Luni seara, dupa clubul de carte, am ajuns acasa cu inima batandu-mi repede. Aveam in brate un buchet de floarea soarelui de la Mazi, iar pe dinauntru, o energie greu de continut, ca un jeleu care se intinsese neobosit pret de cateva ceasuri intre mine si dragele mele. Si acum era nerabdator sa se odihneasca in bratele sotului meu de-un an, pana la urma, era 19 iulie, aniversarea noastra. Chiar daca eu cred ca de fapt aniversarea noastra e in a treia duminica din iulie, indiferent de data.

Asa. Si ajung acasa si ma intampina Pufix-the-man with a wicked look on his face. Si-mi pune mana la ochi si ma duce in camera de joaca si-apoi urmeaza reveal-ul, foarte Kinder cu surprize-like: un dslr nou nout, montat cu grija pe trepied, cu gentuta si cort si alte gimmicks… Vreo cinci minute n-am zis decat “oh my God, oh my God”.

Au urmat galeti de mixed feelings, de la excitare la compasiune pentru vechiul meu aparat, ce avea sa fie tossed cat colo ca o soseta rupta, si-apoi panica absoluta care s-a instalat imediat ce am dezactivat modul automat si i-am facut Puffetei o poza complet neagra. La ora 1 noaptea  bagam ghebos tutorial dslr prin telefon cu Bursucu si ma rugam la al’ de sus sa-mi dea puterea si intelepciunea sa citesc si eu odata in viata un manual de utilizare.

Ce incerc sa va rog este sa-mi iertati stangacia pozelor din urmatoarea perioada, nu-s deloc o fire inclinata tehnic si mi-am notat pe un post-it butoanele pe care tre sa apas ca sa nu iasa poze negre. Si sper intr-o relatie pasionala si de lunga durata cu noul meu aparat, dar deocamdata we’re just dating si n-am ajuns inca la second base. Am pozat doar niste pepene rosu si-un bol de cereale, dar astept cu infrigurare weekendul ca sa exersez. Multumesc pentru rabdare J

If our love song
Could fly over mountains
Could laugh at the ocean
Just like the films
There’s no reason
To feel all the hard times
To lay down the hard lines
It’s absolutely true.

Bowie says it better:) Happy anniversary!

Abia astept weekend-ul asta! Nivelul meu de energie a atins cote ingrijorator de scazute, asa ca planul e sa dorm, sa mananc si sa ma rasfat cu filme-sirop. Sa sarbatoresc cu hubbie, just us two, un an de la nunta noastra cea de poveste. Si ce-o mai fi pe langa. Visez la serbet de coacaze negre (am gasit o reteta ce nu necesita masina de facut inghetata), la vinte coapte, la risotto cu macrou afumat, la unt cu busuioc si la trifle cu nectarine, pepene si iaurt. Si la paine umpluta cu carnati si oua si mozzarella si verdeturi. Nu stiu inca daca va triumfa lenea sau pofta, asa ca pana una-alta mancam salata. Voi ce faceti in weekend?

Flori, albine, coacaze, paine de la Pucheni cu strat gros de unt, frigarui, aripioare, pastravi, salati din gradina ursului, piure si-un mare pepene. Si vin rosu-vermillion original, de la domnu’ Naie. Si somn de dupa-amiaza. Si belated bday presents for me. Ah, this is the life!

De astazi, geanta Furla cea minunata are un nou proprietar: e vorba de Monica, pe care o stiti cu siguranta de aici si pe care eu am cunoscut-o personal la clubul de carte. Monica este plecata in vacanta, asa ca mai am putin timp sa-mi iau La revedere de la draga mea Furli-Burli. Ii multumesc din toata inima pentru gestul ei frumos, iar voua va multumesc pentru ajutor in promovarea mesajului. Cu banii de la Monica, am ajuns la 7102 lei. Mai sunt de strans cam 5500 de lei, asa ca puteti dona in continuare, daca aveti bucuria si placerea. Povestea lui Alex – aici. Inca odata, si cu prea putine cuvinte, multumesc.

