Nu stiu daca exista echivalent romanesc pentru ‘aftertaste’ (in ultima vreme, ca sa nu zic lately, caut mai des echivalentul romanesc al cuvintelor care-mi vin spontan pe buze intr-o alta limba, doar asa, ca exercitiu, pentru ca sunt complet ruginita, adica, ma rog, rusty). Ei bine, acest aftertaste mi se pare foarte foarte important la o mancare si nu e neaparat acelasi cu gustul mancarii in sine. Este mai degraba o aroma foarte puternica, de bine (stiti, yummy), sau de rau (adica, yukky). Dintre cele bune, preferatul meu este curry. Carnea si pestele si orezul, pudrate cu curry, invita la “inghite mai repede, ca nu mai am rabdare”. Ce urmeaza este si mai grozav decat promisiunea initiala, e o senzatie gadilacioasa aromata, ca un Chanel pentru limba.

Tot acest preludiu e pentru ca am mancat in seara asta un file de cod asa de bine si de potrivit condimentat, ca-mi lasa gura apa si acum, cand scriu. Pai am facut asa: am uns fileurile de cod cu ulei de masline amestecat cu piper, oregano, paprika si curry. Si le-am impachetat in hartie de copt, impreuna cu doua feliute de lamaie, ceapa verde si doua rondele de ardei rosu iute ca focul, tocat foarte marunt.

S-au copt in tava, la foc iute, cam 15-20 de minute. Si s-au patruns bine bine de toate aromele, fara sa se usuce. Cand am desfacut pachetelele a iesit un abur parfumat si asa de fin, de parca nici nu vorbim despre peste:)

Ca garnitura am incropit in cateva minute un orez integral fiert (smecheria, adica the trick, este sa puneti putin ulei de masline sau o lingurita de unt in orezul fiert, am uitat de ce, dar e mai bine asa. Si am mai facut o salsa simpla cu rosii tocate, castraveti, ardei iute, busuioc si zeama de lamaie. Sunt inca sub vraja acestui fel de mancare, altfel spus, sub vraja gustului de dupa, a aftertaste-ului:)

Ceva banal, plictisitor si infailibil avem astazi: salata de linte cu peste. Se fierbe lintea (care nu are nevoie sa stea la inmuiat precum fasolea sau nautul). Cand e aproape gata, se adauga fasole verde din conserva sau congelata, una doua rosii taiate cubulete, patrunjel, sare si piper. Somonul se prepara repejor la tigaie, cu nitel piper si busuioc. Atat.

Cel mai apreciat lucru la dinner party-ul dat de Boo saptamana trecuta (in afara de masa foarte frumos aranjata si de the lovely company), a fost crema de branza cu somon. Si pentru ca I just could’t get enough, in ciuda faptului ca am cerut si supliment, i-am si dat replica distinsei noastre gazde. Cum Pufix, Pufix si Pufetta nu-s deloc pretentiosi, prezentarea lasa mult de dorit, ca asa de pofta mi-era incat am ras tot, direct pe paine de Covasna cu cartofi, cumparata din Piata Obor. Reteta e usoara si (probabil) incompleta, o sa ne zica Boo cand se intoarce de la Paris cum se face exact. Eu am folosit crema mea de branza preferata de la Mega Image 365, somon afumat, capere si putina ceapa verde.

Aseara aveam in plan o foarte sanatoasa salata cu somon. Pentru ca salata mea verde, proaspata, de la piata, era din cale-afara de amara, am schimbat imediat planul si din vorba-n vorba si din castron in oala, am pus la fiert niste spaghete, am sotat repejor un dovlecel si niste baby spinach si am pregatit un sos cu unt, crema de iaurt si turmeric.

Despre turmeric nu stiam mai nimic pana acum cateva zile, cand m-am apucat eu sa studiez proprietatile medicinale ale condimentelor si mai ales ce face bine si ce face rau la stomac. Oh well, se pare ca chilli-ul este foarte iritant, in vreme ce piperul cayenne si turmericul sunt grozave, antiinflamatoare, nurofen natural, ce mai! Turmericul este galbenul din curry, sofranul saracului, foarte folosit in bucataria asiatica. To be honest, mi se pare mai mult colorat decat gustos, so much so ca arata bucataria mea ca o floarea soarelui dupa ce am terminat cu el. Oricum, pentru o mancare care n-a durat nici 15 minute (somonul era deja facut de vreo doua zile, tavalit in seminte si copt pe hartie, in tava), a fost prea buna, “geniala” ca sa-l citez pe Pufix:D

Si uite-asa incheiem saptamana “pestele e viata mea” cu un fel de mancare pe cat de fitos, pe atat de usor de facut. Fileul de salau (sau ce peste alb si mai tasteless asa preferati, daca se poate proaspat, nu congelat), se unge cu ulei de masline, se sareaza cu sare grunjoasa si se pipereaza. Cate zece minute la cuptor pe fiecare parte si e gata!  

