nu am avut timp sa nu vad

Ieri a fost Ziua Internationala a Persoanelor cu Disabilitati. Am aflat de treaba asta nu pentru ca am atins un nivel deosebit de awareness si implicare sociala (as minti sa zic ca da), ci pentru ca folosesc lapte de consum Oly ca sa-i faci lui Iepu’ branza de vaci. De fapt, am frigider un raft dedicat Oly, m-a apucat aceasta dambla cand am descoperit iaurtul ala 2% cu probiotice si de-atunci tot cumpar: 2%, 4%, 5%, smantana, lapte, you name it. Pentru ca-s bune, dar si pentru ca am eu o slabiciune pentru brandurile rotunde, grasute si pufoase, iar Oly e chiar un brand misto, produsele sunt cinstite si arata intr-un mare fel, cam cum m-as fi gandit eu ca trebuie sa arate all things lapte.

Cand mi-au scris oamenii astia si mi-au povestit de campania lor cu capacul inscriptionat in Braille, am zis ca da, sigur, ma bag, ii ajut sa raspandeasca, cum ar veni, dragostea. Nu aveam de facut decat sa ma “orbesc” cu o esarfa pentru cateva zeci de minute, si sa scriu apoi pe blog despre experienta asta. Ei. Si sa vedeti faza: nu am avut timp. Nu am avut timp sa nu vad. Cum e asta? Pai.

Dimineata trezit – masurat cu ochii 180 ml de apa – facut laptele – impachetat Iepu’ pentru plecat la tara noi toti, la mamaie si tataie – urcat in masina – pe drum nu putut legat ochii, ca facut rau de-ala de masina cu vomat pe geam daca nu uitat cu ochii largi in directia mersului – ajuns la babaci, mancat la masa, din cand in cand bagat capul in camera unde nani Iepu’ Purcifer, asigurat ca nu o ia plonjon cu capu-nainte –  la intors, stat “geana” cu ochii pe speedometru, vigilenta rasplatita de husband cu viteza legala (imaginez ca daca as fi avut o esarfa neagra la ochi, am fi ajuns la Bucuresti in jumatate de timp. sau never:p) – pe seara mers la cinema, asta nou de la Baneasa, bai, da’ce misto e… unbelievable, zau! – vazut, da, vazut Puss in Boots; cu ochii vazut, 3D even, cum sa-mi pun esarfa la ochi cand intregul point al mersului la film e sa vezi, zice clar “ce filme ai mai VAZUT?” – trecut ziua si eu nu avut timp sa nu vad – si cand culcat seara in pat si inchis ochii, vazut clar in cap fata lui Iepu’ – si gandit asa:

DOAMNE,
CUM AR FI FOST VIATA MEA
DACA NU TE-AS FI VAZUT
NICIODATA?

Salut initiativa Olympus pentru ca, desi mi se pare cumva “cautata” asocierea, e o campanie care creeaza empatie pentru cei de langa noi care nu vad cu ochii. Un capac de lapte in Braille in marea de SKU-uri care nu-s blind friendly nu e mare chestie. Dar ca zilele astea sa ne UITAM la comunitatea oamenilor nevazatori si sa VEDEM ce putem face, relevant pentru ei, asta e oleaca mai bine.

http://www.facebook.com/OlympusDairy

tags: , , , , , , 10 comments »

10 Responses to “nu am avut timp sa nu vad”

  1. Tiberiu Cazacioc

    Salut

    Coincidenta…Eu ma gandeam azi ca publicitatea/reclamele difuzate la TV, video, nu sunt gandite si pentru nevazatori, pentru ca pista audio, daca ai inchide ochii, sa iti poata transmite mesajul comercial. In ce priveste campaniile pentru persoanele cu dizabilitati si ce le ofera societate acestor oameni, ca spriin, este foarte putin. Pe aici, un lift (Schindler) cu cifre in Braille, pe colo, o Constitutie a UE in Braille si multa izolare…nu ii vedem pentru ca nu ies prea mult din casa…si atunci nu simtim ca trebuie sa le oferim un suport….La fel si in ce priveste caile de acces in cladiri publice, forma fara fond….Cu cativa ani in urma un functionar european de rang inalt a participat la o campanie referitoare la deplasarea persoanelor cu handicap motor, in scaun, prin orasul Bucuresti, intr-un scaun cu rotile. Un prim-ministru de la acea vreme, a ironizat arogant si superior acea atitudine. Rezultatul: la n ani de atunci, vizibil, putine s-au schimbat. De cate ori vad o scara la niste unghiuri imposibile, la intrarea intr-o cladire, imi aduc aminte cat de neseriosi sunt unii dintre romani.

  2. Raluca

    F frumos articolul tau! Recomand cand ai timp sa citesti Eseu despre orbire- o carte speciala! Numai bine!

  3. CrisD

    Mda, din pacate cam asa e. Scari facute sa fie, borduri uluitor de inalte (prin unele locuri de traversat atat de inalte incat i-am dorit multa vreme domnului care a castigat bani din ele sa ajunga sa le treaca intr-un scaun cu rotile), nici lifturi, nici carti, nici posibilitati reale de a te descurca in societatea asta avand un handicap…din pacate nici bunavointa.

  4. Alina Bondoc

    Te citesc cu drag pt ca: imi place cum scrii, sint o mare gurmanda si, nu in ordinea asta, am un baietel cam de aceeasi varsta cu iepu cea simpatica…sa-ti mai zic ca mi-am comandat de pe amazon cartea cu somnul si ne-a schimbat IN BINE viata ?!!!!!!!

    voiam sa-ti zic ca avem niste aparate de emisie – receptie f folositoare si supersensibile, numai ce se misca bebe si dau de stire….asa nu mai tb sa ma duc din 5 in 5 minute sa verific cum doarme.
    (n-are legatura cu subiectul)

  5. cookie

    hei alina:) si noi avem, dar il uitasem acasa:))

  6. Zazuza

    atata vreme cat supermarketurile nu o sa acopere eticheta braille cu o alta eticheta de hartie, cum se face la farmacii, totul o sa fie ok. trebuie multa educatie in directia asta.

  7. Alexandra

    @Zazuza: Din fericire, supermarketurile nu au cum sa acopere inscripția cu o alta eticheta, pentru ca nu este vorba de o eticheta Braille, ci de capacul sticlei de lapte, inscripționat in alfabet Braille

  8. Zazuza

    asta e absolut minunat! si apreciez foarte mult ca firma asta s-a gandit sa puna aceasta inscriptie pe capac! bravo!

  9. despre cum vede viata o mama nevazatoare. — easy peasy

    […] trecut, Oly lansa sticla de lapte cu capac inscriptionat in Braille. Mi se parea, la vremea aia, o gaselnita. O campanie iscusita, cu mesaj frumos, din zona […]

  10. Alexandra

    Am plecat de la postarea ta si am citit mai multe despre cum se integreaza in societatea din Romania persoanele cu dizabilitati. Trebuie sa fie frustrant sa nu ai acces la lucruri pe care noi le luam de-a gata.Iata un proiect interesant:
    http://www.antipa.ro/categories/68/pages/192

Back to top