Tag: legume


hummus de mazăre easy peasy

February 23rd, 2017 — 6:23pm

Am prins ultimul strop de lumină. Aveam o pungă de mazăre aproape plină și un blender mozolit cu pătrunjel și lămâie, de la ceva salată rece de paste pe care o făcusem pentru prânz.  Am fiert cu nonșalanță mazărea, un clocot sărat. Mazăre: meet blender murdar, blender murdar: meet mazăre. Ulei de măsline, lămâie, sare, piper, tahini, puțin praf de chimion și un cățeluș de usturoi zdrobit. Deasupra, iar ulei, iar piper, ba chiar și niște fulgi de chili because… why not.

În timp ce-mi aluneca degetul pe butonul turbo al aparatului de dezintegrat chestii, mă gândeam că vine primăvara și primăvara este ceva frumos. De atâta elocvență mentală era să adorm, practic. Voi luați cu lipie și bețe de morcovi și spuneți-mi, dacă vreți, ce-ați mai făcut de când n-am mai vorbit. Mâine poate apuc să vă scriu și eu despre ce se mai întâmplă în viața mea. Par egzamplî, despre cum am devenit o mică obsedată de *allthingsmakeup, frivolitate în brațele căreia mă arunc furtunos, numărând totuși în gând câte bilete la Enescu sau cărți pe hârtie aș fi putut cumpăra de banii ăia. Ce să-i faci, sunt un animal consumerist, da’ măcar îs drăguță 🙂

7 comments » | every day, party food

exista viata dupa cartofi. cinci idei, cu legume

March 3rd, 2014 — 11:03am

un altfel de spanac cu ochiuri

Buna dimineata de la Starbucks:) Afara e moartea cadracudefrig o primavara superba si mlastinoasa insorita, dispozitia e prafutz buna, ieri am mancat spanac la micul dejun. Ati inteles ceva? Nici eu. Here we go again:))

Si cum vorbeam eu asa cu o amica despre garnituri de legume si cum sa faci sa nu ti se mai lipeasca de mana numai si numai cartofi, zice ea: ba, dar nu scrii tu o postare asaaaa, organizata, cu alde cinci idei de garnituri care nu involva tuberculoshii? Scriu, zic, parol ca scriu. Ba ti le fac si top, face-ti-le-as!

Asadar:

  1. Pe locul intai, radacinoasele marinate si coapte in cuptor. Sfecla rosie, morcov, radacina de telina, cartof dulce, pastarnac, dovleac… cam asa. Taiate julienne. Adaugat nuci pecan. Marinat totul intr-un amestec de ulei de masline, putintel otet balsamic, miere, susan si rozmarin proaspat. Pus legumele ca atare, cu marinata cu tot, intr-un vas de yena. Copt la foc mic. Be-lea!
  2. Vine puternic din urma fasolea verde (verde, deci, nu galbena, da?) cu gremolata. Adica fasole verde oparita un minut doua in apa cu sare, stropita cu ulei de masline si garnisita cu lingura de pomana doldora de patrunjel, usturoi si coaja de lamaie rasa (aka gremolata).
  3. Pe locul trei, sote-ul de morcovi cu chimen. Morcovi mici, trasi la tigaie in ulei de masline cu o manuta (mai mica) de chilli si o mana (mai mare) de chimen, stinsi cu suc de portocale si serviti numaidecat. Fusion intre doua soteuri: hai si cu niscai cimbru verde.
  4. Pe locul patru, “fasolica se intoarce!” Tot verde, tot blansata, iar apoi trasa la tigaie cu cateva linguri de quinoa si cu mai multa sau mai putina harissa, dupa puterile papilelor fiecaruia.
  5. Last but not least, mazarea oparita lejer in apa, amestecata de calda cu unt si busuioc proaspat tocat.

In poza, niste spanac. Nu-i garnitura, e de breakfast. Cica se amesteca spanacul (decongelat si bine scurs, in cazul asta) cu niste branza proaspata de capra si o lingura de iaurt gras. Se intinde in strat subtirel pe fundul unui vas de yena. In capul lui, se sparg oua de prepelita. Se coace nitel treaba in cuptor. Rezulta un soi de pizza cu blat de spanac si topping de oua:) Mult bun! De mancat cu salata de rosii cu quinoa si patrunjel. Adica na, noi asa am facut.

Ah, si daca aveti, ca mine, un mare fix cu inoculatul spanacului in viata familiei care il uraste, luati de aici inca doua retete, la inspiratie asa: http://bonduelle.ro/4culori/recipe/clatite-cu-spanac-la-cuptor (in all fairness, asta ma apucasem sa fac ieri dimineata, dar dupa aceea mi s-a facut asaaaa de lene, ca am mers pe varianta mai simpla) si asta http://bonduelle.ro/4culori/recipe/spanac-pe-pat-de-mamaliga-cu-oua-de-prepelita. Din campania concurs Bonduelle, unde am dat si eu cu subsemnatul, in calitate de omu-cu-hrana-sanatoasa:D

Hai happy spring!

