a doua intalnire a clubului de carte: scrisoare catre elizabeth gilbert
Draga Elizabeth G.,
Clubul de carte easy peasy iti multumeste ca ai scris o carte generoasa in probleme existentiale (ce mai, un adevarat compendium), asa incat ne-ai dat ocazia sa ne cunoastem mai bine inca de la prima noastra aventura literara comuna.
For the record, sa stii ca nu ne-a dat pe spate stilul tau. Jurnalismul din tine se simte de la o posta, nu c-ar fi neaparat un lucru rau acesta, dar nici nu ti-ai depasit conditia, ca sa zic asa. Ni s-a parut discrepanta Italia fata de restul cartii, insa am luat in calcul posibila ta intentie to achieve just that. Trebuie sa stii ca nici povestile cu mancare nu ne-au convins pe toate, desi este absolut evident din cartea ta ca drumul spre fericire personala include paste, pizza si gelato. Cu asta suntem de acord. De asemenea, mai trebuie sa-ti spun ca simtim ca n-ai fost complet sincera cu noi. Adica, really now, tu chiar vrei sa te credem pe cuvant ca te-ai dus in Italia la abstinenta si ca intre tine si Giovani de fapt nu s-a intamplat nimic? In plus, noi credem ca de fapt David a fost catalizatorul casniciei tale ratate, ii atribuim un rol mult mai hotarator in cele intamplate decat ai vrea tu. Ca sa stii.
Liz, nu vreau deloc sa te conving aici ca ai scris o carte proasta, I’m sorry daca asa a parut pana acum. Din contra, noi chiar salutam initiativa ta pe alocuri absolut autentica de a descrie in termeni digerabili excursia omului in el insusi, cu tot cu valize de issues si pachetel cu snitel si ou fiert pentru drum. Seriously, cred ca suntem cu toatele de acord ca ai facut bine si frumos cu cartea asta pe lume, fie si numai pentru ca ai dat oamenilor ocazia sa-si puna niste intrebari. Si cumva, sa inceapa o calatorie proprie in cautarea raspunsurilor.
Ne-a placut treaba cu cuvantul care ne defineste pe fiecare, am circulat si noi ideea si cateva cuvinte s-au pus pe masa: cautare, furie, settler, libertate, curiozitate, plictis si vreau. Ne-a placut si ca ai stiut sa te tii departe de consideratii dogmatice, in loc de asta promovand zambitul cu ficatul, Bali-style. Foarte bine.
Credem ca ar fi trebuit sa te opresti aici, urmatoarea ta carte, Committed, este o dezamagire. Probabi, ti s-a impus de catre editura sa scoti un sequel si te-ai ocupat de asta cu aceeasi stangacie si disconfort cu care un carnivor ar scrie o carte despre dieta raw vegan. Imi pare rau, Liz, trebuie sa fiu absolut sincera cu tine…
Un singur lucru mai vreau sa-ti spun: abia astept sa vad filmul;) In imaginatia mea, tu esti Julia Roberts si Felipe e Bardem si de-aceea nu pot decat sa va doresc smooth sailing in aventura casatoriei, desi, frankly, mi se pare ca so far nu prea ai inteles nimic din ea. Si ca sa te citez: “Acu’ te-ai suparat pe mine?”
Liz, pe bune, cartea ta e ok, e misto, noua ne-a facut bine, ne-a deschis una catre alta cu o forta cu care nu multe carti ar fi putut-o face, a fost un first date reusit, cu noi, cu tine si cu literatura.
Cu bucurie autentica semneaza
the easy peasy book club
Nota: Voi ati citit cartea? Cum vi s-a parut? Si mai ales, in ce moment al vietii v-a gasit?
tags: club, eat pray love, elizabeth gilbert, mananca roaga-te iubeste 27 comments »
July 20th, 2010 at 11:34 am
Mie sincer mi-a placut f mult partea cu Italia (baleam la pizza aia cu mozzarella pe paginile cartii), nu mi-a placut deloc partea cu rugaciunea (sorry, nu ma atrage domeniul meditatiei delooooc) si mi s-a parut ok partea cu iubitul. Funny treaba cu too much sex. Problema e ca e o carte pe care la inceput mai ca n-o lasam din mana, la mijloc era s-o las de tot, iar la final am terminat-o mai mult ca “trebuie” decat ca am vrut. E ok-ish, dar observatiile voastre au fost de parca mi-ati fi citit gandurile, spot-on. As zice lejer, de vara, dar intr-adevar nu stiu daca ii mai trebuie o continuare, mai ales ca am senzatia ca la capitolul “marriage” Liz nu se pricepe neaparat extraordinar. Sa vedem si filmul, mai mult de curiozitate decat de altceva, mai ales ca eu nu ma omor cu Julia Roberts de fel. Noroc cu Javier…
July 20th, 2010 at 11:57 am
huh?