Sosul de coacaze este ideal sa-l preparati din fructe proaspete sau congelate, nu din borcan, potrivit de dulce cu zahar brun. Sparanghelul merge si din borcan, e mai sigur asa, mai ales daca nu aveti prea multa experienta in a-l gati (e foarte usor sa il undercook sau overcook:p) In rest, ce sa va zic, nu va creati false asteptari de la felul asta de mancare, e ca la concertul Madonnei – nu canta, face show. Asa si cu pestele nostru: nu o sa va saturati din asta, chill:))

fara sa fiu neaparat fanul mancarii frumoase, trebuie sa recunosc ca pestele asta arata grozav! si e foarte bun, nu-i de poza, va zic:) e somon pregatit cu grija la cuptor, uns cu ulei de masline si presarat cu busuioc proaspat. ce-i cu adevarat spetaculos la felul asta de mancare e garnitura: rosii cherry, ciuperci taiate in jumatati, seminte de in, floare, dovleac si susan, toate perpelite la foc mic intr-o tigaie joasa. cu ulei chinezesc pentru wok, foarte aromat.

la somon merge foarte bine un sos de mustar cu marar. pentru mai multa consistenta (= pentru ca nu ne satura pe noi flipper si-o salata:p), mancam pestele asta cu orez integral fiert. enjoy!

de cand pufix e la regim, no more carne rosie:p avem voie doar pui si peste. si pentru ca pana acum nu mancam destul peste gras anyways, am inceput o frumoasa cura de somon, salau, cod, sardine, ton si anchovis. o sa vedeti, fish can be fun!

s-o luam nice and easy, cu o salata verde cu somon la gratar, rosii, avocado si paste. pentru un gust grozav  de bun, incercati varianta cu ‘tocatul’ rosiilor impreuna cu patrunjel, busuioc, sare si piper, intr-o salsa mai grosiera asa pe care sa o amestecati apoi cu salata verde.

desfaceti un avocado bine copt (you know the drill: taiati fructul in jumatate pe langa samburele imens din centru, rasuciti cele doua jumatati in directii opuse ca sa se desprinda, apoi scoateti samburele si desprindeti cu lingura miezul de coaja). adaugati cubuletele de avocado la salata, impreuna cu pastele, somonul si zeama de lamaie.

in fine,  nu amestecati salata prea vartos. nu vreti sa sfaramanti de tot somonul si sa terciuti cubuletele de avocado.

nu e timp de prea multe explicatii, busy busy day. asa ca: somon bucatele, marinat cu lamaie si piper, uns cu piure de avocado cu patrunjel si usturoi. copt in tava, cu baby carrots cu unt si legume sotate la tigaie.

bon appetit!

mancarea asta e clar una din preferatele mele, in ciuda faptului ca e cu peste! e deliciosul ‘fish & chips’ cum ii zic englezii, care au si inventat felul asta, sau daca nu l-au inventat, l-au facut celebru:)

ne trebuie cateva fileuri de peste alb, cartofi, mazare, unt, un ou, faina, putin ulei de masline, putin lapte si condimentele de baza.

pestele se sareaza, se pipereaza, se da prin faina si ou si se prajeste iute cu un strop (literally) de ulei intr-o tigaie de teflon.

punem intr-o craticioara putin unt la topit, la foc mic. adaugam mazarea, acoperim cu apa (nu prea multa, atentie) si lasam sa fiarba. cand a scazut apa, iar mazarea e aproape gata, adaugam putin lapte, iarasi unt dupa gust si pisam grosier cu o ustensila de-aia pentru piure. nu vrem sa zdrobim de tot boabele de mazare, ci doar asa, partial neregulat.

chipshii ii facem la cuptor, ca sa fie mai dietetica treaba. intr-o tava punem hartie de copt, cartofii taiati si presarati cu boia dulce, cayenne pepper (sau altceva iuteala), sare si cateva picaturi de ulei de masline, de preferat unul din acela aromtizat (cu usturoi sau rozmarin). cartofii nu trebuie sa balteasca in ulei, ci doar asa, sa straluceasca nitel.

cand sunt gata se pun pe farfurie alaturi de peste, mazare, lamaie si sos tartar. fabulos de bun!

somonul e foarte sanatos, i know, dar really, nu e printre my favorites. inca mai caut reteta ideala de peste, in care gustul acela (borderline odios) sa nu se simta asa tare. sau sa nu se mai simta deloc. si avem aici un candidat serios, pentru ca e o mancare in care se amesteca foarte multe arome si culori. asa cum imi place!

pentru crumbs ai nevoie de niste miez de paine, doi catei de usturoi, marar, patrunjel si orice alte verdeturi proaspete care-ti plac, ulei de masline – vreo doua linguri, zeama de lamaie si parmezan. maruntite bine in micul monstru (mixerul/processorul Braun multiquick in cazul meu).

se asaza doua fileuri de somon pe cate o feliuta groasa de unt, intr-o tava. peste peste se presara amestecul de firmituri si verdeturi.

se da pestele la cuptorul incins la 180 C cam 15 minute, pana cand firmiturile devin aurii. intre timp se prepara garnitura: ratatouille cu felii de ou fiert tare si paste. recunosc ca am trisat la ratatouille, am folosit conserva de la Delhaize (Mega Image:x). sigur ca e mai bine sa faci in casa tocana de legume daca ai timp, produsele din comert au de regula way too much zahar si sare si, desigur, conservanti:p

o mancare delicioasa, un talmes balmes cu potriveala! bon appetit la somon cu crusta de verdeturi si firmituri, servit cu paste, ratatouille si felii de ou fiert tare.