PS: Si afara ploua ploua… Nu e loc de dumneavoastra:)

6 comments » | every day, publicitate

frozen

January 15th, 2014 — 1:52pm

Fotor0115110634[Ei nu, nu despre Frozen the movie e vorba, ca pe Frozen the movie nu am reusit sa-l vad, desi am incercat, I really did, ma. Adica mi-am luat jumatatile si ne-am dus toti trei sambata seara sa vedem capodopera animata. Luat bilete, popcorn si (!!!) pepsi, proptit fizicul pe locurile de pe bilet si incins o agapa tovaraseasca. Terminat popcornul fix la timp ca s-o auzim perfect pe duduia care ne invita sa o urmam la casa de bilete, caci filmul nu avea sa mai ruleze in seara aia. Dang, at least am mancat floricele, am zis eu, dupa o abstinenta cinematografica de un an (pe motiv de “numa’ filme de baietei, cu, stiti voi, roboti-femei-cu-sanii-mari).]

Asa deci. Daca nu despre film, atunci despre ce? Pai despre altfel de congelate. Despre cum facem ca anul asta sa mancam SI MAI MULTE legume (challenge: accepted!). Despre noul meu proiect cu Bonduelle si despre noua mea obsesie cu legumele verzi presto crude. Despre cum am rupt-o-n fericire la revelion cu niste fasole verde cu gremolata, de-au ramas nemancati (soc si groaza!) cartofii. Despre, din nou, farfuria sanatoasa.

Dar sa incepem cu inceputul.

1. Pe 24 februarie se reia pe Coursera cursul de nutritie pe care l-am facut eu anul trecut: https://www.coursera.org/course/nutrition. Il recomand calduros oricarui om care are o urma de interes pentru domeniul asta si *tenacitatea* de a-si aduna trupele in razboiul cu o industrie alimentara care ne omoara pe toti. Click, enroll, e foarte fain si foarte succint, “everything you ever needed to know” asa.

2. Bun. Mai departe: fresh versus frozen. Inca e debate pe asta. Si, believe it or not, stiu oameni care decat sa manance legume congelate, mai bine se lipsesc. E adevarat ca sunt, in general, aceiasi care mai bine se lipsesc de legume cu totul, but still. Ei bine, I got news for you: un broccoli care zace de o saptamana in galantarul supermarketului e orice, numai fresh nu. Fresh inseamna proaspat cules. Si inseamna cules la termen, nu cu saptamani inainte, ca sa aiba viata mai lunga la raft. Acelasi broccoli, congelat rapid de data asta, cu tot procesul de blansare prin care trece, retine mai multi nutrienti decat cel “proaspat”. Va puteti convinge de asta cautand pe sfantul Google studii comparative (valori nutritionale pentru fresh versus frozen). By the way, ati vazut asta? Vai ce-am ras:))

Bottom line: in lipsa accesului la legume si fructe de sezon, proaspat culese, provenind din surse ok (ferme organice, mici producatori cu referinte bune, etc.), o leguma congelata cinstita,  care, atentie, sa fie fara conservanti, potentiatori de gust, adaosuri sosoase sau mai stiu eu ce balarii, reprezinta o varianta foarte curata. Plus ca, nenica, e iarna. Nimic nu e in sezon. Aproape tot ce e “proaspat” e de fapt azotat ghebos si infernal de scump.

Acestea fiind zise, si nu o data, caci pozitia mea fata de nutritie, legume in general si legume congelate in particular a fost facuta publica in niste, mai multe asa:)), ocazii (de exemplu in indrumarul asta de cheating cu vegetalele odioase), m-am bucurat cand oamenii de la Bonduelle m-au cooptat in noul lor proiect, o platforma cu retete user generated, ambalata in forma de concurs cu premii jurizat de un juriu si endorsat mai departe pe categoria “Sanatate” de yours truly. Scopul proiectului, dincolo de cel intrinsec oricarei campanii publicitare, este incurajarea consumului de legume, lucru cu care nu pot decat sa fiu foarte de acord.

Fiind o babutza exigenta si carcotasa in sinea mea, nu pot sa nu fac mici recomandari pe marginea retetelor castigatoare, dar fiti convinsi ca din dragoste o fac, din dragoste si pentru ca, mai Amalia, uleiul rafinat, la pet, chiar nu e bun ma, nu e bun deloc, iar pestelui tau pe pat de legume, foarte sanatos si bun dealtfel, ii sade mult mai bine in compania extravirginului de masline. Pana acum, o reteta care mi-a placut mult, si pe care ma gandeam sa o prestez si eu saptamana viitoare, e cea de tarta cu broccoli si oua de prepelita, j’aime! Asta, adica: http://bonduelle.ro/4culori/recipe/tarta-cu-broccoli. Am in cap o adaptare care sa nu presupuna atata coca, ah, stiu, suspansul va omoara:))

Atat deocamdata despre proiectul Bonduelle, o sa mai auziti de el pe-aici si na, am zis ca it’s only fair sa va pun in tema, in loc sa va arunc proverbialul zbang, cu mamaliga-n geam.

somon cu legume

3. Last but not least, si tot la tema, am facut o mica obsesie cu legumele verzi, pe care le blansez bref in apa clocotita, le trec in apa rece sloi ca sa-si mentina culoarea si le consum in varii combinatii si in stare avansat cruda, [vorba mamei care le priveste cu dezgust], ca garnitura la orice. De revelion am facut, dupa cum ma laudam singura, o fasole verde-verde cu gremolata. Gremolata fiind o galeata de patrunjel tocat, amestecat cu usturoi si coaja de lamaie, apoi imprastiat freely peste orice, facand orice-ul ala sa iasa complet din anonimat. Fasolea asta, plus un alt veggie side dish despre care povestim another time, au facut cartofii la cuptor sa moara de batranete in tava lor. Suspect!

