tocana de vita, fiarta exagerat de mult

tocana-in-the-making

Deci da, m-am convins, slow food – not for me…  Adica eu inteleg ca sa take the time and smell the roses, dar o mancare pe care o incepi cu bucataria scaldata in soarele cald al dupa-amiezii si o termini pe intuneric, aprope de miezul noptii, este prea mult pentru mine. Eu sunt mai degraba the stir-fry type, apreciez mancarurile gustoase si pe repede-naninte. Si de unde sa-mi fi venit mie inspiratia pentru acest overcooked dish, daca nu de la preferatii mei (not), francezii. In fine. Acu’ daca am facut-o (si mancat-o), hai sa va povestesc despre ea.

veggies carne de vita perpelita in unt

Am inceput cu pregatirea de santier – legume proaspete, curatate si spalate, asteptand cuminti sa le vina randul. Pana la ele insa, am avut de calit in unt bucatile de carne de vita, tavalite inainte prin faina, sarate si piperate. Odata rumenite frumos pe toate partile, le-am scos din tigaie cu o lingura gaurita si le-am lasat sa se odihneasca intr-un castron. In lichidul ramas de pe urma lor, am calit o ceapa mare taiata marunt, impreuna cu niste ardei rosu, maruntit si el, si cu niste cubulete de bacon, mai multe asa. Dupa ce s-a aurit si baconul, am adaugat ciuperci champignon, taiate felii.

vitabacon, ceapa, ardei rosu

Pe urma – ceva tulpini de telina taiate rondele, doi morcovi mari, taiati si ei, si jumatate de sticla de piure de rosii. Pe urma carnea de mai devreme, scufundata in sos, plus un buchetel de miresme – cimbru, dafin, frunze de telina. 500 de ml de apa si cam 1/3 sticla de vin rosu sec si gata, am dat in sfarsit la cuptor mirobolanta tocana.

legume si sos de rosii cu buchetel cu tot, gata sa intre la cuptor

Bai, si dupa asta, am stat. Si-am stat. Si-am facut o supa. Si-au venit Alex si Ruxi si ne-am luat cu povestile. Si-apoi s-a lasat intunericul. Si-au venit fetele de la clubul de carte. Si-a ajuns pana si Ada intr-un tarziu. Si tocana tot nu s-a facut. Si-am vorbit noi cate-n luna si in stele, si-am mancat bezele si slanina si tort de la Paul, nu neaparat in aceasta ordine. Si-a venit si Pufix de la sala. Si tocana tot n-a fost gata. Si-au plecat fetele, rand pe rand. Si-am pus doua masini de vase, si m-a luat un somn vecin cu coma. Si tocana… oh well, who cares:p Am stins cuptorul, am repauzat-o pe balcon, ca ardea ca soarele la ecuator, si m-am culcat, absolut epuizata. Ca am uitat sa va spun, in tot acest timp, cam din jumate in jumate de ora, scoteam cratita din cuptorul cu foc foarte mic si completam de lichid, sa nu fie foarte scazuta: ba cu vin, ba cu piure de rosii, ba cu apa.

img_3343 tocanita de vita cu paste

Truth be told: in casa a mirosit extrem de apetisant toata seara. Dar mai bine un Glade ceva, zic:) Anyways, azi dimineata am fiert niste farfalle ca garnitura, nu chair what the doctor ordered for this dish, dar era cea mai rapida optiune. Am mancat tocana la birou, cu patrunjel verde si repede-repede, cu toata ciuda pe procesul indelung de preparare.

tags: , , , 10 comments »

10 Responses to “tocana de vita, fiarta exagerat de mult”

  1. Bianca

    Cate ore ar trebui sa stea in total?

  2. powerpuffcookie

    pai spre 7 asa:))

  3. Bianca

    Oh dear…

  4. Mishu

    Raspunsul corect era: prea multe 😀
    Adevarul e ca a meritat. Eu+doua colege care au gustat putem sa atestam ca a fost o reusita.

  5. Adi Hadean

    mmmmmm. atît am de zis!

  6. Ada

    Doamne da’ cum mirosea!! :-)) Mai ales dupa ce i-ai turnat o tura de vin!!

  7. Zazuza

    ai infometat audienta :)). da’ chair asa trebuia sa stea la cuptor, sau pur si simplu carnea de vita nu voia sa fiarba?! si noi mai fierbem la gulasul ala mult, da’ numai citindu-te pe tine si m-a apucat nerabdarea, da’ sa fi fost prin zona, cred ca muscam din cuptor :))

  8. Zazuza

    ps: e clar ca am empatizat total, ca prea multi de “da’ ” am folosit :))

  9. cookie

    Yep, asa trebuie, sa fiarba endlessly:p In filme, eroina fierbe la tocana asta o noapte intreaga!

  10. Povestelnicul

    Moarte de om, nu alta!


leave a reply



Back to top