“the idea that we get so much human suffering thrust in our faces every day from the media that we’ve become sort of numbed, we’ve used up all our reserves of pity, anger, outrage” David Lodge, Therapy

Trec pe langa mine nenorociri cu duiumul. Si cu toate ca am avut parte de my fair share of grief in viata asta, nicicum nu mi se pare ca am suferit cat observ ca se poate suferi intr-o viata de om. Asadar: 1. ma intreb cand o sa ma mai loveasca urgia. 2. mi-e o mila de-aia sfasietoare de oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata, vars niste lacrimi in batista si-apoi ma simt ca o animala cand ma gandesc ca de fapt nu am niciun drept sa ma dau lovita in aripa de durerea altuia despre care doar am citit. 3. ma simt in general foarte vinovata ca nu stiu, nu pot, nu fac destule ca sa se cheme ca am intors niste bine lumii asteia in care traiesc.

Sunt mica, sacaitoare si inutila, ca un paduche leshinat intr-o freza nereusita. Si in aceste momente imi spun ca vreau sa schimb ceva. Vreau sa stiu a iubi mai mult. Vreau sa fiu mai buna si mai puternica si mai cu meaning. Ca poate asa o sa pot sa vars lacrimi pentru altii fara sa ma mai simt o mare ipocrita.

Gandurile si rugaciunile-s grozave, dar deloc de-ajuns.

Lights off.

http://viatacudba.blogspot.ro/

[In ceea ce o priveste, I absolutely love her. Este exact genul de infatuare pe care o simteam in my early somethings cand ma indragosteam, cu ora de exemplu. Aseara nu mi-am putut lua ochii de la ea. In a nice, semi-creepy way, pentru care nu ma simt vinovata deoarece that’s what she does. Polarizeaza. Vrei sa stea la masa cu tine. Fetele vor s-o aiba de prietena. Baietii vor s-o aiba. She’s top of the bubbly. Si faza cea mai tare este ca she’s my dear dear friend, na! In familia mea i se zice ADN1 (Adopted Daughter No. 1) si eu asa vreau sa fie Iepu cand creste mare: “all eyes on – can’t get enough of” special. Bai Mazi, nicio poveste despre gratar nu a inceput vreodata asa. Dar noi suntem peste toata carnea. Nu zici?]

#GFBBQparty La Seratta

Am asteptat party-ul asta cu mare anticipatie. Simteam eu asa ca o sa fie awesome. Am renuntat la alte eventuri pentru ca nu puteam abuza de babysitterbuni decat pentru o seara. Ca a fost chiar seara potrivita nu e deloc o intamplare.  La petrecerea cu gratar Good Food mi-a placut cel mai tare, mai tare decat la orice eveniment de-asta public la care mi-au mers picioarele si mi-a mancat gura vreodata. Iata de ce.

1. Locatia

Adica La Seratta, unde eu nu mai fusesem, dar unde tare-as vrea sa ma mai duc. Din Drumul Taberei pana-n Otopeni am facut, intr-o zi de sarbatoare nationala, 26 de minute. Se ajunge relativ usor: pe DN1, trecute-fix de aeroport, urci si cobori podul, iar la primul Rompetrol faci dreapta si ocolesti benzinaria prin stanga dumneaei, pe un drum (inca) asfaltat. Se termina asfaltul si incep strazile cu nume bizare, de Ferma-Alfabet. Dreapta pe Ferme F. Inca o data dreapta pe Ferme M. Sunt indicatoare catre La Seratta pe tot parcursul drumului, asa ca nu-i pericol sa ratacesti altfel decat cu mintile. Peste cap iti trec avioane. Literally. Pista e la doi pasi.

Ajungi la destinatie. Pasesti in curtea cu iarba si nuc. Ei bine, nu pasesti decat daca vrei, poti intra cu masina, au o parcare mare, always appreciated acest lucru. Locul e foarte charming. N-am intrat in restaurant (nu ca n-as fi vrut, dar asa bine m-am simtit sub copacul mare, caruia ii apunea soarele-n frunze, si-i calarea un copil frumos scranciobul, si-i stateau in umbra cosuri de nuiele cu board games si paturi de picnic, incat mi-am luat de grija exploratului si-am ramas “stata”. M-am simtit fix ca acasa la cineva. Ma rog, ca acasa la Mazi:) Cu durere-n suflet ca am epuizat doza de nunti si botezuri proprii pe viata asta inainte sa fi stiut de La Seratta, va indemn ghebos sa va duceti sa vedeti locul daca va paste un astfel de eveniment. E cald, primitor, oareshcum fancy, dar nu la modul repelent asa. Mult de tot mi-a placut si le multumesc ca ne-au gazduit aceasta extravaganta.

2. Oamenii

E asa fain sa-i vad pe toti stransi laolalta. Orice prilej de intalnire cu fellow food bloggeri e a real treat. Prajiturica prajituricilor. In ultimii doi ani am devenit (si un mare rol in chestia asta il are platforma Electrolux Passion For Cooking) o gashca in toata legea. Si a fost nice & cozy pentru mine sa ma reintalnesc cu Lavinia si Papu, cu Andreea, cu Catalina, cu Mihai si fetele lui, Elena si Miruna, cu Monica si foodie man, cu Madalin si Corina, cu Anca Cookie Jar, cu Elena-PR-ul-de-la-Simbio-care-face-PR-si-pentru-La Seratta-wow-ce tare!, cu lovable intruders generalisti such as my bff Boo si Novac si Anca, ba chiar si cu za new PR de la Good Food – Raluca, pe care n-am mai vazut-o din 2006(!), pe cand lucram noi prin alte parti, si pe care nu am recunoscut-o decat cu numele (:p God, I’m old!), ba chiar si BIS cu Andra-stie-ea. Ce mai, feelingul general e ca toata lumea a fost acolo, iar bucuria mea – in largul ei asa, nealterata de false apreturi tipice pe la evenimente.