Am mai facut deunazi si un somon in unt de cocos, cu garnitura de, stiu, ma repet, legume verzi, in sos de lamaie si menta. To die for! Practic, orice mix & match din *legume verzi*patrunjel*busuioc*menta*lamaie*ulei de masline*unt*nuci e vis paradis. Una peste alta, sper sa ma tina asta cu verdele, aud ca este the new black. Si promit sa va aduc si voua aminte sa eat your vegetables, caci, se pare, veggie eaters astia will inherit the earth, si I’ll be damned daca las eu pamantul pe mana stricta a veganilor! (joke, not very politically correct, dar deh!)

PS: When life gives you green vegetables, don’t take it personally;)

Comment » | every day, nutritie, publicitate

paella “cu de toate”, minus carne, plus linte. zomfg!

April 8th, 2013 — 11:04am

Buna dimineata de frig si brrr! Citez din propriul status de pe facebook, pentru ca este, simply put, o capodopera:)))) Zice asa: “In fiecare zi de aprilie, luni, 5°C, ploaie, vaj emotional, cafea proasta, de la automat, cos pe frunte, par tzutzulug, o mie si una de nopti, toate proaste, planuri de viitor care nu depasesc niciodata hartia, 700 de grame in plus pe cantar si tot atatea motive de ingrijorare, ei da, in fiecare zi de-asta, ceva frumos va asteapta, right around the corner:) Share the beauty, spread the love ♥”.

De ce, ma veti intreba, sunt atat de bine dispusa? Pai, bunaoara pentru ca stiu ca voi manca la pranz chestia asta. De mult n-am mai “investit” atat intr-o mancare si cu maxima incantare va anunt ca intra direct la favorite. O “viagra gospodinei”, aceasta paella vegetariana are sa va trezeasca simturi pe care nu stiati ca le aveti. O sa vreti sa va iubiti cu tigaia. O sa va sune la usa vecini de palier, comatos de pofticiosi. O sa va reinnoiti juramintele cu partenerul. Ce mai, intreaga viata vi se va schimba, daca si numai daca va veti preda complet in fata fabuloasei mancari care este ea. All hail my veggie paella! Da da da!

Inainte sa intram in subiect, pentru ca mi-a aruncat-o Simona Tache la fileu aseara, hai sa vedem ce face din paella… paella si nu orez cu chestii in el. Cel putin in acceptiunea mea, de calator in Spania doar cu imaginatia, deocamdata.

  1. Orezul. Sa fie unul cu bob mediu, rotund. Sa nu fie colosal, cu bob lung, salbatic, basmati sau brun. Se accepta Arborio, din lipsa de altceva. Orezul asta rotund si mic absoarbe bine lichidul si ramane relativ ferm. Intr-o paella care-i gata, orezul trebuie sa fie uscat si sa se separe, spre deosebire de un cremos, mucilaginos risotto, de exemplu.
  2. Tigaia. Deoarece fac paella de doua ori pe an, nu mi-am luat o tigaie speciala. Dar folosesc un bun substitut. Care bun substitut trebuie sa fie larg (diametru mare), putin adanc (in niciun caz wok) si din inox sau aluminiu. Nu din fonta, ca retine prea multa caldura. Si sub nicio forma din teflon (ca livreaza o chestie fara gust). Orezul trebuie sa se poata aranja pe fundul tigaii in strat subtire.
  3. Cand faceti paella, nu puneti NICIODATA capac peste tigaie. Asta pana la coada. Dupa ce stingeti focul, atunci da, ii trageti in cap capac si o lasati sa se inabuse vreo zece minute. Dar cat sta focul aprins, gatiti numai si numai descoperit.
  4. O paella nu se amesteca vartos. O sa vedeti cand povestesc reteta ca amestecatul orezului e minimal spre deloc.
  5. O paella se face cu supa buna, concentrata, si, eventual cu alcool. Cu apa nu va iesi ce trebuie.
  6. Final point: paella este, ultimately, un orez cu chestii in el. The sky’s the limit! Fiti creativi! Experimentati! Nu va fie frica sa puneti in paella voastra ce cu gandul ganditi. O sa fie bine;)

Asa. Si acum reteta.

Se pun la sotat pe foc mediu, cu niscai ulei de masline si intr-o tigaie numa’ buna (ce povesteam mai sus), in ordine:

– o ceapa mica si o bucata de praz, taiate rondele – 5 minute, amestecand continuu

– doi catei de usturoi, un ardei rosu taiat fashii sau jumatati de rondele (nush’, zau, cum sa le zic:)), un ardei verde taiat fix la fel – cca inca 6 minute

Cand sunt patrunse legumele astea si incep sa arate mai putin crudele, se adauga o cescuta de linte rosie si o ploaie de orez (sa zicem, o juma’ de cana?). Se mai adauga doua foi de dafin, o jumatate de lingurita de turmeric, un varf de cutit de piper cayenne si o lingurita de boia dulce.

