Sa se consemneze din capul locului ca nu-mi plac supele creme. Nu fac, nu comand in restaurante. Una singura a reusit sa penetreze armura mea anti “boralac scarbos, le poop”. Aceea este marveloasa supa crema a Olenei de la Simbio. Si n-as fi stiut niciodata cum e, daca nu si-ar fi comandat Boo intr-o seara, pe cand noi beam vin si ea era cu masina. Am simtit mirosul suav de ardei rosu din celalalt capat al mesei, unde ma aflam. Calcandu-mi peste toate principiile culinare, m-am insurubat langa farfuria de Boo, caci era musai sa aflu ce minune fragranta invartea in castronul prea mic. Asa ne-am cunoscut, eu si doamna supelor creme. Dupa care, si long story short, ca se scoala Purcelul, am cerut reteta, iar azi am replicat-o miseleste dupa sms-ul primit de la Dana-de-la-Simbio, dupa cum urmeaza si fara a ma abate de la instructiuni (eu, picture that!:))

Asadar, pentru o farfurie de supa, se necesita: 1/2 ardei capia, 1/4 ceapa mica, 3 felii de dovlecel si 1/2 morcov mare. Se fierb toate acestea in nu foarte multa apa. Se paseaza la blender cand sunt gata. Se condimenteaza cu sare si piper si se dreg cu doua linguri de smantana dulce. Rezultatul e heavenly, iar daca nu puneti sare peste legumele care fierb, puteti “rezerva” o portie si pentru un copil mic-de-tot, inainte sa puneti, fireste, smantana dulce.

Am mancat-o cu mare pofta, cu crutoane pe care le-am “uscat” in cuptor dupa ce le stropisem lejer cu niste ulei cu aroma de usturoi. Mi-a placut, dar nu asa mult ca aia de-o face Olena, asta si pentru ca eram acasa, nu la Simbio, doh;)

Bai, v-am zis ca de luni ma intorc la birou si ca-s scared shitless? Of of, mai mai!

PS: Pentru mai multe portii, inmultiti cantitatile corespunzator, am uitat sa zic.

PS PS (ce-nseamna sa te grabesti:p) – “Ma Dana, imi dai tu mie reteta de supa crema s-o pun pe blog, sau e secret?” Si Dana: “Nu e ma secret, eu intotdeauna dau retetele, lumea nu vine la Simbio pentru mancare, vine pentru toata experienta”. Si aceea, as adauga eu, este de nereplicat. Cam asa:D

Fiersesem niste pulpe de pui si aveam niste supa de-aia chioara. Nu destul de concentrata ca sa iasa de-o “cu taitei”, dar nici de aruncat, m-am gandit eu. Si-atunci: un morcov ras si-o ceapa mica tocata marunt, calite cu putin ulei si stinse cu supa. Adaugat un cartof taiat cubulete, o bucata mare de telina intreaga (de scos mai la coada), niscaiva legume congelate (fasole verde, zarzavat de ciorba, de-astea…). Mai pe urma – o conserva de rosii. Si-o mana de orez cand era aproape fiarta supa. Plus doua legaturi de leustean tocat, la dementa asa (iubesc cu patima aceasta buruiana!). Pam pam – supa!

In alta ordine de idei, stie cineva cum faci copilul sa adoarma imediat dupa ce mananca, macar in turele de noapte? Nu de alta, dar mami si tati se topesc vazand cu ochii, pana n-o sa mai ramana de ei nimic, decat , poate, some excess skin. Multumim!

Acum mai bine de un an am avut bucuria sa fiu gazda unui cooking fest epocal, zis si dezmat romanesc. Nu mai stiu ce ne-a apucat, ah, ba da, a fost pare-mi-se o vorba aruncata de Misaki, care ne-a povestit cum ca in anul petrecut la studii in Japonia, studentii din toate colturile lumii faceau ceva de genul asta, se intalneau si gateau fiecare cate ceva traditional, din tara de bastina. Numaidecat ne-am ambitionat (sa fi fost o gasca de vreo 10 – 12 prieteni daca nu mai mult), si-am zis sa faca fiecare cate ceva din zona geografica de unde se trage. Va scutesc de detalii, le gasiti in postul din arhiva linkat mai sus, a fost… crancen.

