the epic bbq party. o poveste cu broderii desuete despre cum m-am reindragostit eu de Mazi
[In ceea ce o priveste, I absolutely love her. Este exact genul de infatuare pe care o simteam in my early somethings cand ma indragosteam, cu ora de exemplu. Aseara nu mi-am putut lua ochii de la ea. In a nice, semi-creepy way, pentru care nu ma simt vinovata deoarece that’s what she does. Polarizeaza. Vrei sa stea la masa cu tine. Fetele vor s-o aiba de prietena. Baietii vor s-o aiba. She’s top of the bubbly. Si faza cea mai tare este ca she’s my dear dear friend, na! In familia mea i se zice ADN1 (Adopted Daughter No. 1) si eu asa vreau sa fie Iepu cand creste mare: “all eyes on – can’t get enough of” special. Bai Mazi, nicio poveste despre gratar nu a inceput vreodata asa. Dar noi suntem peste toata carnea. Nu zici?]
#GFBBQparty La Seratta
Am asteptat party-ul asta cu mare anticipatie. Simteam eu asa ca o sa fie awesome. Am renuntat la alte eventuri pentru ca nu puteam abuza de babysitterbuni decat pentru o seara. Ca a fost chiar seara potrivita nu e deloc o intamplare. La petrecerea cu gratar Good Food mi-a placut cel mai tare, mai tare decat la orice eveniment de-asta public la care mi-au mers picioarele si mi-a mancat gura vreodata. Iata de ce.
1. Locatia
Adica La Seratta, unde eu nu mai fusesem, dar unde tare-as vrea sa ma mai duc. Din Drumul Taberei pana-n Otopeni am facut, intr-o zi de sarbatoare nationala, 26 de minute. Se ajunge relativ usor: pe DN1, trecute-fix de aeroport, urci si cobori podul, iar la primul Rompetrol faci dreapta si ocolesti benzinaria prin stanga dumneaei, pe un drum (inca) asfaltat. Se termina asfaltul si incep strazile cu nume bizare, de Ferma-Alfabet. Dreapta pe Ferme F. Inca o data dreapta pe Ferme M. Sunt indicatoare catre La Seratta pe tot parcursul drumului, asa ca nu-i pericol sa ratacesti altfel decat cu mintile. Peste cap iti trec avioane. Literally. Pista e la doi pasi.
Ajungi la destinatie. Pasesti in curtea cu iarba si nuc. Ei bine, nu pasesti decat daca vrei, poti intra cu masina, au o parcare mare, always appreciated acest lucru. Locul e foarte charming. N-am intrat in restaurant (nu ca n-as fi vrut, dar asa bine m-am simtit sub copacul mare, caruia ii apunea soarele-n frunze, si-i calarea un copil frumos scranciobul, si-i stateau in umbra cosuri de nuiele cu board games si paturi de picnic, incat mi-am luat de grija exploratului si-am ramas “stata”. M-am simtit fix ca acasa la cineva. Ma rog, ca acasa la Mazi:) Cu durere-n suflet ca am epuizat doza de nunti si botezuri proprii pe viata asta inainte sa fi stiut de La Seratta, va indemn ghebos sa va duceti sa vedeti locul daca va paste un astfel de eveniment. E cald, primitor, oareshcum fancy, dar nu la modul repelent asa. Mult de tot mi-a placut si le multumesc ca ne-au gazduit aceasta extravaganta.