Cam doua minute le rascolim pe astea inainte sa le stingem cu o cana zdravana de supa clara, clocotita si concentrata, de legume (am trisat cu un cub de supa bio Alnatura, de la DM). De aici incolo, mai subti cu amestecatul. Puneti voi si niste zucchini taiat cuburi. Plus doi morcovi rondele si niste mazare congelata. Lasati tigaia pe foc mediu-mic, sa fiarba lejer vreo 20 de minute. Dupa care 20-25 de minute, trageti de pe foc si gustati. Sare, piper. Ar trebui sa fie gata.

Acum facem asa: luam doua rosii si le taiem felii. Le asternem peste paella. Luam o mana de masline kalamata si le nimerim si pe ele prin zona. Ei si da, abia acum, dupa ce am stins focul, punem capac peste mancarea noastra fierbinte si uitam de ea vreo 10 minute. Timp in care se semi-cook si rosiile, se amesteca aromele si se “usuca” orezul de tot.

Patrunjel verde pe deasupra si e gata de pozat mancat. O adevarata minunatie. Se mananca cu lingura de pomana.

Pe langa ca miroase intr-un mare fel, are si calitatea de a nu fi terci. Legumele se pastreaza in gusturile lor, lintea aia e magica, magica va zic, in combinatie cu de toatele… Chiar e o bucurie de mancare, in fel si chip. Marturisesc ca am facut si niste piept de pui la cuptor ca “garnitura” la paella, ca na, you know me, nu renunt la carnea mea:)). Daca faceti asa si voi, gatiti carnea simplu, doar cu sare, fara alte mirodenii. Vreti sa va bucurati din plin de bogatia de gusturi din paella, fara sa alterati cu alte alea. Nu va las pana nu incercati. Alaturi de megatocana, aceasta paella e acolo sus sus in top si trebuie, trebuie facuta musai macar o data.

Hai cu saptamana buna, cu mancare buna, cu stare de spirit buna si cu bunavointa pentru toti si toate:)

PS: Cumparati-va, neaparat azi, o perche de ochelari de soare. Aflati ce e ala meta-habit si dezvoltati unul. Fiti din cale afara de superficiali minim cinci minute pe zi.

32 comments » | every day, favorites

awesomesauce. sau despre cum sa iti trisezi calea spre a manca mai multe legume

April 4th, 2013 — 2:55pm

Atentiune! Urmeaza dezvaluiri socante. Ready? Ok. Here it goes…
urasc legumele!
Aaa… what was that? Ah, da:

urasc

legumele!

Asa. 

In copilaria mea comunista, in familia mea de mari, dar mari iubitori de carneouabranzapaine, am invatat ca pe lume exista urmatoarele legume nobile: cartofii piure, cartofii prajiti si cartofii copti. Duminica, o salata de rosii cu ceapa si ardei gras. Atat, fratilor. Adica mai era fasolea verde, dar asta doar pentru cand erai foarte sarac. Si spanacul, pentru cand voiai sa-ti fie rau si nu stiai cum sa faci. Si mazarea cu friganele, doar joia la gradinita de copii de pe Caragea Voda.

Ei, in acest mod simplu, am ajuns eu la varsta maturitatii cu un deosebit dispret pentru grupa alimentara a legumelor si ce are ea de oferit omului. Care dispret s-a transformat mai tarziu, odata cu preocuparea mea pentru ce bagam sub bot, intr-un nesuferit “tre’ sa le mananc, dar Doamne, scarboase mai sunt!”. Deci… da. Recunosc foarte cinstit ca nu imi plac legumele si m-as lipsi bucuroasa de marea lor majoritate, daca as sti ca pamantescul meu trupdevis ambalaj nu le necesita. As manca numai fleica, daca n-as fi precisa ca, facand asa, voi ajunge sa ma ispasesc in iadul grasimilor saturate.

Fiind insa din ce in ce mai sigura ca asa stau lucrurile, am dezvoltat, in niscai ani de zile de “practice makes perfect”, cateva strategii de coping cu oroarea hranii vegetale. Giumbushlucuri prin care sa le transform din urate si rele in ambasadoarele bunului gust pacalit. Si acum, cine e cu mine, sa citeasca mai departe. Cine iubeste natural legumele, sa plece acasa. Iar cine crede ca un smoothie verde din rucola si grapefruit e o idee buna… well, draga Boo, te sun eu cand termin de scris:))

