clatite cu unt, umplute cu magiun de Topoloveni
Documentar. Sau sitcom. Your choice.
Orele 22 si ceva, eu, din dormitor: Pufiii, as manca niste clatite.
Pufix: Pai… sa facem.
Eu: Fa tu, eu ma culc.
Pufix: Pai si atunci… cand mananci?
Eu: Maine dimineata /yawn. Sau acum…
Later: Gata Pufinela, am batut clatitele, tre’ sa stea vreo 30 de minute inainte sa le coc.
Eu: Snore snore, nani, alea alea din patut.
A doua zi dimineata – in bucatarie – curat. Pe bufet – o farfurie mare, acoperita cu folie. Sub folie – teanc de clatite grosute, galbene si buttery. Numai bune de mancat la micul dejun. Pe camera – documentarea amanuntita, cu declansator automat, a procesului de fabricatie. Acu’ tre sa recunoasteti, am cel mai bestial husband ever:D Cum s-a gandit el asa sa-mi faca mie clatite, cum a cautat reteta, cum a cantarit si-a mixat si-a aruncat cu clatita in aer ca un profesionist, in tot acest timp pozandu-se pentru posteritate. Pai frate, am I the luckiest woman in the world sau ce?! N-am absolut niciun merit in povestea asta, afara de faptul ca am umplut clatitele cu magiun bun de Topoloveni si le-am pudrat cu zahar. In rest, it’s all Pufix and his genius, ca nu degeaba il mai alint eu din cand in cand “ma’ baker”. Sa va dam si reteta zic, ca nu-i chiar aia traditionala de crepes:
3 oua mari, 150g faina, 2 linguri de zahar, 1 praf de sare, 350 ml lapte, 50g unt. Se amesteca faina cu sarea si zaharul intr-un castron. Se adauga ouale in mijloc si se amesteca dinspre exterior spre centru cu o lingura mare. Apoi punem laptele si untul moale si omogenizam asa vartos, ca sa nu se formeze cocoloase. Lasam aluatul asta sa stea 30 de minute. Inainte sa ne-apucam sa coacem clatitele, mai amestecam o data bine toata compozitia. Si-apoi urmeaza partea pe care o urasc cel mai tare – coptul si intorsul. Pentru varianta asta, se coc clatitele in tigaie cu putin unt, nu cu ulei.
Bon apetit si va doresc tuturor s-aveti in viata parte de cineva care din dragoste sa va faca clatite:)
tags: breakfast, clatite, desert, life, magiun, mic dejun, Topoloveni 16 comments »
November 19th, 2010 at 10:25 am
Cu unt imi plac si mie, dar si cu un plic-doua de vanilie. Yammi!!!!!!!
November 19th, 2010 at 10:32 am
Bah, deci le am cu tigaia, se vede, da? PS: daca facem un behind de scenes la documentar, se va vedea cu cata disperare incercam sa dezlipesc o clatita de tigaie la prima tentativa de poze pe automat, ca uitasem sa ung tigaia. Aparatul bipbipbip, eu hatzanam tigaia ca nebunu’….n-am reusit. A mers dintr-a doua, tot e bine 🙂
November 19th, 2010 at 10:42 am
Way to go, Mishu! La mai mare!
November 19th, 2010 at 11:02 am
bai, mi se pare normal, ca si tu, vorba aia, are baking for him a little bun in the oven as we speak :)) may the love (and the pancakes) be with y’all always :))
November 19th, 2010 at 11:16 am
…..cea mai si cea mai tare postare a ta…..sau a lui Pufix;)
November 19th, 2010 at 11:19 am
lol Florin, all we need is love (and pancakes):))
November 19th, 2010 at 1:17 pm
Unt. Deci nu margarina. Deci am avut dreptate. (ma contrazic de niste luni bune cu o amica extremista, care se lupta sa ma convinga ca secretul clatitelor americane groase e margarina, iar eu combateam ca e unt plus praf de copt)
Ah, u spoiled mother-to-be! Daca nu mi-ar fi atit de draga, aproape ca te-as invidia un pic.
November 19th, 2010 at 4:43 pm
ioana, desigur ca unt, nu margarina, vezi mai jos cu un post:)) margarina nu e secretul clatitelor americane, e cel mult secretul corporatiilor alimentare care vor sa ne transforme pe toti in cyborgi cancerosi:p
November 19th, 2010 at 5:18 pm
true love <3
November 20th, 2010 at 12:49 am
Pfuuu, e prima data cand aud de clatite americane cu margarina… sau cu unt. Doamne fereste-ne! Eu tocmai le-am prestat, fara unt, fara margarina. Le prefer de o mie de ori pe ale noastre da nu-mi iesssss :(( O sa incerc si reteta asta. Eu credeam ca e musai sa aiba apa minerala ca sa iasa pufoase. Ca mie imi ies tapene 🙁
November 20th, 2010 at 9:30 am
pai da, clatitele alea foarte subtiri si fine se fac cu apa minerala. astea de le facu Pufix sunt un pic mai grosute si untoase asa, dar so so yummy:D
November 20th, 2010 at 3:59 pm
I don’t actually know you guys, dar the thought of a grown man zgaltaind disperat o tigaie cu o clatita lipita iremediabil de ea, in fata unui aparat care piuie, e too much :-))) it should be in the dictionary, under “love”.
November 21st, 2010 at 12:38 pm
Si voi, Brutusilor? Si eu numai clatite fac la micul dejun de weekend, deja cand vad clatite si in oras mi se aprinde un beculet cu “sambata, duminica, yaaaaaaaay!” :))
Mishu, respect! ^_^ (dar respect dintr-acela, cu gesturi ca din Ice Age)
November 25th, 2010 at 7:46 pm
Baby, I’m making your pancakes for my colleagues tonight 😀 wish me luck 😀 kisses and I miss u 🙁
November 25th, 2010 at 8:09 pm
uuuu, the pressure:D luck! and we miss u too <3 uite, pentru next book club meeting citim jane austen – mansfield park:D very british of us:D
January 7th, 2011 at 3:51 pm
[…] (azi-noapte, mai precis), inspirat de isprava lui Mishu (Pufix pentru cunoscatori) m-am hotarat sa pregatesc ceva bun pentru micul dejun. Aveam in minte […]