Tag: hotel international


vacanta noastra romaneasca (2)

September 7th, 2012 — 2:35pm

Ieri v-am facut capu-n colturi cu hotelul visurilor mele romanesti. Azi, despre mancare sa vorbim! Mancarea ce-am mancat in vacanta noastra romaneasca.

Pai. Am plecat duminica pe la 11 dimineata, cu destinatia Sinaia. Nici nu iesiseram bine in DN1, ca m-a razbit foamea. Nu avea nimic de-a face cu faptul ca imi place de nu mai pot sa ma opresc la McDrive in Otopeni de cate ori am ocazia, nu nu, nu despre asta era vorba. Ei, am mancat un McToast, am baut un espresso pe care mi l-au servit sub amenintarea ca daca nu este extrem de tare, eu ma supar pe ei, si-am plecat mai departe. Am ajuns la babacii lui Mishu, in localitatea prahoveana cu oua, conveniently pe la ora pranzului. Am mancat carnat prajit cu cartofi prajiti. In ulei. In ceaun. De ce este important acest lucru? Veti afla, keep reading.

La Sinaia am ajuns pe la trei si ceva. Ne propuseseram deja ca in seara aia sa mancam la Tirol, iar pana la ora cinei, am studiat metodic pe net tot ce inseamna review de restaurant din Sinaia si-am facut si planul pe urmatoarele zile. Despre Tirol acum.

Tirol

Deci la Tirol nu te duci daca esti vegan, vegetarian sau scarnav. Din octombrie incolo, nu te duci nici daca ti-e milutza de animalele padurii. Te duci daca esti hulpav, lacom mai, carnivor, ciolanovor, mancator de grasime pe paine. Au oamenii astia niste portii… cat China. Noroc ca poti sa comanzi doar jumate, cel putin la unele feluri.

Prima noastra cina la Tirol s-a soldat cu snitel elventian (adica snitel de curcan cu emmentaler si brie) de parte lui Mishu, si-o usurica tigaie tiroleza de partea mea. Care nu continea decat ciolan afumat, carnati, cartofi, dovlecel, ou si branza, grase grasoase in tigaita de fonta “arsa”. Ca sa ne fie usor sa ingurgitam, am ras intai un cos de chifle calde cu unt. Fereasca sfantu’ sa fi trecut direct la main. Ah, si-o ciorbica, era sa si uit. In conditiile vitrege ale mic-dejunului junk si pranzului uleios din ziua aia, lesne de inteles de ce mi s-a facut oleaca de cam scarba. Noroc ca mi-a trecut. Chiar si asa, afectata de propria-mi lacomie supra ficat marit ce-oi avea si eu, pot zice ca tigaia tiroleza e ceva deosebit. Cred ca iarna, mai ales, iti merge la suflet. Mananci una si hibernezi pana infloreste ciresul. Foarte bun. 109 lei a facut nota asta cu ce v-am zis plus niste apa, bere si cafea. Ceea ce mie mi s-a parut mult, nestiind eu ce urma sa aflu in urmatoarele zile, si anume ca e al dracului de greu sa faci in Sinaia o nota de sub 100 de lei la mancare.

A doua oara cand am mancat la Tirol, peste cateva zile, ne invataseram lectia. Am comandat eu juma de portie de snitel vienez (servit cu salata bavareza de cartofi si dulceata de afine), iar Mishu – niste pastrav in malai cu legume trase la tigaie. Excelent. Am baut siropuri de zmeura si de brad, ba chiar si o afinata din partea casei.

Ce mi-a placut aici a fost treaba cu formularul de feedback,  pe care l-am completat responsabil, ca eu asa fac. Ce nu mi-a placut este ca, desi am scris pe formular ca m-au asasinat guristii cu programul lor artistic (mostenire din vremuri stravechi, I bet, si complet nepotrivit cu locul – adica – hu da fac iz elis), am avut parte de acelasi program si a doua oara cand am mancat la Tirol. Oh well:)

Mentionez ca serviciul a fost dincolo de repros, ne-am simtit tare bagati in seama, scrumierele se schimba inainte sa apuci sa vezi un chistoc in ele, chelnerul e dezghetat, zambitor si eager to please, iti dau doggy bag branduit si, una peste alta, atmosfera este foarte placuta atunci cand muzicantii sunt ocupati sa bage la ghiozdan.

