Cat pe ce sa uit de asta, dar lasa, numa’ bine ca e vineri si va puteti organiza sa prestati in weekend. Se cheama impropriu placinta, ca nu are foaie. E asa, o derivata a negresei, doar ca in loc sa fie dulce, e sarata, si in loc de cacao are spanac. I bet ca n-ati inteles nimic si exista si o explicatie pentru asta. Explicatia fiind ca am o zi de-aia in care simt ca mi se scurge tot creierul printr-o gaura mica, pic pic intr-un pahar de plastic de-ala de la fantana. Ma uit la el si suspin: atata doar mi-a mai ramas? Ok, it’s not THAT bad, dar daca nu ma rasfatz pe blog, apai unde?

Revenind: placinta cu spanac. Se opareste spanacul, se scurge bine si se toaca marunt. Intr-un vailing mare se borfoleste el cu multa branza rasa (feta, oaie, capra, whatever works for you). Se adauga iaurt, ca sa fie o compozitie moale. Se incorporeaza si niste oua batute. Se pune piper dupa gust, gustul meu zice ca mai mult e mai bine. Sare nu prea, ca e branza sarata destul. La coada punem faina, in ploaie, cat sa rezulte o compozitie curgatoare, cam ca la briose. Nici lichida ca la clatite, nici tzapanoasa ca la foaia de placinta. Ei, scurgem placinta intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina. Batem unu-doua oua bine bine, si le dam drumul peste placinta, aranjand lucrurile in asa hal incat sa o acopere perfect. Se da tava la cuptor, la foc mediu. E gata cand e gata (stiti, testul cu scobitoarea, sa ramana curata, cum ar veni). Nu imi cereti cantitati, ca, desigur, nu am. Am facut din ochi, intr-o proportie vaga de jumatate de spanac calare pe jumatate de branza rasa.

Altfel, urmeaza weekend fain, ma vad cu mamele, ma vad cu o fata frumoasa de care mi-era tare dor, avem in plan niste parc cu Bubu, lots of gym time, o piata rapida, musai pentru narcise si cartofi noi, niste cooking, niste curat… asa, ce face omul in cele doua zile in care nu munceste organizat:) Stay tuned aici pentru (si mai multe) poze cu convershii galbeni, daca vreti sa vedeti pe unde ma mai poarta pasii. Aceasta noua dileala, acest joie de vivre si reason to be, ma bucura nespus zilele astea. Ceea ce va doresc si voua.

PS: Imbratisati un copac. Faceti fapte, nu asteptati dupa ele rasplata. Purtati-va cu mandrie pantofii.

Nu o sa va mint. Pute. Pute din holul blocului. Pute din lift. Hell, pute de la coltul strazii. Daca e buna, ma intrebati? You bet your ass it is! 4-5 ousoare de gaina, batute bine cu telul si amestecate cu razalituri de telemea de oaie veche, de la fundul putinii, telemea proaspata de vaca si niscaiva burduf. Festelite in tigaia unsa cu ulei. Ornate cu cascaval ras. Prajita omleta la foc mic, cu capac, fara a se intoarce, pana cand partea de jos e o crusta crocanta, iar pe deasupra viermuieste, incins, cascavalul. Mancare de burlac. Fara margica inutila care este leguma. Doar cu paine. Happy meal, na!

Am primit plocon. In mod complet necaracteristic, m-am trezit la usa cu un cos mare, mare de tot, cu all things cheesy. Si ce ne intereseaza pe noi asta, o sa ziceti, ca doar nu mancam noi branza din cos. Da ma, dar eu altceva vroiam sa va arat. Si anume ca cineva, probabil o fata, eu asa zic, ca trebuie sa fie o fata… deci, ziceam, o fata de la agentia The Practice, care probabil lucreaza 24-7, de-i sar capacele, pentru clientul ei Hochland, o fata tanara imi imaginez, cam cum eram si eu acu’ ceva vreme;), si-a rupt din timpul ei ala mic, putin si intins la maxim precum cascavalul pane, ca sa scrie cu mana ei acest biletel. Pentru mine. Gasesc acest lucru foarte dragut. Si ii multumesc persoanei neidentificate, pe care mi-o imaginez, cum ziceam si mai sus, trudind deasupra biroului, sandvis intre clientul cel demanding si noi astia, bloggerii, pentru gestul ei frumos. Sarbatori fericite si tie, draga persoana de la The Practice care mi-ai scris cu mana ta:)