Ieri s-au donat 2100 de lei in contul lui Alex:D Asa ca geanta mea Furla de piele bej, fina ca o creme brulee, este gata sa plece catre oricine ar fi dispus sa faca astazi o donatie de 1200 de lei pentru Alex. Pretul de raft al gentii este de 2000 de lei, asa ca la 1200 deja vorbim de chilipir. So, daca o vreti, lasati un comment pe blog si eu va voi contacta sa seal the deal. Banii vor merge de la cumparatorul gentii direct in contul lui Alex, geanta fiind expediata atunci cand plata a fost confirmata.

Daca vreti ca pretul gentii sa mai scada, promovati mai departe aceasta initiativa – pretul scade pe masura ce se strang donatii in cont.

Daca nu va intereseaza de Furli, dar vreti sa ajutati, o puteti face donand orice suma in contul de mai jos. E pentru o cauza buna si cum mai avem de “parcurs” inca vreo 7300 de lei pentru a ajunge la suma de care are nevoie Alex pentru o tricicleta medicala, cu care sa se deplaseze la toate tweet meet-urile:D, ajutorul vostru e much appreciated.

IBAN: RO45INGB0000999901672575
Banca: ING BANK BUCURESTI CENTRALA
Nume: Alexandru Tache
CNP: 1911023450061

In asteptarea weekendului, hugs to all, oameni frumosi:D!

detalii despre cum functioneaza micul nostru joc caritabil gasiti aici. come on people, it’s a good day for raising money:)) multumesc ca ma ajutati sa promovez aceasta initiativa. in cateva minute revin cu mancarea care m-a consacrat. lovely day to all >^..^<

Si a fost ziua mea de nastere. Zi preferata, dintre toate zilele de peste an, pe acelasi loc cu Craciunul si cu aniversarea noastra de x ani de la casatorie (numaratoarea incepe anul asta:).

Ei, si mi-am adus aminte cum, acum cativa ani, de ziua mea, am primit in dar cel mai pretios lucru material: o geanta Furla bej, cu trei buzunare mari si un buzunaras exterior, cu fermoare metalice (criteriu absolut obligatoriu in alegerea unei genti, pentru ca urasc fermoarele de plastic), o geanta dintr-o piele atat de fina, texturata ca o sampanie si intoarsa-moale pe interiorul buzunarului.

N-am purtat-o niciodata, pentru ca mi s-a parut asa, un soi de obiect de cult, menit sa fie admirat de pe raftul sau special din dulapul meu si doar ocazional scos de-acolo pentru o mangaiere si o plimbare prin casa (poate va mai amintiti de doamna cu butucul din Twin Peaks, asa si eu cu geanta). Mi-am tot zis ca o sa vina o zi cand asa un lucru minunat o sa fie pus la folos, o zi in care, imi imaginam eu, o sa populez geanta-muzeu cu cariocile mele Muji, cu Moleskine de trei marimi diferite, cu iPod roz si alte cateva gadgeturi, cu port-card-ul meu cu pisici, de la Clara… cu cate si mai cate.

Acea zi n-a venit niciodata, insa azi stiu ca trebuie sa ma despart de geanta mea Furla bej, fina si speciala ca o creme brulee, ca sa facem o fapta buna pentru cineva drag. Am avut de dimineata o discutie cu ea, i-am zis: “Mai Furli-Burli mai, n-ai vrea si tu sa mai iesi din casa? Ti-o fi ajuns si tie sa fii de atata amar de vreme prizoniera adoratiei mele bolnave. Ce zici, facem asa?” Si ma rog, nu mi-a raspuns, dar s-a unduit asa din pliurile grasute, ceea ce, pentru ochiul meu cunoscator (ca deja avem o relatie speciala), a parut un oftat.

Ce sa ne mai lungim, azi scot la licitatie geanta mea Furla absolut superba, careia pozele de mai sus nu-i fac neaparat cinste, ea fiind mult mai frumoasa in realitate. O sa facem asa: licitatia este pentru Alex, despre care v-am povestit aici si despre care aflati mai multe aici si aici. Alex are nevoie de o tricicleta speciala care costa vreo 3000 de euro si pentru care, pana azi, s-au strans doar 3426 de lei.