Alex

Intr-o zi, la pranz, ne-am aventurat pe jos la Alex, singurul restaurant unguresc din zona. Am luat-o frumos tipa tipa pe Kogalniceanu in sus (strada “urcata” fix in vecinatatea Hotelului International), si-am ajuns in juma de ora cam cu limba de un cot la o casa de-asta veche boiereasca, cu terasa mare, interior cam cantinos, dar mancare buna. Am comandat supa de usturoi in paine, ceva supa de pui cu taitei nushdecare – insert Hungarian jibberish aici, papricas de pui cu galuste x2, gumboti cu prune, vin si palinca. Aici ar fi existat o sansa sa facem nota sub milion, daca nu am fi baut alcool. Care decat… ne era frig.

Supa cu taitei a fost cam teapa turistica, recunosc. Aveau taiteii aia un iz de punguta de la supermarket – ceva de groaza. Nici supa de usturoi nu m-a dat pe spate. In schimb, papricasul de pui cu galuste… fericirea are chipul lui. Usor picant si din cale-afara de gustos… 15 lei.

Gumbotii nu mi-au placut. Mi-a placut, insa, ca ne-au intampinat cu pita cu unsoare si ceapa, on the house. Nice touch, ne-am gandit noi.

Snow

Intr-o alta zi, am mancat de pranz la piciorul telecabinei, la Snow. O casa de lemn, mobilata asa, German style, unde preturile-s mari de tot ca peste tot, iar serviciul – cam lent. Am asteptat dupa mancarea aia ceva vreme. Iar la masa de langa era un cuplu care ameninta cu “scapat trenu’, frateee” daca nu primesc de-ale gurii mai repede. Mancarea a fost insa foarte foarte buna. Ciolan afumat cu orez, coaste de porc afumate cu piure si salata de varza, doua beri si o apa – 106, parca. Un fel de mancare era in medie in jur de 40 de lei. iar terasa era la fel de urata ca la Pui de Urs. Gizas!

Forest

Aici am ajuns intr-o alta zi, dupa-amiaza. Sa tot fi fost ziua in care la pranz am mancat la Snow. Motivati de soioshenia acestei mese, am zis unul la altul ca ne-ar prinde grozav de bine o plimbare digestiva. Ce pacat ca am gresit drumul si era sa ne lasam oasele de corporatisti sedentari prin niste boscheti spre cota. Am mers de ne-a luat Gaia si intr-un final am mers no more. Am ajuns la boutique hotel Ioana, despre care citiseram pe net c-ar fi schema, si unde ne trimiteau si niste foodie friends cu caldura.

Ei, intai va zic despre restaurant, si-apoi despre cum arata hotelul. Forest e, cum bine ii zice numele, in padure. Foarte ciudat amplasat, restaurantul e inconveniently acoperit de o prelata, nu vezi mai nimic stanga – dreapta, decat daca operezi o gaura cu cutitul de friptura. Singurele mese afara sunt la coada amplasamentului stil vagon. Noi acolo am stat si ne-a placut tare, chiar daca aveam ace de brad in farfurie. E ca o barca restaurantul asta, una lunga, cu scari in urcus si coboras si deck de lemn. Interesant.

Meniul contine si preparate vanatoresti, dar si chesti mai fensi shmensi pe care nu le gasesti chiar peste tot in Sinaia. Contine si Haagen Dazs, ceea ce e fitza bai nene, asa, in creierii muntilor. Din nefericire, nici excursia cu iz de sport extrem (nu am mers NUMAI pe troutuar, da?) facuta de cei doi turisti grasi nu ne-a ajutat sa ne simtim mai putin aglomerati de porcul mancat la pranz, asa ca la Forest n-am luat decat dulce si cafea. Eu cheesecake, el tiramisu. Nu m-au epuizat de placere, tre’ sa recunosc. As zice ca au fost just ok.

Am facut si turul boutique hotelului, for future reference. N-am vazut camera romantica, aia cu urs rastignit pe jos, shemineu si cada de-aia intrusa in dormitor, dar am vizitat apartamentul cel mai cel – Salt Lake, care se insira frumusel pe trei etaje: unul e living, al doilea e dormitor, al treilea, behold!, private spa cu jacuzzi, sauna si terasica.