3. Playlistul

A inceput ambiental, era sa adorm, dar guess what, cineva, nu spun cine, a stat de-a facut playlist a la toata noaptea, ca sa se bucure si urechile mele de Muse si Florence si Editors  si Lily Allen siii… am zis Florence? Da? Bine, ba, DJ Mazi! Cand ai schimbat muzica, am inviat toti. Ne omorase suspansul:))

4. Mancarea

Cu ce asteptari re la mancare te duci la un eveniment Good Food? Va zic eu: fucking huge! Nu as prea fi vrut sa fiu in pielea lui Mazi si-a echipei ei de fete una si una ieri dimineata, de exemplu. Adica na, stiti, Good Food, cea mai smechera revista de cooking de pe piata… What if they screwed up? Doamne, ce dezastru. Ce headlines! “30 de persoane au ajuns la spital dupa ce…” Dar sa scuipam in san si sa ne bucuram. Mancarea a fost excelenta. Si multa. Preferata mea – indubitabil! – a fost pasta de ardei cu nuci, a carei reteta o gasiti aici: http://www.goodfood.ro/reteta/sos-de-ardei-rosu-si-nuca-131363.html. Au fost “decat” 100:p de salate si dipuri diverse, pe care nici nu mi le mai amintesc exhaustiv, stiu ca am gustat humusul (bun, vartos, statea tzeapan pe lingura just the way i like it), salata de cartofi cu maioneza, pardon, MAIONEZA, coleslaw, cuscus cu detoate (Mazi style), grisine, pasta de masline si salata cu piept de curcan…

Si fiindca am zis curcan, aflati ca dansul a fost singurul carnet care a afumat gratarul in aceasta frumoasa seara de august La Seratta. Am avut mici, carnati, frigarui si burgeri de numaisinumai curcan. Not bad. Si mai sanatos. Desi avand in vedere ca pe masa noastra tronau cca toate sosuletzele pamantului Heinz, nu m-am putut abtine sa n-o fac de porc. Metaforic vorbind.

5. Sponsorii

Datorita carora am avut ce face, ce manca si unde ne socializa. Si ce chestie misto e, dom’le, sa ai sponsori. Putem strambam nasul, imaginandu-ne ca nu este pe tot in lume un price tag, sau putem sa zicem asa: multumim, mai, Penes Curcanu, Heinz si La Seratta for a wonderful wonderful evening:) Eu chiar va mananc.

Last but not least, sa termin cum am inceput…

6. Gazda

Fara de care nici gratar nu era, nici revista nu era asa misto, nici blogosfera nu stralucea asa tare si, in general, o muzica foarte proasta am fi ascultat.

Until we meet again…

http://www.youtube.com/watch?v=iWOyfLBYtuU

Nu mai pot: sa fierb un ou, sa fripturesc o friptura, sa-mi suport jeleurile si respectiv sa ma uit la poze cu mine de cand eram bucata, sa ma impart intre viata, viata si viata, in general nu prea mai pot nimic. Sunt un telefon bulit, care tre sa stea mereu in priza. Ajung seara acasa, stoarsa precum rufele la centrifuga. Petrec niste timp, nu destul, nu mereu, cu Bubuletz – Cubuletz – Varul It – Iepu – Purcifer. Culcam aratarea, dupa care husband ia televizorul in brate si se iubeste cu el – mai mai, [insert nume de moderator talk show politic aici], iar eu mananc mere mici, verzi si nespalate si ma uit la Mad Men. Unde toti fumeaza tottimputottimpu, si unde nu exista femeie maritata care sa nu fie inselata in mod bestial si repetat de sotul ei, dar nici femeie nemaritata care sa nu fie putin curva. Asa. Deci da, oameni buni, asta fac eu. Nimic interesant. Nimic permanent. Stau cu starea asta scarboasa, stau cu ea si pe ea, pe principiul sanatos ca daca insist sa nu fac nimic, o sa treaca.

Despre ce mancam, aflati ca nu mare lucru. Noroc ca am un steamer nou – acesta. Cumparat duminica, dupa trei luni de research, si cu care am, deocamdata, o genuina infatuare. Care, fireste, ma astept sa treaca, mutantul aburitor (ca e mare, nene, mare rau!) avand, estimez, soarta altor atatea si-atatea aparate electrocasnice de mari dimensiuni, pe care le-am cumparat ca sa le folosesc pe post de suport de praf-trei-degetele-ca-spumele-la-bere.