Cum faci sa mananci mai multe legume atunci cand urasti legumele

  • Primul si cel mai important punct de pe lista asta zice asa: Da-l…, Doamne iarta-ma, de purism. Adica zau, face it, n-o sa va placa in veci crude, simple si goale. Nu va mai siliti sa le rupeti cu dintii de pe vrej, mimand satisfactie. Acceptati ca, daca e sa traiti impreuna in buna intelegere, tre’ sa le mai duceti pe la coafor. Nu merge sa le puneti o punga pe cap si sa va ganditi la Anglia. Deci… da.
  • Ii dati Cezarului ce e al Cezarului. Salatei Cezar ii dati pui sau dressing de ansoa. In general, oricarei salate ii dati carnebranzaoua, ii dati nuci, ii dati seminte, ii dati Bunatate. Ii dati ingrediente calde, care sa mearga cu recile, shoparlisticele frunze. Dupa cum am mai explicat, de exemplu, aici: http://easypeasy.ro/2013/01/pentru-toti-haterii-lui-salata-un-tutorial-cu-dedicatie-de-la-cea-mai-mare-iubitoare-de-grasime-animala-sincerely-yours-cookie.
  • Le gatiti la aburi, la cuptor sau la gratar. Sunt mult mai gustoase decat fierte pana iese viata din ele.
  • Le pacaliti cu diverse sosuri delicioase. Cateva idei: pesto de rucola cu mustar, sos de mustar cu marar, sos de iaurt cu menta, pasta de ardei rosu, iute si dulce, maioneza de casa cu usturoi, sos de gorgonzola (merge grozav peste legume verzi – sparanghel, broccoli, salati din gradina ursului), sos de ulei si otet balsamic (minunat pentru radacinoase la cuptor), sos hollandaise… si cate si mai cate. La inceput va puteti strica chiar cu chestiuni mai putin ortodoxe, cum ar fi sosuletele asiatice din comert, pline de zahar si sare. Asta asa, ca sa luati niste avant. Mai bine un wok de legume cu taitei si sos de soia decat no legume at all. Right?
  • Le ascundeti in supe crema. Calde iarna, reci vara. Pe care le dregeti cu smantana acra sau dulce, pestisori sarati, ba chiar si “crutoane” de bacon, daca asa aluneca mai bine pe gat.
  • Va inspirati din meniul de revelion: salata boeuf fara boeuf, salata de vinete, ciuperci cu maioneza. Da, chestiile astea sunt inspaimantator de soioase, dar iarasi zic, pentru cei aflati in tranzitie de la “singuralegumapelumeecartoful”, chiar si astea-s mai bune decat nimic.
  • Acceptati ca exista bunatate si in mixurile de legume congelate. Da, chiar si in alea cu orez.
  • Le amuzati in placinte si sufleuri. Placinta cu branza si spanac, de exemplu (in curand si reteta, on a blog near you;). Sufle de conopida. Placinta cu legume si pui. Sufle de dovlecel.
  • Lasati nationalismul si cautati gusturi noi. Broccoli, varza de Bruxelles, avocado (da, stiu, e un fruct, dar parca nu prea seamana cu marul:p), cartofi dulci, tot soiul de frunzulite dubioase (valeriana, kale, bok choy, rucola, creson etc.), ciuperci exotice, sparanghel… Tot ce are iz de dictionar explicativ. Try it, zau, nu aveti nimic de pierdut.
  • Folositi cu succes ierburi aromatice, lamaie, portocala, diverse uleiuri sanatoase. Adica sincer, o mana de busuioc proaspat face minuni si cu rosia de sera. Aia tare si cotoroasa. Cimbrul si chimenul transforma sote-ul de morcovi dintr-un boralac incert in ceva cu adevarat minunat. Susanul face o fasole verde trasa la tigaie sa iasa de pe invisible si sa fie vedeta farfuriei. Pe bune, nu e cu fereala, experimente de-astea sa tot faceti. Pana gasiti whatever works for you.
  • Ah, da, foarte importanta pacaleala, ca la mancarea de bebelusi: daca aveti o leguma care va place, folositi-o ca sa le mascheze pe altele care va plac mai putin. Faceti-o ingredientul principal intr-o mancare, iar in rolurile secundare distribuiti cateva urate. Nici n-o sa le simtiti, I jur!
  • Faceti-va la inceputul mesei un platouas mic de legume crude si masline. Mancati-l cu niste lipie sau cu o felie de paine de buna calitate.
  • Faceti-va gustari de bastonase de legume, balacite in sosul tau preferat (humus, branza, iaurt…).
  • Faceti-va bruschete (rosii, ridichi la tigaie, pasta de mazare…)
  • Daca va place patrunjelul, folositi-l ghebos peste tot ce mancati (I do that all the time:p) La fel si cu usturoiul, mai ales daca locuiti singuri pe o insula.
  • Combinati in salata legumele cu fructe. Da, da, da, stiu, fructele trebuie mancate singure, ca gustare, fermenteaza, bla bla bla. Dar pentru ca nu suntem cu totii la fel si mie, de exemplu, nu imi fac niciun rau fructele mancate dimpreuna cu alte alea, suspectez ca or mai fi si altii ca mine si va sfatuiesc sa incercati si pe pieile voastre. O data nu o sa va ucida. Rucola e mai buna cu niste para sau portocala ratacita prin ea. Salata de frunze verzi e mai buna cu capsuni. Mango e excelent si el in salatele de legume. Ca sa nu mai zic de rodie.
  • Cumparati-va carti de bucate vegetariene si vegane. E o intreaga lume out there! Precis exista si altceva cu legume in afara de ghiveci.

Sunt sigura ca mai sunt si alte smecherii, chiar astept cu infrigurare relatarile altor deosebit de responsabili hateri de legume. Daca vreti, facem si un suport grup. Sau whatever gets us through 5 vegetable servings per day, cum zice la carte:) Azi atat. Pofta buna la legume!

PS: Varza. Viezure. Manz.

21 comments » | dieta, every day

tocana de primavara. mai ceva ca megatocana!