Ei bine, azi mi-am adus aminte de o supa pe care a adus-o amicul meu Florian atunci, clar una din cele mai bune, cumsecade si de vis supe din cate am mancat eu vreodata: supa de linte cu afumatura, fiarta in bere. Si cum ma simteam motivata sa revin la ceva mai elaborat, dupa cateva zile de mastering the art of oua si sandvisuri, mi-am suflecat manecile si m-am apucat. Cu cateva inovatii along the way, cum ii sade bine uneia de nu se uita niciodata ca lumea pe retete.

Pai in primul rand, am pus lintea la inmuiat in bere, pret de o ora. Cam o jumatate de cana de linte si o cutie de bere. Sa folositi o bere de cea mai buna calitate, ca de nu, mancarea nu o sa aiba gust bun.

Mai departe m-am apucat de supa de legume. Am taiat cuburi nu foarte mici urmatoarele: o bucata de telina si una de pastarnac (ar fi fost prea mult sa le pun intregi), un morcov mediu, o ceapa rosie, un cartof si un ardei rosu. Pe astea le-am calit in ulei de masline, amestecand vartos. Am adaugat o lingura de boia, sare si piper, am acoperit cu cca 1l de apa si-am lasat sa fiarba la foc mic. Din cand in cand am mai completat cu putin suc de rosii.

Intre timp, m-am pus de-am taiat niste sunculita afumata, niste bacon si vreo doi carnati uscati si afumati. Plus o ceapa zdravana.

Le-am calit intr-o alta oala, cu foarte putin ulei, pana s-a inmuiat slana si s-a sticlosit ceapa. Apoi am turnat lintea peste afumaturi, cu bere cu tot. Si-am lasat din nou sa fiarba la foc mic, sa zic, vreo 40 de minute (pe gustate, sa fie lintea moale). Apoi am combinat puterea celor doua oale cu supa gata (cea de legume si cea de bere cu linte si afumatura), varsand una-ntr-alta. Am pus o foaie de dafin, oleaca de cimbru, am mai dres de sare si piper si am mai fiert la ea vreo juma de ora, tot la focul mic de tot.

A durat ceva si-a fost cam masochist procesul de preparare, in sensul ca de la pranz si iaca, pana aproape de cina, mi-a mirosit in casa a toate alea, de-mi venea sa fac scuba diving in oala. Berea aia fiarta, afumatura, legumele… vai mama! Supa e geniala, ge-ni-a-la! Musai musai sa incercati, nu va las pana nu aud c-ati facut. Linte gasiti la Mega Image, o afumatura buna pe la piata, nu-i mare lucru.

Acum, dupa doua portii, viata e mult mai frumos. M-as freca pe burta, dar mi-a zis doctoritza ca nu-i bine, cica starnesc contractiile. Speaking of which, noi suntem bine, iaca, a mai trecut o saptamana, marti facem 32 si tot asa. Wish us luck. V-as arata o poza cu zambete ecografice, dar mi-e rusine, ca o sa ziceti ca ma transform intr-o monster mom. Oare?

Sau ce poti face cu o bucata de rasol de vita. M-a fascinat intotdeauna capacitatea mamelor si bunicilor noastre de a face dintr-un pui vreo trei feluri de mancare. Cumva, in mainile lor pricepute, carnea devenea mai multa, iar masa – mai indestulata. Probabil ca ani de zile de lipsuri si exercitiul constant al unui management domestic de austeritate ajuta. Dramuirea asta inteligenta a resurselor as vrea s-o invat eu. Ca tot ziceau astia la televizor ca ne asteapta un an de foamete. Anyway, long story short, aveam o bucata potrivita de rasol de vita, cu os cu tot.

Pe  care am fiert-o la oala sub presiune, cu niste sare si un litru jumate-doi de apa. A rezultat o supa de carne si o bucata de carne fiarta. Buuun. Pana-aici, toate bune. Mai departe, am robotzit un morcov, un pastarnac, o bucata de telina si o jumatate de ceapa mica. O parte buna din astea, sa zicem, 2/3, am folosit-o la supa. Am calit zarzavaturile in nitel ulei, impreuna cu o lingura de orez cu bob rotund. Le-am stins cu supa de carne si le-am fiert la foc mocnit. Am aruncat in zeama si niste fasole verde congelata, plus cateva firisoare de rasol fiert. La coada am dres de sare si piper si am batut in supa zdrente dintr-un ou.