Ne-a placut la Ioana, dar nu as da Internationalul pe acest hotel nitel cam crowded si cam in-faunat cu sort-of-pitzies de Bucuresti. Mi se pare ca, desi e tare cu gust aranjat, hotelul nu-ti ofera niciun pic de anonimitate si privacy, eu mult mai tare ma bucur sa fiu unul din cei 1000 de oaspeti ai unui grandios hotel plushat. But that’s just me!

Cucina Sofia

Asta e restaurantul numarul doi de la Hotel International. Am mancat aici de doua ori. Poate ca cele mai faine bruschete cu rosii ever (din cauza de paine foarte buna si ratie corecta de toate cele). O pizza cu peste surprinzator de buna pentru un restaurant de hotel. Un muschi de vitel pe pat de spanac sotat – bun. Si doua feluri de paste gatite bine si corect. Atmosfera faina, fara guristi, fara program artistic. Intr-un decor lejer, in care toate detaliile erau la locul lor. Pentru ca nu exista foarte multe locuri in Sinaia unde sa mananci mai light, recomand Cucina Sofia pentru cand porcul se dovedeste a fi too much. Ceea ce, credeti-ma, se va intampla dupa un sejur de mai mult de doua zile in frumoasa statiune.

Brasov

nu probably, ci most definitely the best city in Romania

Am lasat la coada cea mai faina experienta culinara din vacanta noastra romaneasca. Pai. Intr-o zi a plouat. Piscina era inchisa pentru curatenie. What to do, what to do, ne-am dus la Brasov. Asa de tare imi place orasul asta, ca m-as muta fara sa clipesc acolo daca as avea de job.

Am mancat la Casa Hirscher, unde nu mai fuseseram, dar despre care ne-au zis prietenii ca-i awesome. M-a cam spart! In primul rand terasa de sticla (se vede in poza de intro a postului), cu kale si anturium, cu mobilierul ei retro si uleiul ei aromat. Si-apoi mancarea. Dupa ce mancaseram in Sinaia la mese soioase cu circa 40 de lei portia, nu ni s-a parut scump la Hirscher. Nici ieftin, ce-i drept. Am mancat paste – eu – dello Chef, Mishu – penne Hirscher. Ale lui au fost mai bune, dar ambele au fost like… cele mai bune. Vreo 38 de lei parca o portie, si-ti venea sa-ti mai comanzi una. Ce nu prea mi-a placut? Pai un serviciu cam romanesc asa. Niste ospatari cam mizantropi. Dar am trecut cu vederea, ca zau, merita.

Desertul l-am halit la cofetaria Vatra Ardealului, in centru. Unde mergem de fiecare data cand suntem on Brasov. Dar am auzit c-ar merita si cofetaria Deliciile Kronstadt, unde n-am ajuns. N-am ajuns nici la Prato, dar musai data viitoare.

In fine

Singurul loc unde nu mi-a placut si unde am facut si cea mai mare nota de plata a fost za good old Taverna Sarbului, unde au dat aia in noi cu portiile lor oversized, overpriced si cu aceeasi specie de ospatar scarbit de care va ziceam mai sus.

In Sinaia se mananca bine peste tot, zau. Nu e usor daca nu-ti place carne, dar altfel, bun dom’le. Este scump, asta v-am zis. Cand ne-am intors in Bucuresti, am oprit la Tratoria noastra preferata si-am facut parastasul vacantei cu o portie de paste care au costat 20 de lei si o nota totala de 50. Aaaa… wow!

Topul restaurantelor din Sinaia si imprejurimi, dupa papilele lui Cookie si Mishu, arata asa: 1. Casa Hirscher; 2. Kuib – pentru friptura de vita pe roca vulcanica (am povestit in repetate randuri despre el), si nu numai; 2. Tirol – la egalitate cu Kuib; 2 si jumatate – Cucina Sofia; 3. Snow; 4. Alex; 5. Taverna Sarbului. Pe Forest nu l-am bagat in top, ca n-am mancat decat desert. Data viitoare.