May 31st, 2012 — 1:06pm

Anul trecut am facut pentru prima oara megatocana: http://easypeasy.ro/2011/10/fricassee-de-porc-zis-si-mega-tocana. Am hotarat numaidecat ca e cea mai buna mancare pe care am facut-o vreodata, poate si dintr-o potriveala maxima a dansei cu gusturile mele barbare – stiti, porc, smantana, unt. Ei, si acum cateva seri, am facut ceva ce, vorba din popor, o cam bate la fund. Hai sa zicem asa: megatocana e cea mai tare chestie de mancat toamna/iarna, iar acum avem ceva equally delicious pentru sezonul primavara-vara. De fapt, asa sa-i si ramana numele – “tocana de primavara”. Mai ceva ca megatocana!

Facem asa: intr-un vas de ceramica (eu am unul cu diametrul de 24cm) se pun cartofi noi taiati rondele (ceva mai putin de un kilogram am avut eu), doi morcovi noi, doua cepe verzi, un usturoi verde mare – tot rondele, carnati de casa afumati (eu am luat de la sibieni), doua cani de mazare noua sau din congelator si o legatura de marar tocat marunt. Se acopera cu apa sau supa de legume. Se potriveste de sare (nu multa, pentru ca mararul si carnatii aduc extra-sare) si piper negru proaspat macinat (circa o tona). Se da la cuptor la foc potrivit, cu capac peste. E gata cam in 40′ – 1h, verificati din cand in cand. Cand e cartoful moale, dar nu “imprastiat”, se drege tocana cu smantana dulce (cam 2-3 linguri), si se pun in varful dansei niste creveti roz-prefierti (mai multi asa), direct din congelator. Se amesteca lejer tocana si se lasa inca 5 minute, hai, maxim 10 daca nu s-au “topit” astia micii.

Ca si megatocana, si aceasta mancare trebuie sa aiba zeama la greu, fiind ea undeva intre supa si felul doi. Nu asteptati sa scada lichidul, that’s not the point. In castron se pune cu polonicul si se garniseste cu verdeata proaspata. Ce e misto la ea e ca nu necesita mari preparative, nu se calesc legumele sau carnea, totul e pus deodata. Cartoful nou fierbe repede, deci si aici ia puncte:)

Urmatorul challenge e sa gatesc la doua oale, intr-una megatocana, in alta tocana de primavara. Trebuie neaparat sa-mi dau seama care-i mai buna. Estimez ca ma voi hotari greu, si deosebit de multe degustari vor fi necesare:D

13 comments » | every day, favorites

marketing plan in termeni gospodaresti, aka planul pieţesc

May 28th, 2012 — 9:38am

Adicatelea, ce faci dupa ce vii din piata cu sarsanalele pline. Obiectivul fiind “impiedicarea procesului natural de putrefactie a legumelor inghesuite in lada frigiderului cu pungi cu tot si uitate acolo cu sapatamanile“. Strategia fiind “sa vinzi castraveti gradinarului puturos”. 

Asa. Ia sa vedem. Despre cum arata un frigider organizat intru supravietuire prin alimentatie corecta a oamenilor din cale-afara de busy am mai scris aici. Revin cu o suma intreaga de invataturi practice, din experienta lui Naie si a familiei sale mancatoare de carne. Potrivnica to all things green. Scarbita de toate legumele. Rapusa de colesterol. Doritoare de schimbare a murdarelor obiceiuri. Enough said. Organizarea post piata se intampla de indata ce-am intrat pe usa (no delays) si arata ceva de genul asta:

  1. Punga numarul unu (ziplock): ardei gras spalat, curatat, taiat felii; ardei kapia rosu – same shit; castraveti si morcovi – la fel. Pentru portiile zilnice de legume crude, din punga direct pe farfurie.
  2. Punga doi: salata. Curatata, spalata frunza cu frunza, uscata cu uscatorul de salata (asa ceva). Pentru confectionat salate rapide cu baza de frunze verzi.
  3. Punga trei: ridichi. Curatate, spalate, uscate cu “prosop” de hartie.
  4. Patrunjelul – desprins de pe “vrej” frunza cu frunza, depozitat intr-o casoleta, fara a se spala in prealabil.
  5. Mararul – la fel.
  6. Cartofii noi – stersi cu un prosop uscat si pusi intr-o casoleta.
  7. Ceapa verde: curatata de cozi si mustati, nespalata, invelita in hartie. Usturoiul verde si prazul – la fel.
  8. Dovleceii, vinetele, zucchini – in hartie, bucata cu bucata.
  9. Morcovii, pastarnacul, telina, radacinile de patrunjel – nespalate, necuratate, in punga musai. In hartie se ofilesc rapid.
  10. Rosiile – ca atare, in lada de fructe.
  11. Ardeiul si castravetii nebastonati – intr-un castron neacoperit.
  12. Pepenele: la casoleta, curatat de samburi si taiat cuburi.
  13. Ciresele si capsunele – curatate, spalate, puse in casolete.

Concluzia: Unora le place in punga, pentru ca au nevoie de niscaiva umezeala, altora le place in hartie, pentru ca e musai sa se pastreze placut uscate. Tineti cont care-i care atunci cand va ordonati legumele pe caprarii.