Zarzavatul ramas l-am folosit ca sa fac mancare de praz cu masline. L-am calit cu doua linguri de ulei de masline, sare si piper. Am adaugat prazul taiat bucati pe lungime, masline negre mari si o lingura zdravana de boia. Am acoperit cu apa si am fiert la foc mic, pana s-a inmuiat prazul. Apoi am deversat in mancare bucatile de carne de vita fiarta, nitel suc de rosii si, secretul familiei, o jumatate de lingura de otet. Am mai fiert putin mancarea si gata.

Nu a fost chiar din saracie, dar uite ca dintr-o bucata mica de rasol am obtinut vreo patru portii de supa si doua portii zdravene de felul doi. Deci se poate. De mentionat ca tot acest exercitiu tehnico-tactic s-a desfasurat in bucataria noastra aseara, incepand cu orele 23:00, cand m-am trezit eu deoarece nu mai aveam somn. Acum… am.

Duminica a fost Pufix la Auchan la cumparaturi, cu biletel carefully intocmit de mine, care eram nedeplasabila. Intre altele, pe el scria asa: rasol = o bucata de carne de vita ca o fripturica groasa, la mijloc cu un os mare si rotund. Ca sa stie omu’ ce sa ia.  Si pentru ca men hunt si women nest, a venit Pufix inapoi cu o frumusete de rasol, pe care ieri l-am facut supa. Da’ ce supa!

Mai intai am fiert rasolul cu apa cu sare, la oala sub presiune. Apoi am calit intr-o oala cu putin ulei de masline un morcov, o ceapa mica si un ardei gras, toate tocate marunt marunt. Am adaugat un cartof taiat cubulete, niste fasole verde din congelator si toata supa de carne. Am pus astea la fiert, iar cand cartofii erau moluti, am turnat suc de rosii, marar si leustean.

Am mai lasat nitel la fiert supa si apoi am adaugat in oala carnea, taiata si ea cuburi. Sare, piper, din nou marar si leustean. Nitica zeama de lamaie. Si gata. Foarte buna si consistenta si aromata, cam deasa ce-i drept, ca asa imi ies mie toate supele:p. Mostenesc de la mama treaba asta. Anyways, am mancat bun, cu chiflele alea bestiale de care va povesteam ieri.

Din seria “gara pentru doi” in reverse, aseara am executat “cina pentru unu”. Mi se pare extrem de complicat sa gatesc orice pentru un singur om. Default-ul dozajului meu e asa, cam patru portii din orice chestie. Ei bine, sa faci supa pentru o singura persoana e curata ambitie. Acuma na, ce sa-i faci, ca Pufix mancase deja pe la orele noua seara fix cand m-a apucat pe mine damblaua ca vreau neaparat supa. Si dupa o calda recomandare din partea lui – cica “de ce nu comanzi de la Mezze” – yukk!, si dupa un inventar rapid in congelator, soldat cu rezultatul “no chicken, just fish”, zic sa nu mai aman inevitablul si sa-mi fac o supa de legume, ce mare smecherie.  

For fun asa, o sa dau de data asta si cantitatile: un cartof foarte mic, minuscul, o jumatate de morcov subtire, cca 3 cm dintr-o tulpina de telina, o felie de ardei gras rosu, sa zic – o lingura de mazare congelata si una de fasole verde, plus vreo 4-5 ciuperci, tot din congelator. First calim in putin ulei de masline toate legumele in afara de cartof. Taiate asa marunt daca e cazul. Adaugam cartofii cubulete, apa si o lingura de boia dulce si fierbem la foc mic, completand din cand in cand de zeama daca scade prea mult.