July 20th, 2010 at 11:58 am
dan, what can i do for u?:))
July 20th, 2010 at 12:11 pm
:))) u made me laugh like crazy!
hug.
July 20th, 2010 at 12:18 pm
deci m-am ambitionat sa citesc primele 10-12 capitole si I want my time back… :)) asta e una dintre cele mai proaste mostre de chicklit pe care mi-a fost dat sa le citesc (I had my fair share of that, deh, know your enemy & stuff… :)). este shallow, totally made up (si-a pierdut averea da’ brusc a primit un avans de $200k pe care sa-l sparga prin lume… ma leshi? si si-a gasit iubirea tocmai in Bali, la final, ca sa-i iasa titlul cartii) si scrisa ca un articol de Cosmo, cu one liners cliseistice din alea din cartile motivationale 3-la-leu.
trebuie musai sa citesc un Clive Cussler sau un Dean Koontz acum, ca sa ma purific :))
July 20th, 2010 at 12:20 pm
florin, efortul tau este de apreciat, liz iti multumeste:))
July 20th, 2010 at 12:22 pm
well, doar nu-i imaginezi ca am cumparat cartea, nu? :))
July 20th, 2010 at 12:22 pm
Am terminat cartea ieri (finally!) si sunt total de acord cu ce ai scris.
Reiterez sprijinul meu pentru a ne conduce in razboi 🙂
July 20th, 2010 at 12:24 pm
Florin, de ce nu brett easton ellis sau chuck palahniuk? Pentru detox 🙂
July 20th, 2010 at 12:36 pm
poate un Ben Elton mai degraba, da’ cred ca totusi imi trebuie ceva thrillers din astea gen Cussler sau Koontz ca sa-mi stearga gustul de zaharina lasat de madam Liz :))
July 20th, 2010 at 12:39 pm
ce silly esti! iti trebuie doar o mantra si vreo 7 ore de meditatie pe zi and the demons are gone 🙂 sper ca esti, ca noi toti, fluent in sanscrita 😛
July 20th, 2010 at 12:40 pm
lol elisa:))
July 20th, 2010 at 1:05 pm
desigur, am invatat de la Indiana Jones :))
July 20th, 2010 at 2:08 pm
cookie, nothing now, a facut florin, clara treaba.
July 20th, 2010 at 2:10 pm
ah, am inteleeees:))
July 21st, 2010 at 8:12 am
Mai, pe mine m-a gasit cartea asta fix inainte sa implinesc 35 de ani (deci aveam inca varsta lui Liz), fix dupa ce am terminat a very bad relationship, fix in momentul in care voiam sa am un pic de timp pentru mine si nu stiam daca e ok sa vreau asta 🙂 Am devorat cartulia in 3 zile, cat am stat la maica-mea in vacanta de Paste. M-am regasit foarte tare in primul si al treilea capitol. Treaba cu meditatia n-am inteles-o, dar am apreciat stilul lejer in care a scris autoarea despre asta.
Analiza ta e corecta. Mie mi-a placut tare mult cartea asta. Poate pentru ca am citit-o la momentul potrivit 🙂 Daca as fi citit-o la 20 de ani, probabil ca m-ar fi enervat foarte tare :))
July 21st, 2010 at 9:03 am
draga ciupercutza,
de-aia am si intrebat in ce moment v-a gasit cartea, mi se pare esential, in absenta “momentului”, cred ca te cam lasa rece o astfel de lectura:) multumim pentru feedback:)
July 21st, 2010 at 9:13 am
Pe mine m’a gasit fix in momentul cand mai aveam vreo doua saptamani si ma mutam pt prima oara together with my better half. Da, m’a cam lasat rece 🙂
July 21st, 2010 at 1:24 pm
ma bucur ca ai scris despre aceasta carte. intentionam sa o cumpar, dar citind reviewul si commenturile am hotarat ca mai bine o imprumut 🙂 thanks!!!!!