Foarte important: Daca lada de fructe si legume a frigiderului se dovedeste neincapatoare, rezultand un aranjament tip “claie peste gramada”, notati dumneavoastra frumusel pe un post-it ce e in ea, ca sa nu uitati ca aveti, gen, zece legaturi de ceapa si zero pastarnac. Asezati in partea de jos a lazii chestiile “nestrivibile”, tari (radacinoase, cartofi), si peste ele veniti cu alea storcoshibile.

Declar inchisa sesiunea OCD a diminetii, va doresc o saptamana buna si un frigider lipsit de imputziciuni. Cheers!

15 comments » | every day, meal planning

crème de la crème à la Olena

March 16th, 2012 — 5:26pm

Sa se consemneze din capul locului ca nu-mi plac supele creme. Nu fac, nu comand in restaurante. Una singura a reusit sa penetreze armura mea anti “boralac scarbos, le poop”. Aceea este marveloasa supa crema a Olenei de la Simbio. Si n-as fi stiut niciodata cum e, daca nu si-ar fi comandat Boo intr-o seara, pe cand noi beam vin si ea era cu masina. Am simtit mirosul suav de ardei rosu din celalalt capat al mesei, unde ma aflam. Calcandu-mi peste toate principiile culinare, m-am insurubat langa farfuria de Boo, caci era musai sa aflu ce minune fragranta invartea in castronul prea mic. Asa ne-am cunoscut, eu si doamna supelor creme. Dupa care, si long story short, ca se scoala Purcelul, am cerut reteta, iar azi am replicat-o miseleste dupa sms-ul primit de la Dana-de-la-Simbio, dupa cum urmeaza si fara a ma abate de la instructiuni (eu, picture that!:))

Asadar, pentru o farfurie de supa, se necesita: 1/2 ardei capia, 1/4 ceapa mica, 3 felii de dovlecel si 1/2 morcov mare. Se fierb toate acestea in nu foarte multa apa. Se paseaza la blender cand sunt gata. Se condimenteaza cu sare si piper si se dreg cu doua linguri de smantana dulce. Rezultatul e heavenly, iar daca nu puneti sare peste legumele care fierb, puteti “rezerva” o portie si pentru un copil mic-de-tot, inainte sa puneti, fireste, smantana dulce.

Am mancat-o cu mare pofta, cu crutoane pe care le-am “uscat” in cuptor dupa ce le stropisem lejer cu niste ulei cu aroma de usturoi. Mi-a placut, dar nu asa mult ca aia de-o face Olena, asta si pentru ca eram acasa, nu la Simbio, doh;)

Bai, v-am zis ca de luni ma intorc la birou si ca-s scared shitless? Of of, mai mai!

PS: Pentru mai multe portii, inmultiti cantitatile corespunzator, am uitat sa zic.

PS PS (ce-nseamna sa te grabesti:p) – “Ma Dana, imi dai tu mie reteta de supa crema s-o pun pe blog, sau e secret?” Si Dana: “Nu e ma secret, eu intotdeauna dau retetele, lumea nu vine la Simbio pentru mancare, vine pentru toata experienta”. Si aceea, as adauga eu, este de nereplicat. Cam asa:D

8 comments » | every day

giveci? pilaf? ghiveci pilaf, ghiveci pilaf, ghiveci pilaf

September 15th, 2011 — 11:26am

ghiveci calugaresc

Stimati concetateni,

Este ora 10 dimineata, va scriu din linistea casei mele minus urletele cu care m-am obisnuit, este senzational ce ni se intampla de vreo patru zile, imblanzirea scorpiei got nuffin on me =^..^=. Pentru toate mamele obosite out there, tre’ sa va povestesc cum am facut de-am scapat de stres si jelanie, caci si pe mine m-au invatat altii, carora le multumesc si pe aceasta cale. Dar intai vreau sa ma conving pe epiderma proprie ca functioneaza treaba. Mai multe despre asta intr-un post dedicat, de-ala fara legatura cu mancarea, dupa cum stiti ca-mi permit din ce in ce mai des din cand in cand.

Anyway, cu ocazia faptului ca ne-am recapatat intr-o mare masura linistea, am reusit sa:

1. ma spal pe cap. Irelevant.

2. merg la piata. Relevant. Doamne, toamna e asa, cel mai frumos lucru! Iar mersul la piata toamna este foodie’s spa treatment one on one. Aveau… de toate. Rosii de gradina (aproape la fel de bune ca alea bulgaresti), ardei gras de-ala mic si fraged, care pocneste in gura, gogosari, vinete mari lila, fara seminte, dovlecei gustosi, nu de-aia de se terciuiesc in mancare si nu mai au niciun dumnezeu, precum aia de la supermarket, varza si toate rudele ei, struguri parfumati, zmeura, e-ta-ca, e-ta-ca.

3. gatesc. Relevant. Si nu asa, oua fierte si paine cu strat de unt cat doua degete (nu ca n-as putea sa mananc lejer toata viata asa ceva), ci mancare adevarata nenica, din aceea de dureaza si involva toate cele, de la roboti pan’ la cuptor pan’ la aragaz.

