mancare de rosii cu macrou
Mirosul de peste prajit este clar pe primul loc intr-un top neoficial al scarboseniilor. Sau ma rog, asa credeam eu, inainte sa descopar ca de fapt nu-i pestele de vina, ci combo-ul total neinspirat de peste si ulei (eventual un peste gras, cum ar fi somonul). Aseara am prajit macrou. In tigaia incinsa, cu doar un strop (I mean it, un strop) de ulei de masline si cu sare grunjoasa adusa tocmai din Paros. Well, I’ll be damned, in bucataria mea mirosea a mare si a port de mici ambarcatiuni la asfintit, a Paros, a sare incinsa de soare pe pielea mea si a briza. Nimic, dar nimic din aceasta situatie nu semana cu lesia unui fishmac, cu mireasma grea a paneurilor de peste galgaite in ulei sau a friteusei uitata in functiune. Am decis imediat ca macroul e un peste de treaba si mi-am promis sa-l folosesc mai des. Pana una alta, asta mancam azi la pranz.
In timp ce pestele meu se prajea uscat, am zis sa-i pun alaturi o mancare de rosii, pe principiul “conserva de macrou in sos tomat” (m-am gandit ca daca exista asa ceva, o fi o combinatie reusita). Si asa, dintr-una intr-alta, zic: daca supa de rosii merge cu leustean, de ce n-ar merge si mancarea… Asa ca am tocat niste leustean proaspat, cateva fruze de busuioc si o ceapa verde…
… am fiert o cana de paste mici si am amestecat totul (adica verdeturile, pastele si o conserva de rosii decojite), lasandu-le sa fiarba la foc mic impreuna cu o ceasca de suc de rosii. Nu mult, vreo 7-8 minute tops, pentru ca nu vroiam sa aiba asa gust de tocana, mai degraba de mancare fresh, care sa se poata manca si rece, cu mult piper.
Nu am simtit nevoia de alte ierburi sau mirodenii, nici la peste, nici la side dish. Mi se pare genul de mancare cu aromele la ea, pe care doar sarea si piperul o pot face mai buna. In rest, nu-i trebuie nimic.
In fine, facand o paranteza, ma hlizeam acum cateva minute cu o colega, care-mi povestea cum au sunat-o pe ea de la banca si i-au zis: “Buna ziua doamna D.C., nu-i asa ca va doriti mai multi bani ca sa va puteti permite toate bucuriile?”. Asa zic si eu: “Buna ziua, dragilor, nu-i asa ca va doriti sa prajiti macrou?” Enjoy!:)
tags: lunch, macrou, pasta, paste, peste, pranz, rosii 12 comments »
May 5th, 2010 at 9:31 am
pai da, ca in frenezia care m-a cuprins (i.e. mancarici de legume scazute la cuptor, various shapes, sizes & compozitii) envizajez ca perfect un pestuc d-asta tras la tigaie, lafaindu-se frumos pe o farfurie, in timp ce legumele obosite de atata cuptoreala se intaind lenese si il imbratiseaza lasciv. na, asta asa, ca sa fiu in ton cat de cat (ton NOT as in fish!) cu poezia de la inceputul postarii tale :D!
May 5th, 2010 at 9:37 am
ce romantic:)))
May 5th, 2010 at 10:19 am
Mie mi s-a parut super haios titlul “Mancare de rosii…” – la care m-am uitat putin nedumerita – asociat cu prima imagine in care au aparut.. guess what… pastele! :-)) Cum se potrivesc “zicerile” astea: nicio masa fara peste… nicio masa fara paste! Daca ar fi dupa mine asa ar fi in fiecare zi! :-))
Arata de mare inspiratie farfuria ta!!
May 5th, 2010 at 11:15 am
neindoielnic,your dish looks fabulous!eu maninc peste de orice fel,oricit de scirbos ar mirosi,e in topul preferintelor mele culinare…asa ca ai reusit sa-mi faci pofta de dimineata!
May 5th, 2010 at 2:17 pm
looks nicey nice 🙂
May 5th, 2010 at 2:25 pm
Cred ca asta e semnalul ca e cazul sa mai las si eu in pace somonul afumat de sushi :))
May 5th, 2010 at 2:27 pm
mama, si macroul proaspat, gatit, miroase nene, ca scrumbia aproape.
in ultimul timp ma gandesc si eu, batut la cap de sotie, sa facem “peste prajit”, dar d-ala clasic, batut cu malai, cum mancam in copilarie.
tare 🙂 .
May 5th, 2010 at 6:03 pm
pai miroase, dar nu rau, asta zic, pe plita incinsa, fara ulei si cu sare de-aia grunjoasa all over, miroase mai degraba a plaja:))
May 5th, 2010 at 7:18 pm
azi inspirat de postul tau, am fost sa luam fileu de macrou…..l-am facut clasic, in tigaie, un strop de ulei, 3-4 minute pe o parte, 3-4 pe cealalta, sare si piper la final, senzational.
pe un pat de fasole verde la aburi batuta cu usturoi.
cam clasic si cam bun :).
May 5th, 2010 at 10:07 pm
foarte fain, ma bucur ca v-am facut pofta:D
May 6th, 2010 at 12:13 am
Asa tare (si bine) mirosea felul asta ca ete s-a simtit pana hat in Dublin 🙂
May 6th, 2010 at 11:45 am
chiar azi am scos din freezer niste peste, nush de care, pe care mi l-a trimis mama gata facut file. si urma sa fie tavalit prin faina si aruncat in ulei incins, pentru ca eu doar asa stiu sa-l prajesc si la cuptor, varianta light&healthy, imi repugna.
daaar o sa-l pregatesc exact asa cum spui tu aici pentru ca arata demential!! :*
p.s. o prietena mi-a recomndat chiar pentru prajitul pestelui untul de cacao: http://www.armoniecunatura.ro/continutmag/untcacao.html
nu l-am incercat, dar mi s-a spus ca e marvellous.