Ne pregatim de o zi de umblat: parc, Taverna, shopping, mama, alea alea. Si ne trebuia, ma-ntelegeti, multa energie. Sub forma de omleta cu ciuperci de padure, marar si cheddar. Alaturi, cu frigarui de rosii cherry, trase la tigaie cu zahar brun si susan si-apoi aranjate estetic pe bat. Cu paine cu seminte, unsa cu unt. Ah! Asa ar trebui sa inceapa fiecare zi. Fresh oj, anyone?:D

Obiceiurile mele alimentarea au luat-o razna complet. Stiu ca la noi acasa este de groaza pamantului, ca avem zugraveala-n nari si calcam pe straturi si straturi de moloz, dar chiar sa ajung sa mananc cornflakes cu maioneza… asta-i asa, din calea-afara de aiurea. Ei, si cu acest sentiment pronuntat de vina pentru crime comise impotriva propriei persoane pe care o iubesc pana-n varful degetelor, m-am dus aseara acasa, am luat taurul de coarne (adica internetul la periat), ca sa gasesc o reteta ce se putea face numaidecat si cu ce-aveam prin frigider. Ceea ce nu era mult.

Am gasit in cele din urma ceva simpatico-adaptabil: legume rosii in tava, cu otet balsamic si carnaciori. Intai am pus la copt niste ardei rosu, morcov si ceapa, stropite cu ulei, otet si sos de soia. Asezonate cu piper, cimbru si sare. Cand s-au inmuiat legumele astea mai tari, am adaugat doua rosii si doi carnaciori Plai taiati rondele. Am mai lasat la cuptor tava vreo 10 minute. 

La coada am decorat-o cu frunze de busuioc din ghivecele mele spornice si-am mancat foarte bine, cu paine neagra unsa cu mustar de Dijon.

Maine e cleaning party la Casa-di-Pufix, no food, just beer. Have a good weekend everyone:)

Cateodata mi-e extrem de pofta de oua. Cand face mama oua umplute, sunt in stare sa rad 20 de jumatati in doua zile. Azi era o zi de-asta, asa ca, in ciuda protestelor lui Pufix ca-i dau colesterol pe paine, am facut crema de oua la micul dejun.

Adica oua fierte cu galbenus tare, robotizate cu niste unt, o lingurita de mustar, niscaiva sare si mult piper proaspat.

Pe tartine de paine neagra (au la Mega Image niste baghete absolut geniale, cu susan si seminte multe). Alaturi, o salata rapida de rosii cu busuioc de la ghiveci (tot la Mega Image – 3 lei ditai vrejul). The only downside: dupa atata crema de oua mi s-a facut pofta de somn. Bine ca-i sambata si mai e mult pana luni. Si luni e ziua mea, deci oricum nu se pune. Ah, v-am spus ca luni e ziua mea?:))

Mirosul de peste prajit este clar pe primul loc intr-un top neoficial al scarboseniilor. Sau ma rog, asa credeam eu, inainte sa descopar ca de fapt nu-i pestele de vina, ci combo-ul total neinspirat de peste si ulei (eventual un peste gras, cum ar fi somonul). Aseara am prajit macrou. In tigaia incinsa, cu doar un strop (I mean it, un strop) de ulei de masline si cu sare grunjoasa adusa tocmai din Paros. Well, I’ll be damned, in bucataria mea mirosea a mare si a port de mici ambarcatiuni la asfintit, a Paros, a sare incinsa de soare pe pielea mea si a briza. Nimic, dar nimic din aceasta situatie nu semana cu lesia unui fishmac, cu mireasma grea a paneurilor de peste galgaite in ulei sau a friteusei uitata in functiune. Am decis imediat ca macroul e un peste de treaba si mi-am promis sa-l folosesc mai des. Pana una alta, asta mancam azi la pranz.

In timp ce pestele meu se prajea uscat, am zis sa-i pun alaturi o mancare de rosii, pe principiul “conserva de macrou in sos tomat” (m-am gandit ca daca exista asa ceva, o fi o combinatie reusita). Si asa, dintr-una intr-alta, zic: daca supa de rosii merge cu leustean, de ce n-ar merge si mancarea… Asa ca am tocat niste leustean proaspat, cateva fruze de busuioc si o ceapa verde…

… am fiert o cana de paste mici si am amestecat totul (adica verdeturile, pastele si o conserva de rosii decojite), lasandu-le sa fiarba la foc mic impreuna cu o ceasca de suc de rosii. Nu mult, vreo 7-8 minute tops, pentru ca nu vroiam sa aiba asa gust de tocana, mai degraba de mancare fresh, care sa se poata manca si rece, cu mult piper.  

Nu am simtit nevoia de alte ierburi sau mirodenii, nici la peste, nici la side dish. Mi se pare genul de mancare cu aromele la ea, pe care doar sarea si piperul o pot face mai buna. In rest, nu-i trebuie nimic.