Aici – topul lui Trip Advisor: http://www.tripadvisor.com/Restaurants-g315907-Sinaia_Prahova_County_Southern_Romania.html

Cele bune si spor:)

15 comments » | life, reviews

vacanta noastra romaneasca (1)

September 6th, 2012 — 11:59am

Una lume viseaza la vacante in Bali, Dominicana sau Tenerife. Eu…, cum sa va zic…, as fi mers si la Tecuci, asa de flamanda de timpul nostru in doi eram. Am mers pana la urma in Romania noastra, la Sinaia. Si, mirare, a fost freaking great:D Urmeaza o ambitioasa pledoarie. Mi-am propus sa va conving ca merita sa vacantionati la Sinaia chiar inainte de a va lasa dintii in pahar pe noptiera seara la culcare. Deci, da.

unde dormim la Sinaia

In ultimii ani, cam de fiecare data cand ne-au ajuns truditele oase in frumoasa statiune de pe Valea Prahovei, ne-am cazat la Piatra Soimului. Ne place mult aici. Ca-i liniste si pace (hotelul e pe varianta, spre Cumpatu, nitel mai sus de casa memoriala George Enescu). Ca au parcare. Ca au parc de vis, adica asa:

Ca au trei locuri de joaca pentru copii – doua outdoor si unul indoor. Plus o gramada de props pentru vacanta avec le plod – scaune de masa, culori, ateliere de joaca si creatie, disponibilitate sa pregateasca mancare speciala pentru boraci, patut de copil la cerere… de-astea. Ca la restaurantul hotelului, pe numele lui Kuib, au terasa faina tare si se mananca bun bun (musai friptura de vaca pe roca vulcanica si fondue de ciocolata!). Anyways, foarte frumos la Piatra Soimului, motiv pentru care am si fost anul asta o tura cu Iepurs.

Ei, dar de data asta, aveau domnul si doamna N. un plan a la “rasfatzu’ ursuletzului”, ce musai era sa includa piscina, sala, masaj, fitze si mai ales figuri. Drept care doamna N. a studiat intensiv ofertele de Sinaia, ba chiar a facut si sondarea opiniei publice pe fb, incercand sa se decida intre doua unitati de cazare, adica asta sau asta. Cum se parea ca nu exista diferente semnificative intre unul hotel si altul hotel, am ales hotelul care avea oferta 3 nopti + 1 gratis. Am plecat duminica dimineata, ca sa evitam buluceala de vineri/sambata. Un plan foarte inteligent.

Pai si-am ajuns la New Montana. Si-am lasat ZumZum in parcare. Si ne-am descarcat valizele proaspat cumparate de la OMV (cu puncte).  Si-am vazut un lung sir de scari si no rampa. Si uite-asa a inceput luna noastra de miere numarul doi, cu rasfatz cu carca. Noroc ca pensia este departe, iar noi avem antrenamentul zilnic al manevrarii unui bagaj adorabil de 11 kile. Deci s-ar zice ca suntem obisnuiti.

Foarte pe scurt despre New Montana: hotel renovat anul trecut. Lobby frumos. Personal friendly. Camera de nefumatori la un etaj superior (caci pe etajul de fumatori pute din lift). Balcon ok daca nu ai vecini, ca daca ai vecini, se dovedeste ca a sta in chiloti si a-ti face unghiile cu oja rosie este o idee la fel de proasta ca flashing people cu “n-am nimic pe sub tricou” intr-o intersectie ultra-aglomerata. Revenind. Hotel curat, de trei stelute indulgente, doar ca ei zic ca-i de patru. Un halat si doua cordoane ne asteptau pe noi in camera, motiv de mare halimai si sursa a multiple glume interne over the days to come.

Bai, deci cum sa va zic. Este ok la New Montana, dar nu simti deloc ca te rasfetzi. Nu simti ca, daca tot n-ai mai avut o vacanta in doi din 2009 or so, esti, in general, varza cu carne si la mijloc carne si te agati cu disperare de cele 5 (cinci!) zile (sans plod!) la Sinaia, daca ai vrea sa zburzi prin patul imens si imaculat, sa te freci ghebos cu gel de dus complimentar – fara parabeni!, sa-ti curga in cap de la dus numai apa, nu si calcar si, in general, sa nu iti pui nicio secunda problema ca pe mocheta aia obeza a calcat in prealabil o gheata cu talpa dungata (marimea 44)… ei bine, nu simti ca daca toate astea sunt pe “to do” listul tau, hotelul detinut de ONT Carpati este za right one for you. Ce simti este ca esti in Bulgaria, unde asteptarile sunt supradimensionate si cumva, desi nu e scump, tot platesti mai mult decat face.