2. Oamenii
E asa fain sa-i vad pe toti stransi laolalta. Orice prilej de intalnire cu fellow food bloggeri e a real treat. Prajiturica prajituricilor. In ultimii doi ani am devenit (si un mare rol in chestia asta il are platforma Electrolux Passion For Cooking) o gashca in toata legea. Si a fost nice & cozy pentru mine sa ma reintalnesc cu Lavinia si Papu, cu Andreea, cu Catalina, cu Mihai si fetele lui, Elena si Miruna, cu Monica si foodie man, cu Madalin si Corina, cu Anca Cookie Jar, cu Elena-PR-ul-de-la-Simbio-care-face-PR-si-pentru-La Seratta-wow-ce tare!, cu lovable intruders generalisti such as my bff Boo si Novac si Anca, ba chiar si cu za new PR de la Good Food – Raluca, pe care n-am mai vazut-o din 2006(!), pe cand lucram noi prin alte parti, si pe care nu am recunoscut-o decat cu numele (:p God, I’m old!), ba chiar si BIS cu Andra-stie-ea. Ce mai, feelingul general e ca toata lumea a fost acolo, iar bucuria mea – in largul ei asa, nealterata de false apreturi tipice pe la evenimente.
3. Playlistul
A inceput ambiental, era sa adorm, dar guess what, cineva, nu spun cine, a stat de-a facut playlist a la toata noaptea, ca sa se bucure si urechile mele de Muse si Florence si Editors si Lily Allen siii… am zis Florence? Da? Bine, ba, DJ Mazi! Cand ai schimbat muzica, am inviat toti. Ne omorase suspansul:))
4. Mancarea
Cu ce asteptari re la mancare te duci la un eveniment Good Food? Va zic eu: fucking huge! Nu as prea fi vrut sa fiu in pielea lui Mazi si-a echipei ei de fete una si una ieri dimineata, de exemplu. Adica na, stiti, Good Food, cea mai smechera revista de cooking de pe piata… What if they screwed up? Doamne, ce dezastru. Ce headlines! “30 de persoane au ajuns la spital dupa ce…” Dar sa scuipam in san si sa ne bucuram. Mancarea a fost excelenta. Si multa. Preferata mea – indubitabil! – a fost pasta de ardei cu nuci, a carei reteta o gasiti aici: http://www.goodfood.ro/reteta/sos-de-ardei-rosu-si-nuca-131363.html. Au fost “decat” 100:p de salate si dipuri diverse, pe care nici nu mi le mai amintesc exhaustiv, stiu ca am gustat humusul (bun, vartos, statea tzeapan pe lingura just the way i like it), salata de cartofi cu maioneza, pardon, MAIONEZA, coleslaw, cuscus cu detoate (Mazi style), grisine, pasta de masline si salata cu piept de curcan…
Si fiindca am zis curcan, aflati ca dansul a fost singurul carnet care a afumat gratarul in aceasta frumoasa seara de august La Seratta. Am avut mici, carnati, frigarui si burgeri de numaisinumai curcan. Not bad. Si mai sanatos. Desi avand in vedere ca pe masa noastra tronau cca toate sosuletzele pamantului Heinz, nu m-am putut abtine sa n-o fac de porc. Metaforic vorbind.
5. Sponsorii
Datorita carora am avut ce face, ce manca si unde ne socializa. Si ce chestie misto e, dom’le, sa ai sponsori. Putem strambam nasul, imaginandu-ne ca nu este pe tot in lume un price tag, sau putem sa zicem asa: multumim, mai, Penes Curcanu, Heinz si La Seratta for a wonderful wonderful evening:) Eu chiar va mananc.
Last but not least, sa termin cum am inceput…
6. Gazda
Fara de care nici gratar nu era, nici revista nu era asa misto, nici blogosfera nu stralucea asa tare si, in general, o muzica foarte proasta am fi ascultat.
Until we meet again…
tags: barbeque, boo, bucatar sub acoperire, chez mazilique, Cookie Jar, curcan, foodie family, Good Food, gratar, heinz, kiss the cook, la seratta, party, party food, penes curcanul, placeri simple, Taste Bazaar, Wine & Knives 12 comments »
August 17th, 2012 at 12:38 am
ca mai bine si mai frumos de atat nu se potea povesti despre seara, oamenii, muzica si mancarea minunat delicioasa! :))
August 17th, 2012 at 9:07 am
minunat articol si minunate fete 🙂 imi pare asa de rau ca nu va cunosc personal, inca 🙂 hai, faceti cat mai multe lucruri din astea care ne incanta si privirea si auzul!