In fine, facand o paranteza, ma hlizeam acum cateva minute cu o colega, care-mi povestea cum au sunat-o pe ea de la banca si i-au zis: “Buna ziua doamna D.C., nu-i asa ca va doriti mai multi bani ca sa va puteti permite toate bucuriile?”. Asa zic si eu: “Buna ziua, dragilor, nu-i asa ca va doriti sa prajiti macrou?” Enjoy!:)

Stiti vorba aia cu ‘painea ingrasa si prosteste’? Well, daca asa stau lucrurile, ma tem ca e prea tarziu pentru micul nostru nucleu familial, care nu prea haleste paine cu mancare, in schimb rade doua paini calde de la Pucheni in cat ne ia sa ajungem de-acolo pana la Cornu. Si acum o paranteza geografica: daca aveti drum pe DN1 spre munte sau whatever, opriti va rog la Puchenii Mosneni, la ghereta care produce o paine pe vatra tare tare buna si pe care v-ar fi fost usor sa o identificati pana acum cateva luni dupa copertina galbena, dar acum au dat-o jos, si ce mai fraza alambicata am facut, pam pam.

So, in principiu, acolo unde vedeti o mare coada de masini oprite, se da cu paine calda. Testati cu incredere si fara sa va faceti griji pentru silueta, caci nu veti mai avea una:))

Inapoi la bruschete, da, cel mai important este sa aveti o paine de calitate. Unele restaurante de doi lei si zece bani fac bruschete cu paine de-aia toast, prajita eventual la prajitor. Rezultatul este foarte foarte trist. Painea trebuie sa fie buna, densa si cu coaja crocanta, nu cu miez de-ala afanat si sfaramicios, care se umfla in burta precum buretele. Pentru bruschetele cu rosii ne trebuie si rosii bune, dulci, de-aia nici nu prea fac bruschete cu rosii pana nu le vine vremea, decat daca mi-e foarte foarte pofta. Facem asa: ungem feliile groase de paine cu ulei de masline, le frecam cu usturoi si le dam cu sare grunjoasa. Le bagam frumos la cuptor, unde le lasam pana prind asa o culoare de paine oarecum prajita, dar nu exagerat de. Rosiile le taiem cubulete, le amestecam cu sare, piper, busuioc si usturoi daca va place. Punem cu lingura din amestecul de rosii peste feliile de paine prajita, stropim delicat cu ulei aromat si decoram cu fileuri de ansoa si masline bune. V-as zice ‘enjoy’, but I know you will:))

Ieri seara am fost la primul gratar de anul asta, o minunatie si-o porceala maxima, ce va intra in istoria gratarelor manevrate de Pufix as “the garlic & tequila barbeque”, ceea ce va dati cu totii seama ce-nseamna. Am avut carne de porc marinata, carnati, mici, ciocanele de pui si ciuperci, am pus paine si rosii pe gratar si am facut minunatul sos de usturoi cu rosii coapte si ardei iute. Am mancat noi, au mancat pisicile si cateii si tot  ne-a mai ramas. Si acum, cand ma uit la poze, asa-mi vine s-o iau de la capat! O primavara frumoasa everyone si la multe, multe gratare!:D

Ok, let’s face it, sa gatesti in fiecare zi trei feluri de mancare can be such a drag, nimeni n-are timp de asa ceva. Si dupa ce am postat ieri meal plan-ul saptamanii, ma tem ca I sorta gave you the idea ca asta trebuie sa faceti. De fapt, ce vreau eu sa va arat este exact opusul, anume ca nu trebuie sa slaveresti zilnic  trei ceasuri in bucatarie ca sa ai mancare buna si frumoasa. The trick este sa-ti concepi meal plan-ul in asa fel incat sa gatesti cat mai putin.  For lack of a better word, sa creezi sinergii culinare. De exemplu, daca ati citit meniul saptamanii si nu ati vazut nicio legatura intre tocana provensala, puiul fajitas, puiul indian cu iaurt si chicken & noodle stir fry, inseamna din doua una: fie nu erati fix in capul meu cand l-am scris (this makes perfect sense), fie nu sunteti inca used to thinking EFFICIENCY in the kitchen. Stay with me, ca o sa devina imediat mai clar:)) De la capat:

Incepem cu tocana provensala. Calim in tigaie cu putin ulei de masline ardeiul rosu, vanata, dovlecelul si ceapa, toate taiate mare si aromate cu ierburi, piper proaspat macinat si paprika. Inabusim cu putina apa si lasam sa clocoteasca la foc mic pana se inmoaie legumele, dar nu atata cat sa se terciuasca. Turnam o conserva de rosii tocate peste, adaugam masline negre cu sambure si potrivim de sare si piper. Mai lasam nitel sa fiarba tocana si completam cu suc de rosii daca scade, trebuie sa iasa o mancare cu zeama.