Uite, am pus si poza cu branza, sper sa te bucuri:)

Cu prietenie,

Ana

“Sunteti acasa? You’d better be, coz I’m coming over”. Cam asa incepea ieri  cea mai nebuna baking palooza din istoria casei noastre si a celor 17 ani de prietenie ce ma leaga de distinsa Boo, aka fairy godmother to Iepu’ si mare bloggerita  pe cand multi dintre noi nici nu stiam exact ce-i aia (remember www.fabricadejucarii.ro?).

Revenind. Tzar tzar la usa, deschid, apare Boo de dupa o sacosa imensa din care se itzeau niste fire de praz. Zic: wtf? (and I mean that with love, but wtf?). Si Boo, incantata din cale afara: “am venit sa gatesc pentru tine”. Uuu! Deci da. Ca sa intelegeti amplitudinea acestui minunat gest pe care numai o bff poate sa-l faca pentru prietena ei cu (inca) voma de copil uscata pe tricou, tre’ sa stiti ca Boo crede ca uraste cu patima gatitul, ceea ce, desigur, nu e deloc adevarat. Ei da. Si uite-asa, cand corabiile mele nu ca erau inecate, ci dospeau pe undeva pe fundul unui ocean cu lacrimi, vine aceasta salvatoare, aceasta Mesia a bucatariei mele parasite si, suflecandu-si manecile tricoului roz cu maneca scurta, se apuca de feliat si mixat si copt si mermelit unele din cele mai bune chestii comestibile care-au iesit dintr-un cuptor: placinta cu praz si branza si briose cu morcovi si portocale. Da frate!

Evident ca i-am cerut retetele si ceva vorbe de pus pe blog, dar ma tem ca este booked solid pentru urmatoarele luni, catering ceva bucatarie regala sau asa ceva, asa ca  va trebui sa va multumiti cu mine si vorbele mele putine.

Intai placinta cu praz:

175g faina
1 lingurita de praf de copt
1/4 lingurita de bicarbonat
amestec de ierburi de Provence
50ml lapte
1 ou
100 ml ulei
1 praz taiat marunt
75g branza cheddar, rasa

Intai se amesteca toate ingredientele uscate, apoi se adauga laptele, oul batut si uleiul. Si la coada prazul si branza rasa. Se varsa compozitia intr-o forma tapetata cu hartie de copt si se da la cuptorul preincalzit la cca 160 -180C vreo 25 de minute. E buna tare, si calda si rece. Si mie mi se pare ca merge cu smantana, sau, si mai bine, cu un sos de smantana si marar.

Si acum briosele cu morcovi si portocale:

75g unt topit
sucul si coaja a doua portocale (Boo nu a pus coaja, ca bine a zis ea ca e plina de caca, chimicale, stiti voi)
1 ou
100g morcovi rasi
300g faina
2 lingurite de praf de copt
100g zahar (Boo le-a facut cu zahar brun si mai putin, morcovul e destul de dulce anyway)
1/2 lingurita scortisoara

Iarasi – se amesteca ingredientele uscate intr-un bol, punand si un praf de sare. “Udaturile” se amesteca separat cu un tel, in ele se incorporeaza morcovii rasi si apoi toata chestia asta se toarna peste alea uscate, amestecand lejer (sa ramana cosistenta lumpy asa, nu foarte omogena). Se toarna maglavaisul cu lingura in tava de briose tapetata cu hartiute speciale sau unsa cu unt/ulei. Se coc briosele in cuptorul preincalizt la 170C.