Pentru ca tot aveam ditai sacosile cu legume proaspete, m-am apucat sa fac ghiveci calugaresc, zis si “bunatate”. Adica un ghiveci cu orez. Am ciumpavit legumele: ceapa tocata marunt, ardei gras verde taiat solzisori, gogosar taiat in bucati mai mari, morcov, telina si pastarnac, vinete, dovlecel, varza si cartofi. Am pus de-am calit in doua linguri de ulei ceapa, impreuna cu ardeiul gras si cu gogosarul. Apoi am adaugat radacinoaselesi cartofii, si-am mai mermelit la ele inca putin. Am acoperit legumele cu apa clocotita, nu ca pentru supa, ci asa, mai putintica, numai cat sa le inabuse. Am pus si doua fire de fruze de telina, niste cozi de cimbru, sare, piper si doua lingurite de boia dulce.

Cat fierbeau acestea toate la foc mocnit, am calit intr-o tigaie vanata si dovlecelul taiate cuburi. Vedeti ca vanata suge tot uleiul, dar asta nu inseamna sa mai turnati pana galgaie, lasati asa, sa zic, vreo doua linguri de ulei de masline. Cand mirosea deja a vanata coapta, am deversat tigaia peste ghiveciul fierband. Aceeasi miscare si cu varza, pe care, dupa ce-am taiat-o grosier (nu o varza intreaga, sa ne intelegem), am calit-o lejer cu o tona de piper (lo-ve!), si-am azvarlit-o si pe ea in oala. Ultimul pe lista a fost orezul, cam doua-trei linguri sa fi fost. Orez de-ala de pilaf, cu bobul mare si rotund. Pe asta l-am calit impreuna cu o ceapa mica tocata, pana a devenit translucid. Apoi, in oala cu el. Am completat cu apa (stiti regula – cald cu cald, rece cu rece, nu se pune apa rece peste mancarea calda, si nici ciorba fierbinte nu se drege cu smantana din frigider).

ghiveci

Am varsat continutul oalei intr-o “indispenasabila” de dimensiune medie (tava de inox de la Ikea) si-am bagat la cuptor ghiveciul acoperit cu folie, ca sa nu se usuce. Cand orezul si legumele erau spre gata, am taiat o rosie dulce si zemoasa in felii-semilune, pe care le-am asternut frumos deasupra. Cand si astea s-au facut moi, am dat folia la o parte si-a ramas sa scada giveciul nostru in cuptor inca niste minute. La coada i-am tras si o mana de patrunjel de-o cruzime inimaginabila, de-ala de scartaie in dinti a verde.

Am mancat cu niste pui, dar ar fi mers fain frumos si fara carne. Ca asa de bine mirosea si asa perfect se simtea gustul individual al legumelor (urasc ghiveciul ala gen terci, unde toate-s overboiled si isi imprumuta gusturile intr-un mare talmes-balmes), incat chiar si pentru o carnivoreasa de talia mea a fost ok si-n varianta de post. Sa mai stiti despre ghiveciul asta calugaresc ca-i bun si a doua zi, si rece.

Atat deocamdata, nu ma incumet la nimic mai fensi, baby steps zic, bine ca am apucat sa fac si asta. In other news, m-am operat, sunt bine, am doua shomoioage la picioare, pe care mi le expun proudly prin mall. Daca vedeti o fetitza nespalata pe cap, cu haine cu cinci numere mai mari si sandale bandajate, faceti-i cu mana. Partea buna e ca daca inainte aveam jene, acum mi-au cam disparut, asa de marcata sunt:)) Mi-am dat seama ca daca astept sa fiu fresh, slaba, imbracata, odihnita, pamperita, bibilita, s-ar putea sa nu mai ies in veci din casa. Asa ca la o zi de la operatie m-am dus la film, am vazut Horrible Bosses si am ras de ma durea burta. Ah, the memories! Cine-a avut vreodata un sef de cosmar, sa faca un pas in fata. Pai nu?

24 comments » | every day

pranzul care se face singur

April 21st, 2011 — 2:09pm

Nu am timp. De nimic. Cam asta-i feelingul general. Ca viata se traieste in “ferestre” de 2h maxim si ca in alea 2h nu intra si gandirea, doar ceva automatisme, un gratar, un snitel, un “lins” scamele de pe jos cu noul meu mini-aspirator manual cu baterie – mama ce inventie miraculoasa. Ieri am deschis vreo cateva minute Mastering The Art of French Cooking, vroiam sa vad cum se face sosul hollandaise (uitasem), dar am pus-o la loc in raft rapid-urgent, ca nu ma puteam concentra neam. Ei, pentru zile de-astea traite sincopat, 2h acum, 2h in episodul viitor, va ofer doua pranzuri, cu doua feluri de snitele. Care snitele in familia noastra se fac fara pesmet, doar cu faina si ou.

snitel de vitel

Intai un snitel de vitel, cu cartofi copti cu unt, legume le abur si-o salata verde.

snitel de porc cu sparanghel si sos de branza

Si-apoi – un snitel de porc, cu sparanghel la aburi si-un sos de branza topita (adicatelea branza topita de mine in craticioara, in niste unt si smantana dulce – a nu se confunda cu branza topita aia din raftul de supermarket, de se face din tot felul de resturi si porcarii, incalzite cu saruri de topire de-alea cu E in fata si modelate in triunghiuri simpatice, care blocheaza fixarea calciului in oase:p – by the way, mamelor din lumea intreaga, sper ca nu dati asa ceva la copii…).

Am fugit, cele doua ore au expirat.

4 comments » | every day

Back to top