La sfarsit, cand toate legumele sunt moi, se drege supa cu smantana, dar cu grija sa nu se taie (pe metoda o lingura de smantana se amesteca intr-un castronas cu o lingura de supa de pe foc, apoi se incorporeaza inca o lingura de supa, si-nca una, si-nca una, tot asa pana cand avem o zeama lunga si perfect omogenizata, pe care abia apoi o turnam in oala). Mai punem sare si piper dupa gust si e gata. Eu am adaugat supliment de smantana rece si in farfurie, ca I like it that way. Ah, si niste patrunjel verde. A fost foarte buna supa pentru unul, all things considered, stiut fiind faptul ca cea mai buna supa e aia facuta la cazan, din abundenta. Si da, aveam in plan o salata cu avocado si grapefruit, dar m-am sucit in ultima clipa, it’s my prerogative ca sa zic asa:p Poate azi mancam salata. Sau poate porc. Sau peste? Stay tuned:)

Azi toata ziua (‘tuaaaata’ ziua:p) m-am gandit ca ce bine-ar fi sa mananc eu o supa crema de sparanghel. Nefiind, ma multumesc cu ce vedeti mai sus. Repejor, ca incepe CSI:NY: baza de supa facuta din trei cioacanele, fierte cu piper alb, negru si verde, o foaie de dafin, un catel de usturoi, un varf de ardei iute uscat si sare. Calit in putin ulei de masline o mana-doua de legume chinezesti congelate. Turnat supa strecurata peste si fiert la foc mic. Dezosat puiul, taiat si pus in supa. Fiert some more. Pus sos de soia, cateva urechi de lemn si cativa creveti. Luat de pe foc in 3′. Pus capac, inabusit. Oparit niste rice noodles separat, strecurat. Pus in castron taiteii, turnat supa peste. Tocat o ceapa verde cruda in supa. Awesome, super-hot, flavory, tine raceala departe. Enjoy!

Am facut duminica o supa tare buna de mazare galbena uscata, cu sunca afumata (bad bad, stiu, dar mai gresim). Ca toate boabele, si mazarea uscata trebuie lasata la inmuiat in apa rece, de preferat peste noapte, sau macar cateva ceasuri. Cand e gata de executat, ne-apucam si calim un morcov si o ceapa rosie, tocate marunt marunt. Cu putin ulei de masline si inabusind cu putina apa.

Adaugam o cana de mazare uscata si cubulete de sunca afumata, amestecam bine, acoperim cu apa si fierbem la foc mic vreme lunga, sa se inmoaie mazarea si sa-si lase sunca gustul. Cand e aproape gata, turnam suc de rosii peste (cam o ceasca, asa) si mai fierbem putin. N-am pus verdeata in supa asta, spre bucuria barbatului casei. M-am gandit ca e o mancare zdravana, de hulpavait cu paine, fara timp de prosteala. Totally not diet, dar asa de buna ca Pufix-the-man a cerut refill. Enjoy!:)

As vrea sa va zic ca e de inspiratie asiatica and such, dar e fapt e o supa de pui simpla si mai slaba (doua ciocanele de pui fierte cu jumatate de litru de apa si o cescuta de sos de soia, un morcov intreg si o ceapa tot intreaga), strecurata de toate cele, amestecata pe foc cu un ou batut zdrente-style si turnata in castron peste taitei chinezesti de-aia de nu necesita fierbere indelungata si peste cateva urechi de lemn muiate in prealabil. Cu bucatele de carne buna luata de pe os. Si cam asa. Cred ca era foarte buna si cu baza de supa de legume si fara ou si carne, pentru cine tine post. Enjoy!

Am gasit reteta asta pe site-ul BBC GoodFood si cu aceasta ocazie doresc sa subliniez once more ca nu trebuie sa credeti tot ce scrie la reteta, sau, in cazul de fata, ca there’s more to the recipe decat ce scrie la carte.

Povestea incepe cu prajitul chimenului cu tot cu semintele de chilli intr-o tigaie fara ulei, operatiune pentru care e necesar sa va echipati cu masti anti-calamitate, pentru ca apparently ceea ce nu mi-a spus nimeni este ca mirosul emanat este ceva de groaza, foarte iritant si inecacios. Bun. Daca iesiti cu bine din aceasta incarcare, the rest gets easier. Puneti jumatate din chimenul prajit intr-o ulcica, impreuna cu 2 morcovi rasi, o lingura-doua de ulei de masline, lapte si supa vegetala in proportie variabila dupa gusturile fiecaruia, o cana de linte (mai mult – iese supa mai groasa, mai putin – iese mai zeama).

Supa se fierbe la foc foarte mic cca 20 de minute sau pana se inmoaie bine lintea. Puteti face crema cu blenderul sau o puteti lasa asa cum e. Se serveste cu iaurt gras si restul de chimen si chilli.