Ce-am invatat din asta? Pai:

– “Cooking is fun daca gatesti pentru oameni care te iubesc” – Boo dixit.
– “Cine n-are pe cineva care sa-i coaca din dragoste o prajitura e un om trist” Cookie dixit.
– “Nom nom nom” – Mishu dixit.
– “Burp” – Iepu’ dixit.

<3<3<3

Sunt un hogger de chestii pretioase. Ma incanta peste masura, dar nu le folosesc niciodata. M-am uitat trei saptamani la o cutie de macarons de la Madame Lucie, ca mi-a fost mila sa o desfac, erau asa pretty! De s-a suparat Boo pe mine, ca ea mi le adusese. Ei bine, no more! Am zis! Am de gand sa folosesc tot! Si Fleur de Sel de Camargue pe care le-am primit de la Florin (dap, I still have those:)), si uleiul de trufe adus de Boo de la Paris, si toate alte fitzoshesii pe care le mai am prin bucatarie. Na!

Am decis sa incep cu branza mimolette. Adusa tot de Boo, tot de la Paris. O bucata asa frumoasa de branza portocalie, de consistenta parmezanului, dar cu un gust aparte. Cand am taiat-o bucati, jur ca a curs sange:)) Anyways, I did it, nu sunt mandra de asta, dar macar n-a murit prin frigider ca alte si alte lucruri bune si equally pretty.

Daca urasc vreo activitate anume in bucatarie, afara de spalat vasele, apai datul pe razatoare este aceea. Drept pentru care, in loc sa rad mimoletta, am bagat-o la robotul meu mic Braun multiquick si-am facut-o imediat praf. Pe care l-am topit intr-o craticioara la foc mic, in creme fraiche. Amestecand continuu, sa nu se lipeasca. A iesit un minunat sos de branza topita, pe care l-am turnat peste niste fussili si ceva legume – conopida, broccoli si morcovi – aburite dupa ce-au stat la congelator. Putin piper proaspat macinat si gata.

Consideratii de final: In loc de mimolette se poate folosi orice tip de branza galbena, tare si razuibila. In loc de legumele astea, merg orice altele. In loc de paste se pot balaci in improvizata branza topita doar legume. Ce mai, totul e inlocuibil.

Descoperire accidentala si viitor proiect easypeasy.ro: branza topita de facut in casa. Vorba cantecului prost inteles: “Sweet cream is made of cheese/ Who am I to disagree”.

Pentru ca am dormit azi-noapte, dimineata am sarbatorit cu un mic dejun hipercaloric si sugary – o budinca din paste, cu branza dulce si stafide. Am fiert doua cani de paste. Am amestecat doua pachetele de branza de vaci (500g) cu 4 oua, 2 plicuri de zahar vanilat, 2 linguri de zahar tos, coaja rasa de la o jumatate de lamaie, plus zeama stoarsa, si niste stafide, mai multe-asa. Am mozolit bine pastele cu amestecul asta de branza, am desertat budinca intr-o tava si am dat-o la cuptor la foc mic, vreo juma de ora. Se taie mai bine daca o lasati sa se raceasca putin. Evident ca eu am pus zahar si peste ea, fiind, eminamente, un porc. Enjoy:)

Ne pregatim de o zi de umblat: parc, Taverna, shopping, mama, alea alea. Si ne trebuia, ma-ntelegeti, multa energie. Sub forma de omleta cu ciuperci de padure, marar si cheddar. Alaturi, cu frigarui de rosii cherry, trase la tigaie cu zahar brun si susan si-apoi aranjate estetic pe bat. Cu paine cu seminte, unsa cu unt. Ah! Asa ar trebui sa inceapa fiecare zi. Fresh oj, anyone?:D

Ei bine, clar mancarea asta trebuia sa fie altceva daca ne luam dupa reteta. Dar dificultatile majore de a gati un risotto ca lumea in casa asta (si anume senzorul de gaze de la centrala care face ca toate alea cand simte vapori de alcool in bucatarie), precum si absenta (constatata in ultima clipa, desi facem planning si pe mama planning-ului), a unor ingrediente esentiale cum ar fi vinul alb, menta si orezul de risotto, au dus acest fel de mancare intr-o alta zona: aceea a mancarurilor hibride, nascute deopotriva din imaginatie si nevoie.