July 21st, 2010 at 7:54 pm
Mie cartea mi-a dat de gandit, mai ales legat de relatia cu Dumnezeu. Mi se pare extraordinar cum percep unii americani aceasta relatie si cum la noi la romani, inseamna sa mergi la biserica si sa asculti cum canta babele si sa pupi icoanele. Daca ar auzi unii habotnici ce scrie in cartea “Conversations with God”, par example, si-ar face cruce de 3 ori si ar scuipa in san, “piei satana”.
Mi-a placut toata cartea, inclusiv partea cu meditatia. Multi nu inteleg cu ce se mananca. Dar meditatia, cateva minute zilnic, dupa ce te trezesti, face minuni. Iti limpezesti mintea, te relaxezi, te incarci cu energie etc.
Nu vad nimic neobisnuit in carte. Partea cu avansul se practica in SUA si editorii chiar au incredere in oamenii lor. Nu e Romania, unde nu ti se dau banii nici dupa ce ai terminat cartea. In plus, exista contracte serioase si daca n-ar fi fost ok cartea, ar fi trebuit sa dea banii inapoi.
Mi s-a parut foarte interesanta ultima parte, si toate detallile legate de traditiile si obiceiurile lor. Ultima parte nu este numai despre relatia ei cu acel barbat, cum intelege lumea. E despre iubirea fata de cei din jur, despre oameni care ajuta alti oameni, din dragoste fata de aproapele lor. E normal ca bucurestenii sa nu inteleaga asa ceva, ca ei traiesc intr-o alta lume, inconjurati de mitocanie si golaneala. Nu stiu cati oameni se ajuta intre ei dezinteresat (nu ma refer aici la cei care sunt prieteni apropiati).
Cam atat….
July 22nd, 2010 at 8:22 am
Dar partea cu ajutatul femeii aceleia mi s-a parut si mie foarte faina pana la momentul cand a incercat “sa o faca” pe Liz (din ce tin minte, asa s-a exprimat si ea in carte, scuzati limbajul de cartier). Asa ca pana la urma bucurestenii care traiesc in lumea cu mitocania etc. s-ar putea sa aiba dreptate de data asta. Personal, eu mi-am dat seama cu mult inainte cam care ii erau intentiile tipei respective, poate tocmai pentru ca am trait intr-un mediu in care am fost nevoita sa fiu cel putin “suspicioasa” cu cei din jur. Acum traiesc intr-un altul, in care imi dau seama ca ceilalti nu au “training” in asa ceva mai deloc, si e interesant de observat comportamental. In fine, as putea sa continui pe tema asta…
Cert e ca stilul de a scrie nu e neaparat the best si cred ca se putea face mult mai mult…iar totusi partea cu trosc pleosc avans de nu stiu cate mii de $$$ e un picut neverosimila…parerea mea…asa daca mi-ar da si mie cineva 200 000 USD sa ma plimb un an prin lume si sa scriu despre asta, normal ca as gasi ceva despre care sa scriu, numai ca sa pot avea parte de o asemenea experienta. Parerea mea… 😀
July 22nd, 2010 at 10:07 am
[…] rookiea doua intalnire a clubului de carte: scrisoare catre elizabeth gilberthappy anniversary hon’planuri de weekendpiept de curcan cu salata de teciomleta cu […]
July 22nd, 2010 at 11:50 am
daca tot va pasioneaza subiectul, va recomand sa cititi si acest articol foarte interesant despre categoria literara din care face parte “Eat, Pray, Love”, numita priv-lit (priv de la privilege)
July 22nd, 2010 at 12:21 pm
nuffin new there:)) all true. dar fiecare isi ia ce vrea din orice carte pe care o citeste. chiar si formele ieftine de manipulare can bring immense benefits at some point, si, in true self-help fashion, “it’s all up to you”.
July 22nd, 2010 at 1:03 pm
adica e sus la tine, in traducere libera :)))
July 29th, 2010 at 9:53 am
Am citit si eu cartea saptamana trecuta.Mi s-a parut o lectura usoara,numai buna de citit pe plaja,insa nu m-a impresionat in mod deosebit.La partea cu India imi venea sa o arunc si numai gandul ca nu e cartea mea si trebuie inapoiata m-a oprit sa fac acest lucru.M-am regasit,bineinteles,in partea cu Mananca si mai putin in cea cu Iubeste.Sper ca filmul sa fie reusit,oricum Julia Roberts si JAvier Bardem sunt printre preferatii mei.
Astept o noua provocare de la clubul de carte.:D.Care e tema pentru data viitoare.Multumesc
July 29th, 2010 at 10:14 am
Lavinia, azi postez despre the next meeting. Keep reading with us <3