Ei da, cu aceasta stare de spirit am pasit in aventura noastra de cuplu tanar la Sinaia. Ce-a urmat e din categoria femeia… cur sucit (vorba bunica-mii). Sa vedeti.

In prima seara ne-am dus sa mancam la http://www.restaurant-tirol.ro/restaurant-tirol-sinaia, despre care auziseram lucruri bune. Bune si cu carne. In caz ca nu stitati, asta-i unul din restaurantele hotelului International din Sinaia, ala mare din curba, landmark de statiune de-a dreptul. Bai, si de cand am pasit in holul frumosului hotel, s-a facut lumina-n sat. Mishu a zis foarte frumos si bine, cu un cuvant: Pufiii, e plushy! O-hoho, si inca ce fel! Zici ca intraseram intr-o antifonare perfecta, o galushca mare si luxoasa, plutind deasupra realitatii cu ceva munte, ceva brazi, ceva melteni si ceva morman de peturi si ambalaje goale de Joe cu cacao.

Tare misto! Tare tare! Also renovat in 2011, acest hotel care era, inteleg, foarte urat si urat mirositor inainte, a renascut fantastic din propriul mucegai, aratand azi ca si cand doar facilitatile imperfecte il mai despart de perfectiunea celor cinci stele (avand el patru).

Am cerut sa vedem si noi o camera. Sa vedem ce pierdem. Un domn amabil de la receptie ne-a condus in seara aia prin camere, junior suit-uri si apartamente de-alea nesi, cu jacuzzi si pista de bicicleta indoor, cum ar veni. Tot drumul inapoi spre Montana n-am facut decat sa batem apa in piua despre “aoleo, maica, da’ ce fain e, ai vazut? da? da’ nu-i asa ca e bestial?”. Desigur ca in dimineata zilei de luni, ziua doi de vacanta, ne-am carat valizele in jos pe scarile sus mentionate, si-am ajuns in paradisul hotelier la numai 77 de euro pe noapte. Un pret bun. Sunt absolut sigura de asta. Ce vedeti pe site, aia e.

[Si acum pentru tine, mai Hotel International Sinaia, ai lav iu! Esti frumos mai, frumos-plushat-plushenko! Mi-ai facut urmatoarele zile de vacanta cam vis. Si cand am plecat cu papucii tai, ca o ghertoaica, m-am consolat cu gandul ca ti-am lasat o cola extra in minibar si un smiley hand made pe formularul de feedback. Inchid paranteza]

de ce ne-a placut la Hotel International

deoarece:

foto: http://www.facebook.com/photo.php?fbid=318319958220185&set=a.318319154886932.93381.304358092949705&type=3&theater