De la inceput: calim in tigaie semilune de ceapa, felii de praz si catei de usturoi taiati in doua, cu o lingura de unt, sare si piper. Vreo 5 minute, nu mai mult, si amestecand cu simt de raspundere. Turnam doua doua cesti de orez salbatic in tigaie (la noi in casa, o ceasca e masura de orez pentru o portie, so, doua portii, doua cesti, si tot asa). Amestecam iarasi bine bine, pana cand orezul devine asa, sticlos (transparent). Aici ar fi trebuit sa vina supa si vin, in schimb a venit o conserva de mazare extrafina, din aceea cu bob micut, cu tot cu zeama ei.

Orezul a fiert practic in zeama de mazare si s-a intregit cu aroma busuiocului proaspat tocat si a unor firisoare de cimbru. Cand era aproape gata (lucru de care ne prindem cand nu mai e zeama si orezul este fiert pe gustate), m-am gandit eu ca ar arata dragut daca i-as pune si o lingurita rasa de turmeric, ca sa fie frumos colorat. Paranteza: daca zeama nu mai e, dar bobul de orez e tot tare de trosneste in dinti, puteti sa mai completati cu apa sau supa si sa lasati sa fiarba some more. Asa. La final de final, am mai pus doua degete de unt, piper proaspat macinat si cubulete de brie. Am tras de pe foc mancarea, dar am lasat-o sa stea cateva minute pana cand branza s-a topit in orezul cald. Se serveste cu frunze de busuioc si felii de brie alaturi. Si este minunat si mushy, credeti-ma:D Enjoy!

Daca va place conopida, reteta asta e definitely de incercat, desi I went a little overboard cu sosul de branza si am platit pentru lacomia mea cu o limonada acra:) Dar asta de mult ce mi-a placut si de repede ce-am mancat:p

Am fiert conopida la aburi, iar spanacul l-am sotat cu usturoi in putin ulei de masline. Le-am aranjat frumos intr-un castron de ceramica (nu stiu de ce, ca pana la sfarsit tot le-am borfolit de aratau ca un terci verde:)) si pe urma, cum ma uitam eu asa la ele, mi-a venit ideea (care s-a dovedit de maxima inspiratie) sa pun peste niste crutoane cu usturoi (se gasesc la Mega Image, desigur).

Pentru sosul de branza am folosit toate resturile din frigider: niste urda, niste ricotta, un triunghi mare de blue cheese si niste smantana dulce care sa le lege pe toate. Am turnat sosul peste legume si crutoane si am dat la cuptor pana s-a aranjat frumos crusta de branza.

Tips pentru next time: mai putin sos de branza si crutoanele puse la sfarsit de tot, ca sa nu se inmoaie. Desi lui Pufix i-au placut si asa moi.

Din categoria yumminess in less than 1h, cu decojit cartofi cu tot, avem in seara asta ceva ce sub nicio forma n-ar trebui mancat seara, dar, oh well, suntem slabi. Adica, ma rog, suntem grasi. Balba aside, avem asa:

Intr-un castron suficient de adanc cat sa lase loc de manevre amestecam urda cu putina smantana si o lingura de unt moale, sare, piper negru si cayenne, masline verzi fara samburi si marar tocat. Cred ca merge si putina ceapa, dar cum Pufix nu o sufera, am sarit-o de data asta. Cartofii se coc intregi la cuptor, apoi se decojesc, se taie rondele si se pun in tava unsa cu putin ulei de masline, ca sa se mai rumeneasca putin. Cand sunt gata, se rastoarna compozitia cu urda peste ei si se da iar tava la cuptor pentru 5 spre 10 minute.

La final se sparg patru oua in tava cu cartofi, asa, ca pentru ochiuri, si se lasa la cuptor pana se incheaga. Se mananca de urgenta fierbinti, cu smantana proaspata on the side sau cu castraveti murati. Foarte tare frate!