Pana una alta, ma face fericita, iar asta putin nu este. S-o punem de un review, deci. Se facea ca toate aburitoarele pe care le-am mai avut eu (respectiv unul, si ala preistoric), se compuneau din niste site cu gauri dintr-un plastic usor mizerabilizabil, care se potriveau asa, una peste alta, necesitand eu maxima dibacie ca sa le pun pe pozitie. Asta nu mi-a placut niciodata. Dupa cum nu mi-a placut nici ca, daca voiam sa fac peste jos si fructe la etaj, se contaminau fructele cu putoarea pestelui. Neajuns rezolvat prin folosirea unui singur etaj si gatitul pe rand al diverselor alimente. Mult timp, niste nervi. Ei. Cand si-a dat vechea scula obstescul sfarsit (o gaseam intr-o balta dupa fiecare utilizare, cred ca se crapase ceva pe la demisol), am zis ca nu mai poate fi amanata investitia intr-un steamer nou. Devenise din moft (ca flirtam, cum v-am zis, de cateva luni cu un model mai nou de Tefal, tot asa, compact) o necesitate. Asa ca m-am dus sa iau compactul. Si pe urma l-am vazut pe acest steamer obez, cu o forma nemaintalnita, pe care initial, in research-ul meu, nu dadusem doua parale, parandu-mi-se mult prea urias si greoi. Cand am pus mana pe el, am stiu ca imi trebuie. Ce imi place la dansul:

• Are doua cuve independente din inox (nu plastic). In  care poti gati multe si neamestecate.
• Are o tava cu indent, la care gaurile sunt doar pe margini si in care poti face mancare cu sos (awesome pentru peste si fripturi)
• E foarte versatil. Poti sa-i scoti toate tavile si cuvele, ramanand un singur vas mare, in care poti face, de exemplu, porumb fiert. Poti sa folosesti o cuva de inox sau pe amandoua. Poti sa folosesti tava adanca peste cuvele de inox, poti s-o folosesti doar pe aceea sau poti sa nu o folosesti deloc.
• Are 2000 W (raposatul cred ca avea 200)

Am gatit la el asa: intr-o zi – supa crema de ardei rosu si un peste cu sos de vin si capere. Intr-o alta zi o tura de porumb (au incaput cinci stiuleti maricei), si-apoi trei feluri de mancare – intr-o ulcica – pere si nectarine pentru piure de iepure, in alta – cartofi pentru o salata, iar deasupra, in tava, o mancare de vinete cu rosii, ceapa, usturoi, ardei kapia si sos de rosii – pentru toata familia.

Ideea cu supa crema de ardei, servita rece, a plecat de la Madalin. Trebuiau sa fie ardei galbeni copti. Dar mi-era sila si lene sa coc ardeii, asa ca i-am aburit cca 35 de minute, pana cand s-au inmuiat si au fost usor de depielitat. Apoi i-am racit la gheata, i-am blenduit cu niste zeama-lor si i-am amestecat cu putin ulei de masline si niste iaurt gras. Sare, piper, et voila! De-lish!

V-as mai povesti oleaca despre porumbul “fiert” la steamer, care seamana mai mult la gust cu cel copt, nefiind gatit in supa dansului. A iesit foarte dulce, usor crunchy, si-a mers perfect cu sare si unt peste.

V-as zice si de salata mea de cartofi cu resturi de pui la vas roman. Iertati casoleta de plastic, salata a fost “pachetel” ieri.

Cartofii taiati felii au fost aburiti bine. Mi se pare esentiala manevra cu aburitul pentru cand vrei cartofi care sa se pastreze integri in salata, nu zborshiti piure-style. Asa. De calzi i-am luat si i-am amestecat cu niscaiva resturi de pui la cuptor, masline kalamata, castraveti murati, ceapa verde, patrunjel, si-un sos de mustar cu maioneza si smantana dulce. Sare, piper, alea alea. Foarte bun!

Mancarea de vinete cu rosii a fost si ea buna, mai ales dupa ce i-am pus in cap niste mozzarella si niste busuioc proaspat. Am luat vinete albe. Bune, dar pot sa traiesc si cu alea mov, care costa de patru ori mai putin.

Bai, eu atat am avut sa va arat, despre mine si noul meu prieten (12 rate prin Card Avantaj la Media Galaxy:p). Ma intorc la oile mele apatice si va doresc nicio panica! Atata timp cat exista vara, pepene si branza, nu moare nimeni de foame. Aloha!

checked! multumesc, viata!

Anul trecut pe vremea asta: http://easypeasy.ro/2011/06/de-ce-fac-oamenii-copii

Sunt clientul lui Vodafone de multi ani de zile. Multi multi. Am acelasi numar de telefon de ceea ce pare a fi un secol, fix. Anul trecut, sa tot fie al 10-lea an de contract if not more, m-a palit ca vreau eu my very own Blackberry. Ca nu pot trai fara. Ca fiind in concediu de maternitate, mi se suspendase abonamentul de date de pe aparatul companiei si ma simteam asa, naked without it. Asadar m-am dus, ca orice fetita razgaiata care tre’ sa aiba un lucru de-asta infernal de scump acuacuacuacu’, si mi-am facut prelungire de contract pe doi ani, cu optiune de Blackberry 9 EUR – 50 MB inclusi. Stiind eu ca sclavia a fost de mult abolita, tocmai pentru ca era un lucru rau. Dar bazandu-ma pe comportamentul meu de consum responsabil din ultimul deceniu. Nefiind de-aia care consuma megii ca inecatul. Toate bune si frumoase pana aici.