Va fi o licitatie pe dos. Incepem de la un pret mare – exact 3426 de lei, si pentru fiecare banut care se strange incepand de-acum in contul lui Alex, eu scad pretul gentii cu o suma identica. Puteti astepta ca pretul sa mai scada, sau o puteti cumpara at any given time. In fiecare zi voi posta aici un comment cu pretul actualizat si, anyway, puteti vedea si voi in widgetul de pe site-ul asta cati bani s-au mai strans.

Castigatorul licitatiei-pe-dos, cel care isi exprima dorinta de a cumpara geanta mea cea frumoasa printr-un comment postat aici (avand grija sa-mi lase o adresa de mail valabila ca sa-l pot contacta), va face o donatie in contul lui Alex, Alex imi va trimite confirmarea de plata si eu o voi impacheta atunci pe Furli-Burli si o voi trimite noului ei proprietar.

The way I see it, daca as fi eu de partea cealalta si mi-as dori acest obiect de pret, mi-as convinge toti prietenii sa doneze o suma oricat de mica in contul lui Alex, asa incat eu sa pot cumpara geanta la un pret cat mai mic:)

Sper sa nu va incrunte aceasta initiativa, n-am mai facut niciodata ceva similar si stiu ca unii din voi s-ar putea simti inselati in asteptarile voastre de la ceea ce se vrea un “all-peachy” blog despre mancare, dar lucrurile nu-s intotdeauna asa simple si, stiti cum se zice, “when life gives you lemons, make lemonade”. Asa si eu, mi-am rascolit creierii si mi-am dat seama ca oricat as dona eu personal pentru tricicleta medicala a lui Alex, nu e nearly enough. Si this is where I need you. Si sper sa mearga. Si stiu ca e criza si who le fouf are nevoie de o geanta Furla foarte scumpa pe praful asta, dar mai stiu ca e plina lumea de oameni cu suflet si ca nu se poate sa nu va conving sa donati, macar putin.

Iertare pentru postul cel lung si le multumesc foarte tare tuturor celor care se vor hotari sa intre in joc.

xoxo

 PS: Geanta a costat la origini in jur de 2000 de lei.

“Imi amintesc cum era acum 31 de ani, eram tineri si ne iubeam si abia asteptam sa vina pe lume acea mica fiinta. Acea mica fiinta care avea sa ne umple inimile de bucurie.”

Asa-mi scria mama pe messenger azi dimineata, si eu citeam si plangeam asa, cu duiosie si dragoste si recunostinta pentru viata minunata pe care mi-a dat-o. Cu dor imens de tata (e prima aniversare fara el), cu amintiri care mi se amesteca de zor in suflet, doar ca sa-mi iasa pe ochi. Cu incredere in 31 si cu incredere in mine. Si cu constiinta existentei mele binecuvantate.

Intr-o alta viata trebuie ca am fost un erou national sau un calugar plin de virtute sau poate am salvat de la pieire multe fiinte vii, ca doar asa se explica iubirea multa care ma inconjoara zi de zi in viata asta.

Multumesc.

Exact cand Uruguay batea Ghana, Mazi facea Mazini :)- cuvant inventat de Pufix-the-man – adica linguini facute de Mazi. Deci da, she took our pasta frenzy to a whole new level, dar si eu am spalat vase si am raschetat aluatul de pe blatul de bucatarie, da?! O sa cititi pe chez.mazilique intreaga poveste. Pana una alta, urmeaza weekend plin, cu party party si nebunie mare pricinuita de ziua mea. Sarbatorita inca de-acu cateva saptamani de la concertul Aerosmith (pentru care mi-a luat Bursucu bilete-supriza si mi-a zis ca acolo mergem doar cand eram prin Floreasca) si, pesemne, pana-n august. Ah, can’t wait:D Let the birthday bash begin! Happy 31!