August 17th, 2012 at 10:43 am
Frumos ai mai povestit!
La cat mai multe intalniri de-astea…
Mazi e frumoasa si tanara <3
August 17th, 2012 at 2:53 pm
Acu’ eu ce sa mai zic? Ai scris asa frumos despre toate, dar mai ales despre copilu’ meu, ai făcut atâtea fotografii minunate, dar mai ales cele ale copilului meu, ai lăudat tot ce sa-ntâmplat acolo, dar mai ales ai lăudat copilul meu. Nu pot sa-ti spun decât ca îți doresc din tot sufletul ca Lorelai sa te facă la fel de mandră pe cât sunt eu acum. Nu poți sa-ti închipui (încă) ce mult înseamna pentru o mamă aprecierea copilului tău de către cei din jur. Multumesc! >:d<
August 17th, 2012 at 3:01 pm
Doamna mama, eu v-am zis, nush ce i-ati dat sa manance, dar tare frumos a crescut:)) You have every reason to be proud! Hugs!
August 17th, 2012 at 5:32 pm
De mâncat a mâncat cam ce-a vrut; de dat i-am dat sigur multa dragoste, în rest nu prea știu sa-ți zic 🙂
August 21st, 2012 at 12:37 am
cred ca este momentul sa intervin,pentru putin echilibru,
am spus eu
copilasulul, viitor Mazi, mi-a ascuns tot timpul ca ne va incanta cand se va face mare,
noi ne-am asigurat de asta citindu-i cat a fost mica, cam 1.273.842 povesti si una neterminata, ne-am asigurat ca va avea totdeuna la-ndemana o vorba de spus,
am cules tot vinilul de pe piata, de la Alibaba si…, pana la rock psihedelicii Pink Floyd si am fortat-o sa asculte, sa nu-i fie indiferent nimic din ce va auzi
si in sfarsit, sa recunosc, am fermentat cei mai gustosi struguri, sa asiguram copilul ca viata este obligatoriu frumoasa
nu stiu ce sa spun despre deviatiile culinare, cred ca sunt mutatii, care merita cercetate studiate si aprofundate in frumoasele voaste intalniri si locatii
August 21st, 2012 at 11:00 am
Kiss kiss hug hug pe-amândouă 🙂
Technical question: cu ce aplicație faci dumneata colajele acelea minunate de poze? 🙂 Please share the mighty name with je.
August 21st, 2012 at 2:26 pm
[…] Elena chiar imi soptea ca i-ar fi placut sa facem aici nunta sau botezul Mirunei (se pare ca si Ana regreta acelasi lucru). O curte mare, plina de verdeata, alaturi de un cort numai bun de primit […]
August 21st, 2012 at 3:21 pm
@Corina: cum sa-ti raspund eu oare, fara sa ma fac de ras?:))) Sunt sigura ca exista aplicatii si tot felu’ de programe cu care sa faci de-astea, dar eu le fac in powerpoint:)) Ca atata stiu.
August 24th, 2012 at 3:24 pm
Mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo 😀 Ma topesc dupa poze si comentariile de aici 😀
Go mazi! <3
June 27th, 2013 at 1:47 pm
[…] “Anul trecut era asa si asa si pe dincolo!”, comentam eu aseara, de sub atotcuprinzatorul, sub frunzele lui, nuc de La Seratta. Depanand amintiri de la primul barbecue party GoodFood, in timp ce infulecam ca o morsa zgariam cu furculita faimosul pate a la Mazi si ma bucuram, sincer, ca pot sa fac asta (sa depan amintiri, adica). Insemnand ele ca am fost si sunt pe lista de friends a celei mai simpatice publicatii pe hartie, care nu stiu in ce masura te face sa gatesti din placere, dar precis stie cum sa te faca sa gemi de placere. In a foodie, non kinky way, ma, ce credeati? […]