oregano si chilli dupa gust. Apoi varza, maslinele, caperele. Iar la coada, fulgi de parmezan presarati pe deasupra. A fost bun.

Adica easy peasy lemon squeezy Italian style: pui pesto cu ciuperci si mozzarella, o cina lejera, fara efort, gata intr-o clipita. Pai se ia un piept de pui, se “croieste” in el un buzunaras unde se indeasa pesto si felii grasane de mozzarella. Sare, piper si nelipsitul mix de condimente mediteraneene oregano-paprika-garlic, ulei de masline picurat peste pui, cateva ciuperci si rosii cherry aruncate in tava cu puiul buzunarit si tadaaa, cca 30 de minute la foc mic later, avem o masa grozava.

Merge bine cu salata verde cu lamaie sau cu un cartof taiat in sferturi si rumenit la cuptor cu rozmarin si usturoi. Buon appetito!

O mancarica de iarna ca la mama-acasa, makes u all fuzzy and warm inside:) Nu-i chiar easy peasy de facut, vrei sa-ti iasa fina si dulce si fara cocoloase, dar stiti cum se zice, practice makes perfect. So, curaj!, zice the cowardly dog si se apuca de treaba. Fierbe carnea de pui intr-o supa concentrata, cu o ceapa taiata pe din doua, un morcov, o telina, un pastarnac, cateva boabe de piper negru… the usual way. Apoi scoate bucatile si le perpeleste in tigaie cu putin unt, sare si piper. Intr-o craticioara topeste iarasi  unt, peste care presara cateva linguri de faina, cat cuprinde, amestecand continuu. Stinge cu supa si cu telul amesteca repejor, ca sa nu se formeze cocoloase. Ciulamaua trebuie sa fie fina si semi-lichida, nici prea groasa, dar nici ca o supa. Cand e aproape gata, incorporam una-doua linguri de smantana dulce, potrivim de sare si piper si adaugam bucatile de carne. Mai dam un colcot-doua si gata. Servim cu mamaliguta aburinda si, pentru maniacii green, cu patrunjel proaspat. That’s all folks! Reteta clasica pe care mi-am luat de la mama un “excelent”, which says it all:)

*Pentru intoleranti la lactoza se poate inlocui untul cu ulei de masline si puteti sari de tot peste smantana.

Stiu trei metode de a gati mancarea de mazare: the mama way, the lazy-ass-five-minute way si the easy peasy perfect way. Astazi, despre al treilea.

Totul incepe cu supa de pui. Din pui intreg sau piept de pui cu os, fiert cu legume intregi: morcovi, ceapa, ardei gras, pastarnac si telina. Carnea fiarta se da deoparte, impreuna cu un polonic mare de supa. Restul de zeama isi urmeaza cursul (in cazul de fata a devenit o ciorba de pui a la grecque, dar asta e alta poveste).

Mai departe…

Se topeste o lingura cu varf de unt, se adauga boia dupa gust si o ceapa mica taiata marunt. Se caleste ceapa, se adauga bucati de piept de pui si rondele de morcovi din supa. Puiul se rumeneste bine si se asezoneaza cu sare, piper cimbru si o lingura de sos de soia. Cand capata o culoare si o dulceata grozava, se rastoarna peste el mazarea extrafina, la conserva (e iarna, nu avem mazare proaspata, iar cu cea congelata nu iese asa de buna mancarea asta).

Mazarea extrafina nu necesita prea multa fierbere.  Eu o tin pe foc pana scade zeama, iar la coada adaug o legatura de marar tocat marunt si o cescuta de lapte, the final touch. Mancarica de mazare e mai dulce daca o mancam cu paine proaspata cu coaja multa. Enjoy!

Dragii mei,

Trebuie neaparat sa fac doua anunturi:

1. Zazuza, pe care o stiti poate de aici, e de anul asta Zazuza Za Cook, dap, a curpins-o microbul gatitului si se alatura blogosferei delicioase cu un nou-nout proiect personal al carui nume nu pot sa-l pronunt, anume http://gulaschsuppe.wordpress.com/. Gasiti aici o sumedenie de retete gustoase, multe with a German twist:) Lovely lovely, abia astept sa incerc cate ceva, chiar ma gandeam ca ar fi frumos sa organizam o leapsa pe gatite intre food bloggeri! Ce ziceti, se baga cineva?

2.  Din seria “Adi Hadean se intoarce”, avem pe 28 si 29 ianuarie doua meniuri rasfatate puse la cale de maestru la Casa Latina din Bucuresti (actually, la Casele Latine de pe Panduri si Traian). Me & Boo vom fi acolo sa incercam meniul andaluz pe 28 seara, o nebunie! Ne-am facut din timp rezervare, nu ca data trecuta cand era sa ramanem pe dinafara. Va recomand cu incredere sa faceti acelasi lucru, detalii la Adi pe blog, you will not be sorry my friends:) Si poate cu ocazia asta ne si cunoastem, eu voi avea o garoafa rosie la butoniera… not:))

Atat am avut de zis, for now:)

Stiu ca you’re dying to know ce s-a ales de carnea din care am facut supa de vita cu paine prajita. Si pentru ca nu vreau sa prelungesc suspansul, am sa va spun. So, am scos din supa legumele fierte si de carnea care se facuse praf fiind uitata de Pufix la oala sub presiune timp de 40 de minute (cum el insusi a recunoscut). Intr-o tava de inox am asezat frumusel rasolul, cartofii si morcovii taiati grosier, am picurat nitel ulei de masline si am dat-o la cuptor cat sa capete mancarea o rumeneala apetisanta. Am topit 1/4 pachet de unt intr-o craticioara, cu boabe de piper verde lejer pisate, o cescuta de sos de soia si ceva coniac. Plus nelipsita smantana dulce si o lingura rasa de faina pentru mai multa consistenta. Sosul astfel obtinut l-am turnat in tava, peste carnea aburinda. Teh yum!