Un an am stat acasa, fratilor. Un an cu o mana pe copil si cu una pe Blackberry. Un an in care nu am prea deschis laptopul si in care toata poarta mea spre lumea larga a fost my precious Blackberry cu cei 50MB ai lui. Ei. Tot anul asta, nu am avut costuri suplimentare pentru trafic internet. Nimic nimicuta in plus fata de optiunea aia gata platita. De vreo trei luni incoace, de cand, culmea, sunt back in business si posed trei smartfoane conectate la internetul mobil al vietii, plus calculator, la serviciu si-acasa, ei, de trei luni astea, imi tot apar dubioasele costuri suplimentare pe factura mea lunara de Vodafone. Acum va rog sa va pregatiti pentru halucinanta calatorie a clientului prin tara lui *222. Urmeaza sa va reproduc cateva conversatii, in cea mai fidela maniera posibila, adica dupa cate imi mai amintesc si eu.

Actul I

– Buna ziua. Nu va suparati, am si eu o problema. Mi-a venit o factura foarte mare fata de cat platesc de obicei, in conditiile in care nu am facut nimic special. Obiceiurile mele de consum nu s-au modificat in niciun fel. Intru pe aceleasi site-uri, accesez aceleasi aplicatii… Ce sa fie, ce sa fie?
– Un moment, doamna N., sa verificam… Aveti dumneavoastra un cost suplimentar pentru internet pe mobil.
– Cum asa? Ca asa cum va spuneam…
– Da, doamna N., ati depasit dvs. traficul inclus pentru ca ati folosit e-mailul. Poate ati descarcat poze? Poate nu ati inchis sesiunea?
– Dom’le, eu trimit mesaje text, nu descarc niciodata atasamente. Nu stiu, zau, despre ce vorbiti. Iar acesta este un blackberry, intelegeti dvs. ca e absurd sa-mi spuneti sa inchid sesiunea?

(urmeaza negocieri aprinse)

– Uitati, doamna N., pentru ca aveti dvs. acest cost suplimentar, dar nu stiti exact de unde vine, o sa va fac eu acum o ajustare de 10 euro.
– Wow, pe bune? Puteti face asta? Multumesc.
– Da, sigur. O sa va apara cu minus la urmatoarea factura. Si uitati, doamna N., pentru ca sa va optimizati costurile, va propun sa va activez o extraoptiune de 250 MB pentru internet pe mobil. Costa tz euro.
– Pot sa o dezactivez oricand?
– Desigur. Nu este cu perioada contractuala.
– Ceva deosebit, sa o activam, deci! Platesc eu tz euro, numai sa stau linistita.

Zis si facut. Se incheie actul I. Vine factura luna urmatoare, cu deducerea de 53,74 de lei. Sau asa ceva. Platim bucurosi factura redusa. Mai trece o luna. Vine urmatoarea factura. Pe care scrie asa: rest de plata – 53,74 lei. Sun din nou la *222. Nimersc un nene foarte, dar foarte binevoitor.

Actul II

– Buna ziua. Am si eu o problema. Luna trecuta mi s-a facut o ajustare la factura si am fost asigurata ca nu voi avea de plata acea suma. Not ever. Luna asta mi-a aparut insa pe factura ca rest de plata.
– Ia sa vedem, doamna N…. Da. Ati avut dvs. un cost suplimentar. Haideti sa vedem de unde provine. Pai – ati depasit utilizare e-mail cu atat, SMS nationale cu atat, convorbiri in retele nationale cu atat… In total 53,74 lei.
– Domnule, dumneata ma iei la misto? Adica vrei sa zici ca “depasirile” mele de luna asta valoreaza, coincidental, fix, dar fix cat ajustarea de luna trecuta? Si daca asa este, de ce apare totusi suma pe prima pagina a facturii ca fiind “rest de plata”?
– Daca va uitati dvs. pe pagina 3 a facturii…
– Nu pot sa ma uit pe pagina trei, pentru ca am primit pe mail doar pagina unu. Unde scrie insa, clar ca lumina zilei, sumar factura: factura curenta atat + rest de plata 53,74 lei.
– Haideti doamna N., ca stiu si eu sa citesc.

La acest moment al vietii noastre brefe impreuna, pe mine ma apuca nervii si apoplexia. Realizez ca domnul asta vorbeste cu n clienti nemultumiti every day, dar mi se pare absolut marlaneasca abordarea. Ne certam oleaca. Dupa care dumnealui ma impaca:

– Doamna N., mergeti dvs. pe mana mea si nu veti mai avea costuri suplimentare. Uitati, va activez eu acum o promotie, gratis, doamna N., care o sa va permita sa utilizati emailul cat vreti, fara costuri suplimentare. Si va mai activez inca o optiune, cu tz euro, pentru 25 de minute nationale in plus.
– Nu vreau, dom’le, sa mai platesc nimic in plus. Daca si luna viitoare vine factura babana, eu va las si ma duc la Orange.
– Nu puteti, dvs., doamna N., sa faceti acest lucru decat pe 5.03.2013
– Super! Atunci imi inchid telefonul si-l mai deschid pe 5.03.2013, zi ce va ramane in istorie drept ziua in care a migrat cookie in alta retea.
>– Doamna N., vedeti dvs., eu vreau sa va ajut. Convorbirea noastra a inceput prost, dar eu zic ca pana la urma v-am convins. Este totul clar acum?
– Cristal:p

Actul III, aceeasi zi, mai pe seara

– Buna ziua. Am vorbit mai devreme cu un coleg de-al dvs., dar nu ma consider lamurita, nu inteleg de unde au aparut totusi costurile suplimentare si cum sa fac sa le starpesc.