Ca sa-i dam mai multa consistenta, bagam la cuptor niste paine frecata cu ulei de masline si “captusita” cu usturoi. Servim cu ceapa verde si busuioc proaspat pe deasupra. Pana aici suntem ok, da? Buuun. Acuma, cand mancam tocana proaspat trasa de pe foc, pescuim legumele mari si maslinele, dar lasam niste sos in tigaie. Pe care il aranjam in forma de salsa picanta pentru a doua zi amestecand in el rondele de ardei iute ca focul. Mai departe luam trei piepti de pui mari si ii tragem la tigaie easy peasy style (reteta aici). Din astia trei piepti o sa facem si fajitas de pui, si chicken & noodles stirfry joi si Indian spiced chicken cu iaurt vineri.

Pentru fajitas de pui manjim o lipie cu niste sos de rosii ramas de la tocana provensala, punem o foaie de salata si fasii de pui si gata, avem un luch bun si sanatos pentru a doua zi. Cat despre restul de pui gatit, il punem bine la pastrare in frigider si se cheama ca avem materie prima pentru inca doua mese delicioase. Toata treaba despre care v-am povestit pana acum dureaza maxim o ora, ceea ce nu e deloc rau avand in vedere ca acopera cateva zile. So you see, nu e nimic wonder-womanesc in povestea asta, just some planning si multa multa lene:) I hope this helps! Enjoy!

Incepusem sa scriu altceva si pe urma, cum sar eu de la una la alta, am vazut pe feisbuc, via Adi Hadean, o trimitere la un articol din Jurnalul National. Se cheama Obscenitatea culinara. Si I suppose ca o sa faca ceva trafic pe site-ul Jurnalului, pentru ca e de-o idiotenie absolut virala.  N-am sa vorbesc foarte mult despre asta, dar am sa ma bucur imediat de acest reminder (ipocrit si jenant in micimea si lipsa lui de integritate jurnalistica) ca viata mea este just a little bit happier pentru simplul fapt ca I love food. Da, I LOVE LOVE LOVE food si am numai respect fata de toti oamenii care inteleg si dau mai departe fericirea gastronomica, din farfurie in farfurie, cu drag. Cu drag pentru voi astazi: peste alb cu sos de rosii si chorizo. Sfideaza iarna si pe Luiza Moldovan, semnatara articolului din Jurnalul.

Baza e simpla: file de peste alb (salau, cod sau whatever else you like), facut la aburi impreuna cu ceva fasole verde congelata. The fun part este sosul, care da un gust grozav acestui otherwise dull fel de mancare. Pentru el aveti nevoie de chorizo, usturoi, ardei iute, ardei gras in trei culori si suc de rosii bun si dulce. Ingredientele pentru sos (mai putin sucul de rosii), se calesc in putin ulei de masline si se sting cu apa. Se lasa la foc mic cca 10 minute, pana cand ardeiul este moale, dar nu flescait. Se adauga sucul de rosii, piper si sare dupa gust. Se mai fierbe nitel si apoi se toarna fierbinte peste peste si fasole. Este delicios, va zic, abia astept sa-l incerc si pe paste. Enjoy!

treaba cu pestele era doar o diversiune, pentru ca de fapt… oh well, sa va povestesc cum mi-am petrecut ultimele cateva zile. luni seara, pufix the man mi-a zis asa, casual: ‘draga, ma inteapa inima de azi dimineata’. ‘pai sa mergem la doctor’, am zis eu ca o rationala ce sunt. dar pentru ca nu era inca suficient de grav si panica nu era destul de mare, nu ne-am dus, ci ne-am culcat. pe la doua noaptea alergam pe la municipal, iar la patru chemam salvarea acasa, pentru ca guess what, diagnosticul ‘sunteti deshidratat, beti apa si vitamine din fructe’, pus nonsalant de medicii de garda de la renumitul spital de urgenta, nu era sortit sa ne rezolve problema:p as putea sa fac o lunga paranteza despre cum e sa fii bolnav in romania, despre cat de mic, trist, umilit si in pragul decesului te simti atunci cand chiar ai o problema serioasa. dupa doua zile de stres de performanta si alergatura intre medicover, municipal, spitalul militar si biomedica, am aflat si noi ca exista afectiuni ale sistemului digestiv care se manifesta ca un infarct. pe scurt, pufix the man nu are nimic la ticker, in schimb e varza cu digestia si trebuie sa isi schimbe stilul de viata. i-au dat un regim crancen: fara lactate, fara cartofi, fara legume care fermenteaza, fara fructe:p da, stiu, e cam trist, easypeasy are o lacrima in coltul ochiului pentru ca ne place porcul, si mancarea cu smantana si unt si alte scarbosenii:) dar lasa ca gasim noi o cale sa fim glam si la dieta. mi-am comandat carti de bucate pentru amarati ca pufix si pana atunci va lovesc cu o supa de rosii cu leustean si orez, o minunatie de vara. fara carne, fara ulei, fara legume calite, doar rosii proaspete de gradina! hai ca se poate:D