In the mood for super-hot, home-made greasy Chinese? I know I am:) Si cum in sfarsit ne-am luat si noi wok, facem vita foarte iute cu ghimbir si legume. Cu wok-ul nu-i asa simplu pe cat pare, vine cu o intreaga lista de instructiuni, nu ma prind daca sunt neaparat pentru intretinerea lui sau ca sa iasa mancarea buna, dar cert e ca sunt atatea lucruri de tinut minte incat ma tem ca nu va avea viata lunga… Chiar si asa, incing uleiul de susan si perpelesc in el o ceapa mica, o radacina (sau e tulpina?!) de ghimbir rasa pe razatoarea mica si doi trei catei de usturoi pisati. Apoi adaug carnea de vita care a fost pre-fiarta in oala sub presiune asa, cat sa fie moale. Amestec in draci. Adaug cartofi si morcovi taiati bastonase foarte subtiri si amestec some more. Ardei iute tocat, mix de condimente chinezesti five-spice si sos de soia. Si, desigur, indemanare la manuit wok-ul. Eu m-am multumit sa ma uit la el si sa-l pocnesc delicat cu lingura de lemn, as in good wok, goooood wok. Auzisem ca scoate flacari si face urat, dar n-a fost cazul. All in all, foarte bun, a little bit on the fat side, dar iutelea compenseaza pentru ca manaci putin si te saturi repede. Cu ocazia asta mi-am adus aminte ca ar trebui sa gatesc cu ghimbir mai des.

Adica exact asa: noodles inmuiati cu supa in care a fiert bucata de carne de vita (cu foi de dafin, catei de usturoi si boabe de piper), tavaliti in tigaie impreuna cu usturoi verde, carnea de care ziceam mai devreme, chilli, ulei de masline si sos de soia.

Si la coada spart doua oua peste, amestecat bine, dres cu chilli sa iasa iute iute si gata. Quick si foarte rewarding I’d say!:)

Stiu ca you’re dying to know ce s-a ales de carnea din care am facut supa de vita cu paine prajita. Si pentru ca nu vreau sa prelungesc suspansul, am sa va spun. So, am scos din supa legumele fierte si de carnea care se facuse praf fiind uitata de Pufix la oala sub presiune timp de 40 de minute (cum el insusi a recunoscut). Intr-o tava de inox am asezat frumusel rasolul, cartofii si morcovii taiati grosier, am picurat nitel ulei de masline si am dat-o la cuptor cat sa capete mancarea o rumeneala apetisanta. Am topit 1/4 pachet de unt intr-o craticioara, cu boabe de piper verde lejer pisate, o cescuta de sos de soia si ceva coniac. Plus nelipsita smantana dulce si o lingura rasa de faina pentru mai multa consistenta. Sosul astfel obtinut l-am turnat in tava, peste carnea aburinda. Teh yum!

Sambata am fost la Cornu, la parintii lui Pufix. Am prins o demonstratie de incalzire globala ca la balamuc, soare, maneca scurta, the works. Sar peste partea cu gratarul - vorba lui Pufix, de fiecare data cand mergem facem aceleasi poze (le gasiti pe feisbuc in case ca sunt in lista voastra), si intru direct in subiect: o reteta de familie pitch-uita de mama soacra si pusa in aplicare duminica de ascultatoarea nora, de dragul sotului pofticios si al amintirilor lui din copilarie. Which goes to show ca supa de ceapa a francezilor has nothing on us. Adica, pe principiul paine in supa, se face o zeama concentrata din rasol de vita, in care se fierb multe legume: morcovi, telina, ceapa, ardei, pastarnac, radacina de patrunjel, cartofi si fasole boabe. Se strecoara supa (carnea si legumele se pot folosi pentru altele, o sa va povestesc soon ce-am facut eu cu ele). Se taie o felie groasa de paine buna pe vatra, se prajeste, se freaca bine bine cu usturoi si se unge cu unt. Peste ea se toarna supa fierbinte si se mananca in nestire. Comfort food care sa va aduca aminte de copilarie si sa va anticipeze batranetile, cand veti manca de nevoie paine muiata:)) Sexy.

Pentru ca nu vreau in ruptul capului sa renunt la sosurile delicioase cu vin sau cu bere, am gasit o metoda infailibila de a pacali senzorul de gaze (v-am mai povestit despre el, cea mai sensibila entitate din casa noastra, usor impresionat de orice vapor de alcool si isteric precum un chiwawa). Dar despre asta putin mai incolo. For now, sa vorbim despre carnea de vita. 5 ore. Cam atat trebuie fiarta vita ca sa fie nice and tender, si de fapt nu trebuie fiarta in clocot, ci la foc mic. Asta, desigur, daca, much like goofy me, nu folsiti oala sub presiune de frica sa nu explodeze:p Eu fierb vita cu multa apa, cu boabe de piper verde, foi de dafin si cateva cepe intregi. Odata carnea fragezita, prepare for awesomeness: se taie vita cubulete, se pune intr-un vas cu pereti adanci, nonsticky, se adauga ardei rosu, ceapa taiata solzi, morcov, dovlecel si cateva fire de cimbru.

Se perpelesc toate astea la foc mic, in ulei de masline cu sare si piper proaspat. Apoi se ia tigaia de pe foc, se alearga repejor cu ea pe balcon, unde, cu usa inchisa, se stinge tocanita cu bere. Ii punem si capac, ca sa nu starnim senzorul de gaze. Si intoarse in bucatarie, dam la cuptor carnea in sos de bere (fara capac de data asta), pana cand capata o culoare delicioasa si pana cand sosul a scazut suficient. Se mananca grozav de bine cu un colt zdravan de paine calda taraneasca.

cu unt, mozarella, pesto, rosii, sunca si salata. si respectiv cu mustar iute, friptura de vita, cascaval afumat, pesto, ardei copt si salata. in ciabatta cu masline. yum!:D