At the other end of the line, o tanara mai isteata asa imi explica cum ca, si nu stiu daca voi stiati asa ceva, eu sigur nu, toate apelurile catre numere scurte de Romtelecom, gen taxi, Trenta Pizza, banci, clinici medicale etc. se taxeaza suplimentar, chiar daca omul are minute nationale. Imi mai spune fata ca aplicatiile de Blackberry (adica aproape tot ce folosesti, in afara de browsing) consuma din optiunea de 50MB si se duc in cost suplimentar odata epuizata aceea. Pai si, zic eu, daca am 250 MB extraoptiune, de ce nu s-a luat din ei consumul? Aaaa, raspunde ea savant, pai pentru ca ati activat-o la data de 5 si extracosturile le-ati facut prior to this date, de la data emiterii ultimei facturi si pana pe 5. Ma declar lamurita. Inchid si imi promit ca luna asta sa fiu super-cuminte, sa vedem ce se intampla. Adica: sa-mi dezactivez datele mai tot timpul (stupid!), sa sun zilnic la cost control si in general sa nu mai consum nimic if I can help it:p

Asaaa. Mai puteti? Astazi bag un *123# si, soc si groaza, cost suplimentar: 3,69 euro. In conditiile in care aveam de toate ramase, si megi, si sms-uri, si minute de tot felul.

Actul IV

– Buna ziua, va sun sa va intreb de costul suplimentar.
– Da, doamna N., aveti dvs. un cost suplimentar de 3,69 euro, utilizare internet.
– Cum este posibil acest lucru, de vreme ce extraoptiunea mea de 250 MB, pe care o platesc cu bani grei, este intacta? Si cand colegul dvs. cu care am vorbit acum o luna mi-a spus ca mi-a activat o promotie si ca nu voi mai plati suplimentar pentru utilizare e-mail?
– Va fac legatura la colegii care se ocupa de Blackberry, ei va pot spune mai multe…

Bun. Ce imi spun colegii lui Blackberila: ca, indeed, am depasit cei 50MB. Ca cei 250 extra, pe care ii platesc de doua luni, sunt useless, ca sunt numai pentru YouTube, ceea ce eu nu folosesc. Ca degeaba ii platesc. Ca optiunea a avut (deci da!) perioada contractuala de doua luni (desi mi s-a spus clar ca o pot dezactiva oricand), noroc ca a trecut perioada si acum o pot dezactiva. Ca “promotia” activata de colegul pentru suma gratis, stiti, aia cu emailul, este si ea useless, ca nu se poate folosi pe acest telefon, sau ceva de genul asta. Ca daca voiam sa rezolv problema, trebuia eu sa sun la *222BlackberryAwesomePeople, ca aia de la facturi nu stiu ce sa-mi faca. Ca desi am luat aparatul la oferta, cu prelungire de contract, mi se va schimba chiar acum optiunea de 9 euro cu trafic inclus 50MB intr-una de 7 euro cu trafic nelimitat (what?!?). Ca si datoria de 3,69 euro mi se sterge. Si ca in general imi ureaza o viata frumoasa.

Am ramas… inmarmurita. Recapitulam. Clientul a intrat in gaurica neagra a facturilor incarcate aiurea si se zbate sa iasa din dansa cu toate puterile sale. Clientul plateste cu nemiluita optiuni si para-optiuni, avand incredere in oamenii de la steluta care il sfatuiesc sa o faca, pentru ca asa isi va optimiza costurile. Clientul nu intelege exact structura costurilor, nu intelege ce acopera fiecare optiune si ce anume e taxat suplimentar. Nu intelege pentru ca, de cate ori intreaba, fiecare om de la steluta are pentru el un alt raspuns. Clientul a fost compatimit in repetate randuri: vaaai, ati luat telefon la oferta, nu va putem da optiunile bune de Blackberry pe care le avem acum pe piata, ramaneti dvs., doamna N., cu oferta penibila de 50MB la 9 euro, pana cand va expira contractul. O persoana mai buna la suflet ii schimba totusi clientului abonamentul dintr-unul scump si prost intr-unul bun si ieftin. Si ii prescrie si datoria. Wtf.

Regulile telefoniei mobile – un mare mister pentru mine. Voi aveti povesti de-astea?:)
PS: Primesc pariuri pentru urmatoarea factura. Oare ce cost suplimentar o sa mai am si pe aia, in conditiile in care intentionez sa-mi uit telefonul in sertarul cu chiloti pana la anu’ in martie:p

Cand am luat calea cea dreapta a lui contact@…, mi-am spus asa: unul din doua lucruri are sa se intample – a. nu o sa primesc un raspuns sau b. o sa primesc raspunsul “nu”.  Am primit c. raspunsul prietenos si nealterat de false pudori piaristice al candidatului independent Nicusor Dan la intrebarea: Nu va fie cu suparare, dar dvs. ce mancati?