  • totul e nou-noutz. de la obiectele sanitare din baie, la mocheta si tapet. nu o pata, o rugina, o mizerie, o ponoseala. none of the above.
  • baia cu dush e heavenly, stropitoare din tavan, cosmeticale bio cu miros de struguri si rozmarin, doua halate (you learn to appreciate that:))… da. minus hartia igienica, ce nu e de trei file:))
  • camerele de la etajele superioare cu vedere pe spate sunt cele mai faine. vezi munte, e mai liniste si te scalda soarele de toamna la varii momente ale zilei.
  • balconul cu podea de faux lemn e foarte cumva, your own porch la jde metri inaltime. am petrecut niste dimineti minunate acolo.
  • mobilierul e lux fara kitsch, incredibil! peretii sunt tapetati si imbracati in lemn de culoarea castanei. totul e foarte cald si cozy.
  • ai tea & coffee facilities in camera – cana de fiert apa e shiny si necalcaroasa, in schimb cafeaua este ness, iar ceaiul e Fares verde. pacat.
  • ai birou in camera. iubesc camerele de hotel cu birou. pe care il folosesc de fiecare data, mainly ca sa abuzez de the branded stationery:))
  • patul este pur si simplu perfect. perfect, pernos si imaculat.
  • mocheta e babana si nealterata.
  • sistemul de climatizare e foarte misto – ai statie de comanda cu touch, de unde poti sa-ti reglezi temperatura dorita.
  • lifturile sunt noi si grozav de silentioase.
  • lobby-ul e imens, poseda scara de-aia sucita ca-n filme, cu candelabru opulent si bar de zi si noapte, cu cafea buna si fotolii in care te pierzi anonim. cu flori naturale: tuberoze si hortensii.
  • la zona spa cu piscina, o minuscula sala de fitness, sauna, masaj, jacuzzi si beauty salon au acces numai oaspetii hotelului. mi s-a parut o idee foarte buna, pentru ca piscina, desi foarte curata si foarte foarte dragutza mai, cu tavan de sticla (care iarna cred ca-i de vis) si picturi pe pereti, e totusi prea mica. noroc ca am fost cam singurii utilizatori pe toata durata sederii.
  • hotelul are trei restaurante: unul cu specific italian – http://www.cucinasofia.ro, unul tirolez de care v-am zis deja si unul unde se serveste bufet dimineata. am mancat cu placere la toate, de mai multe ori. o sa va povestesc in detaliu la postul cu mancare ce va sa vina.
  • mic-dejunul e bogat si gustos, a bit on the heavy side insa: carnati, oua in fel si chip, rosti cu legume, peste afumat, icre, branzeturi, mezeluri, salate, prajituri de casa (multe, bune!), dulceturi tot de casa, dar si iaurt (care nu este Danone, ca la Marriott:p), cereale si niscaiva fructe anemice si necuratate (asta nu bun!)

Si acum, special, despre personalul hotelului International Sinaia:

Nu credeam, zau, ca se poate asa serviciu bun in Romania. Poate a ajutat ca hotelul era aproape gol. Poate ca oamenii astia nu-s asa de obicei. Dar asa au fost acum. Asa adica monstruos de amabili si ospitalieri. Si nescarbosi, nescarbosi deloc. De parca nu era o magaoaie de hotel cu 450 de camere, ci o mica pensiune a lor. De parca ar fi contat pentru ei, on a personal level, daca eu, A.N., cookie, cookielicious, plec de la ei happy. De exemplu, sa vedeti ce chestie dom’le. De cate ori mancam intr-unul din restaurantele hotelului, ni se punea sub bot un formular de feedback, in care eram amabil chestionati despre mancare, atmosfera, serviciu, etc. Ei, si intr-o seara, cinand noi pentru prima oara la restaurantul Cucina Sofia, am remarcat ca meniul e destul de sarac in paste. Si-am scris exact asa pe formular: doresc eu sa aveti voi mai multe varietati de paste. Nu zici ba’ baiete ca a doua zi, tot la Cucina si tot Sofia, vine chelnerul la mine si zice: Mvai, dar de ce nu ati zis, va facem ce paste vreti: bologneze, alea, alea si alea… you name it! Facem extra meniu, numai sa fie bine. Am fost foarte impresionata caci, fireste, nimic nu ma impresioneaza mai tare decat prompta adresare a poftelor mele animalice:)

Una peste alta, pe lung si pe scurt, aflati ca nici intr-un caz n-ar fi fost asa misto in vacanta noastra daca nu am fi stat la International asta. Nu am absolut niciun motiv sa ma duc in Bulgaria, acum ca am descoperit hotel fensi, cu piscina, la 2h tops de-acasa. Ca si la “plaja” la bulgari tot in hotel la piscina stateam. Daca doriti sa revedeti partile 1, 2 si 3 din Vacanta noastra bulgareasca de anul trecut, iata-le:

http://easypeasy.ro/2011/08/vacanta-noastra-bulgareasca-1/

http://easypeasy.ro/2011/08/vacanta-noastra-bulgareasca-2/

http://easypeasy.ro/2011/08/vacanta-noastra-bulgareasca-3/

Iar zilele astea mai urmeaza pomelnicu a ce-am mancat si niste vorbe de bine despre frumoasa-dar-pacat-ca-i-populata noastra tara.

Albumul de vacanta e aici: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150985118146599.404829.154739896598&type=3

Revin:)

15 comments » | life, reviews

Back to top