Asta a fost curiozitatea mea in ceea ce-l priveste pe Nicusor Dan. Mi-l imaginam mare mancator de salata. Cand colo, omul asta vorbeste numai despre creste de slanina si carnati de porc, ori daca asta nu e un motiv sa-l votez eu, apai nu stiu ce alt motiv sa-mi caut:) Acu’ pe bune, de 15 ani nu votez. Ma cearta Mishu mereu pentru asta. “N-am cu cine”, ii zic, “niste impaiatzi toti!”. Si daca am? Si daca aveti? Cat de mult putem sa gresim de data asta? Think about it!

Hai, va las cu vorbele lui Nicusor Dan omul. Care si-a rupt din timpul lui ca sa-mi spuna mie, cu gratia unuia despre care n-ai zice ca poate n-a apucat sa manance de azi dimineata, cu ce sarsanale culinare se preumbla prin viata, de la Fagaras pana la Paris. 

“Asociez placerea mesei cu confortul afectiv. Desi in ultima vreme, din cauza programului aglomerat din campanie, nu am mai avut timp sa ma ocup de o masa buna sau de cateva momente linistite cu cei apropiati, ma simt foarte legat de bucataria traditionala romaneasca. Cred ca, la fel cum o limba transporta o mentalitate, bucataria unei tari ii transporta spiritul.

In copilarie, mama mea, de o prezenta extraordinara, m-a invatat sa ma bucur de firescul gusturilor. Experientele culinare de la Paris parca nu s-au putut compara niciodata cu gustul legumelor din gradina casei parintesti, din Fagaras. Imi amintesc sosul rosu, cu putin zahar, pus peste ardeii umpluti, proaspat culesi din gradina.

Din copilarie, mi-a mai ramas pofta pentru momite de miel – mama le prajea acasa, in tava. O ciorba – deliciu mi se pare cea de salata. In zona in care am crescut reteta e cu omleta aruncata in ciorba, creste de slanina, carne si carnati de porc.

In timp, am incercat sa mananc mai sanatos insa cele de mai sus sunt micile mele placeri culinare.”

Nicusor Dan, candidat independent pentru functia de Primar General al Capitalei

draga iepu,

nu am: pantofi marimea mea noua; abdomen plat; bani de vacanta; rabdare si tutun; viata de noapte; ceasuri care nu recunosc ora 6; ponei; casa pe pamant; un set complet de parinti; iPhone 4; timp sa gatesc; timp sa mananc; timp sa scriu; in general, timp sa respir; porc zburator; MBA; livada cu visini; masina inalta; certitudini;

am: parul tau moale, inelat, pe perna mea dimineata; in suflet, o mie de vederi cu tine si cu taica-tu; cearcane;  bucuria ca esti; bucuria ca-s maica-ta; bucuria ca-i el tata tau; inima grasa cat rinoceru’; mainile tale – pansament pe toate bubele vietii; si, mai ales, impresia din ce in ce mai clara (azi, in mod special) ca nu-mi trebuie pantofi marimea mea noua; abdomen plat; bani de vacanta; rabdare si tutun; viata de noapte; ceasuri care nu recunosc ora 6; ponei; casa pe pamant; un set complet de parinti; iPhone 4; timp sa gatesc; timp sa mananc; timp sa scriu; in general, timp sa respir; porc zburator; MBA; livada cu visini; masina inalta; certitudini, atata timp cat te am pe tine.

te iubeste mama! la multi ani de 1 iunie!

(anul trecut pre vremea asta: http://easypeasy.ro/2011/06/draga-iepu)

Azi aveam de gand sa va povestesc despre una din cele doua inventii diabolice cu care m-am distrat in ultimele zile – o shaorma cu carnati si o tocana mai ceva ca megatocana. Dar m-a provocat Alina intr-un comentariu sa debitez iarasi prostioare self-helpiste din sfera organizarii vietii, cica e misto si de ajutor:)) Zice ea asa: “Am mai auzit ca te pricepi si la to do’s si prioritizare  Ne zici ceva si despre asta? Ca eu sufar tare mult la acest capitol.” Iar eu… ce sa zic, abia asteptam sa ma mai zgandare fitecine sa-mi spal rufele in zona publica. Apai daca nici pe blogul tau nu te iubeste lumea pentru ca esti maniac, atunci unde, zau asa:p.

More to the point, iata cele sase porunci ale omului organizat. Ele se sparg in subporunci si rudele subporuncilor, pana pe la a treia generatie, insa astazi propun sa ne concentram pe the basics. Si anume:

1. LISTELE DE AUR, de sus in jos si de la mare la mic:

• lista cu obiective anuale – stiti, ca in exercitiul ala stupizel cu unde te vezi peste cinci ani, doar ca facem pe anul in curs. Daca nu aveti obiective personale, o sa treaca pe langa voi anul si n-o sa aveti, la sfarsit, satisfactia de a va fi infaptuit profetia:); 
• to do list lunar, saptamanal si zilnic, personal si profesional – caiete separate; planner zilnic in care marcam intalniri (job related sau nu – caci let’s be serious, cati dintre noi astia busy as hell nu ne-am umplut at some point de auto-reprosuri pentru ca ne-am neglijat prietenii:p), aniversari, taskuri recurente (“de dat telefon mamei in fiecare zi la ora douasprezece trecute fix”), appointmenturi (coafor, dentist etcsamd).
• buget lunar si lista cheltuieli
• meal plan si shopping list
• wishlist (musai!)

2. THOU SHALL NOT PROCRASTINATE, in traducere libera, nu lasa pe maine ce poti face right about now. Din zece lucruri pe care le ai de facut, ALWAYS, and I do mean ALWAYS, incepe cu cel mai naspa si mai unrewarding dintre ele. Satisfactia de a fi scapat de dansul e combustibil pentru tot ce-o sa mai faci in ziua aia. Pe cand sa treci prin viata cu un task scarbos fixat in the back of your mind e ca si cand ai cara dupa tine o valiza ginormica peste tot, si la bal, si la spital. Jos procrastinarea, traiasca actiunea!

3. NU LUCRA IN CIUDA TA: Adicatelea, lucrul facut in sila miroase a epic fail. Nu-ti programa sala la 6AM daca nu esti o persoana matinala. Nu-ti propune sa freci aragazul la zece seara daca, statistic vorbind, la ora aia preferi sa te rostogolesti sub cearceafuri, tu, el si Dr. House. Foloseste-te de ritmul tau normal ca sa-ti programezi lucruri de facut in momentele in care exista mari sanse sa le poti face.

4. PRIORITIES, PRIORITIES. Asta nu e o porunca in sine, este suma poruncilor 1, 2 si 3. Altfel spus, daca ti-ai facut lista zilnica, ai inceput cu cea mai mare grozavie de pe ea si ti-ai programat restul lucrurilor in termeni realisti, sunt sanse mari si nu ai de gestionat crize. Ce e important de retinut e ca prioritatile astea tre’ sa fie ale tale si numai ale tale. Nu ce ar “trebui” sa faci mai intai, ci ce crezi tu ca e de facut mai intai. Stii ca ai bunghit bine prioritatile in momentul in care nu ai nicio stare de disconfort at the end of the day. Sa luam un exemplu concret. Daca aveai pe lista sa duci gunoiul, dar nu l-ai dus, dar nu pute si, in general, nu impieteaza in niciun fel asupra mancatului unei amandine soioase din casoleta de plastic direct in fata televizorului, se cheama ca ai prioritizat bine si in consens cu deosebitul tau suflet. Daca, pe de alta parte, nu poti sa dormi din cauza de gag reflex din cauza de gunoi nedus, este evident ca prioritatile tale nu-s in ordine. Makes sense?:)

5. UITA DE RECOMPENSE SI PEDEPSE. Nu meriti un premiu pentru ca ti-ai spalat farfuria imediat dupa ce ai mancat in ea cereale cu lapte care se usuca si se lipesc ca dracu de vas daca nu-l clatesti rapid. Dar nici un sut in fund nu e cazul sa-ti aplici daca n-ai facut-o desi te-am rugat sa nu mai lasi castronul nespalat dupa ce ai mancat in el cereale cu lapte care se usuca si se lipesc ca dracu de vas daca nu-l clatesti rapid. Facutul de lucruri de dragul unei recompense poate sa para o idee buna in teorie, dar intuneca judecata si omoara motivatia in practica si pe termen lung. Motivatia de a face lucrurile intr-un alt fel, mai structurat, tre sa fie una intrinseca. De ce sa-ti faci liste? De ce sa fii organizat? Daca inca mai cauti un raspuns, altul decat “de-aia”, atunci mai bine lasa.

6. DECIDE FAST. Orice decizie pe care nu o poti lua mai repede decat ii ia automatului de cafea sa scuipe un espresso scurt este o gravitate. Vasta majoritate a deciziilor pe care le iei zilnic nu se incadreaza, insa, in aceasta categorie. So decide already!

Bun asa. Am ajuns la final. Si ca sa terminam cu abstractiunile astea intr-o nota high, v-am pus in capul postului o poza cu ceea ce avea sa devina tocana si mai megatocana. Adica v-am dat o recompensa pentru “munca” pe care ati depus-o citind acest post cam sec. Ceea ce este gresit. Pe deoparte pentru ca nu am sa va dau in fiecare zi o farfurie cu tocana, si pe de alta parte pentru ca, nu-i asa, tre’ sa ma cititi pentru ca ma iubiti si vreti sa va casatoriti cu mine:) Hai ca ne intoarcem soon la mancare, promit! O zi foarte organizata va doresc!

Nu va lasati pacaliti de titlul asta… sugubat, adevarul adevarat e asa: cand am citit prima oara mailul Roxanei de la GH, era sa lesin. Asa o combinatie de “ah ce-as vrea, dar ce mi-e frica” nu am mai experimentat de mult. Ok, ma bag, ma suflec de maneci, deschid Cartea Regala de Bucate a A.S.R. Principesa Margareta la pagina 50 si execut chilli con carne (nicio emotie, been there, done that, mancat mult, beaucoup de mniam mniam). Ei da, dar daca nu castig? Daca nu sunt eu printre cei cinci alesi? Cum o sa traiesc cu asta? O sa sufar ca un caine, zau. Si, pana la urma, de ce-as castiga? De ce m-ar vrea taman pe mine, care ma scald in porc si festelesc graiul curat romanesc de-o maniera execrabila pe blogul aci de fata? De ce eu, cea care detine o pereche de adidasi Nike pe post de incaltari de gala si zero table manners asortate la dansii? (manuirea corecta a furculitei si-a cutitului mi se par, chiar si acum, la cca 33 de ani, o mare, mare arta).

Ma, deci vroiam si nu vroiam sa particip, m-am codit, m-am socotit si-am zis asa: da Doamne sa ma  aleaga, iar de nu, da Doamne o fasolica strashnica sa mancam, pentru care iti multumesc. Si-asa m-am pus de-am facut o tigaie mare de chilli con carne.

Reteta regala spune ca avem nevoie de: 900g de fasole rosie (am folosit conserva Bonduelle), 450g rosii fierte sau din conserva (am folosit conserva de rosii bio Alnatura de la DM si am inmultit cantitatea cu doi), 450g carne tocata de vanat sau vita (am ales vita, nu mananc pufoshenii, stiu, sunt ipocrita, asta-i viata, we all draw the line undeva:D), o ceapa mica tocata marunt, 100g ardei iute proaspat pisat, o lingurita de chimen, o lingura de oregano, o lingurita de piper negru, 80 ml ulei de floarea soarelui, sare dupa gust.

Ei, dar pentru ca brief-ul era “luati de personalizati voi reteta asta cum va taie inspiratia”, am facut mici modificari pe lista de ingrediente: am inlocuit ardeiul iute proaspat din compozitie cu peperoncino, ardeiul proaspat pastrandu-l pentru servit; am mai pus pe lista niscaiva boia dulce de casa, adusa de la Targu Mures, o bucata de bat de scortisoara, niste ardei capia rosu-dulce, o ceasca de suc de rosii bio, o lingura de smantana grasa si un fir de ceapa verde, pentru servit. (Na ca m-am expus complet!)

Sunt doua motive pentru care am ales reteta asta: unu – se face singura si doi – miroase dumnezeieste. Nu, really. Adica stiti legenda aia cu ambrozie si nectar? Ar trebui sa fie ambrozie, nectar si chilli con carne, asa de spectaculoasa e aroma care se degaja din tigaie in timp ce preparati marsavia asta la adresa siluetei. Daca m-as pricepe, as scorni un cuvant anume pentru mirosul de chilli con carne, ceva din zona alintaroma-boswelox-actiregularis-and-other-nonexistent-advertising-mumbo-jumbo. Zau, merita un cuvant, sa ma ajute cineva care vinde cuvinte, va foarte multumesc.

Din papuris mai aproape de voi, revin cu reteta. Intr-o tigaie mare, cu pereti inalti, se pun la calit ceapa si ardeiul capia, tocate marunt. La calit, adicatelea in ulei, ca sa fie clar pentru toata lumea.  Ardeiul asta rosu, va asigur, isi merita locul in reteta, pentru ca aduce o bine-meritata dulceata intregii afaceri. Se amesteca vartos in tigaie cu lingura verde de plastic de la Ikea (doamne, de cand asteptam s-o folosesc, am cumparat-o pentru ca era o-bli-ga-to-riu sa am asa ceva, nu, nu incercati sa faceti asta fara lingura verde, totalmente faux pas). Cand ceapa este aurie, se adauga carnea tocata, despartita bine, caci altfel, perisoare veti manca.

Reteta originala zice sa pui condimentele in sos dupa ce pui fasolea si rosiile. Mie imi place sa le pun inca de pe-acum, sa inmiresmeze carnea. Cand aceasta capata o culoare uniform-maronie pe toate partile, pac venim cu conservaraia. Fasole, rosii, sare, piper, inca niste condimente daca simtiti nevoia (eu am simtit-o).

De la mine putere, mai puneti, va rog, nitel suc de rosii, cam o ceasca, pentru ca veti vrea mai mult sos. Puneti si-o bucatica de bat de scortisoara, pe care il ejectati din oala dupa vreo trei-cinci minute. Acoperiti vasul si lasati sa fiarba la foc molcom, amestecand din cand in cand si turnand nitica apa fiarta daca se ingroasa gluma.

Dureaza cam o ora pana-i gata. Timpul trece greu, limba se frige cu anticipatie la fiecare descoperire de oala. Cand e gata minunea asta (dar mai cu seama a doua zi, dupa ce-a avut ragaz sa-si lase tot gustul), se serveste cu o lingura de smantana, o ceapa verde si oleaca de ardei iute proaspat zdrobit.

Pe final as spune doar asa: ceci n’est pas un pipe, acesta nu este chilli con kitty, iar eu nu sunt neaparat cea mai potrivita alegere pentru Cina Regala. Imi lipsesc eticheta, discursul si retinerea pe care, imi imaginez, ar trebui sa le ai pentru asa un eveniment special din viata omului. Daca voi fi intre cei cinci, voi incerca sa ma comport mai frumos decat atunci cand l-am cunoscut pe Jon Bon Jovi in context profesional si-am sfarsit prin a ma agata de gatul dumnealui cu entuziasmul bolnav al unui adevarat groupie (Jon, sa facem o poza, te rog, vrei? Acum? Dar acum? Poate acum? – ei da, poza exista after all;). Deci nu, nu asa. Promit sa fiu cuminte. Desi primul gand care mi-a venit in cap cand am primit invitatia la concurs a fost: OMFG ce tare ar fi s-o iau pe Iepu cu mine, sa se cunoasca cu A.S.R. si-apoi sa-i impuiez capul de-acu’ si pana la maturitate cu povestea asta, cam asa cum imi povesteste mie mereu mama ca la 2 ani am tras-o de par pe Maria Dragomiroiu la un spectacol.

http://newsroom.electrolux.com/ro/2012/04/12/electrolux-invita-bloggerii-de-food-la-o-cina-regala