dragilor, am disparut putintel, revin spre sfarsitul saptamanii if all goes well. wish me luck:)

Aceasta mancare incepe banal si se termina spectaculos. Si the best part e ca nu presupune deloc efort, e de-a dreptul easy peasy. Hence, tag-ul “reteta easy peasy”, desi nu-i so much o reteta cat o combinatie plina de… imaginatie (scuzata-mi fie rima de doi lei:)).

De la inceput: principiul de baza este combinatia de gusturi foarte puternice: iute-iute, dulce-sarat si acru-acru. First comes chicken – prea putin deosebitul piept de pui, mascarit insa bine bine pe toate partile cu nomu smoky peri peri (sa nu ma intrebati de unde-am cumparat nomu, a aparut in viata mea asa cum apar toate condimentele minunate si raritatile gastronomice – in chip de cadou de la Mazi:)). In lipsa de nomu, puteti folosi chilli sau orice altceva iute. Dar iute sa fie!

Langa pui, merge o salata acra. Din salata verde, rosii, castraveti – toate taiate foarte marunt, mai degraba ca pentru salsa decat ca la salata romaneasca. Stropita cu ulei de masline si mult otet de mere. Si garnisita cu boabe de porumb. Fara sare, ca nu-i asta rolul ei. Salata trebuie sa fie foarte acra, asta-i ideea.

La coada vine la pièce de résistance: ceapa caramelizata. E nevoie de o ceapa mare, grasa. Taiata in jumatate si apoi pe lat in onion rings asa. Calita intai in tigaie cu putin ulei pana devine aurie, stinsa cu sos de soia din belsug (cat sa o acopere zdravan) si lasat sosul sa se caramelizeze (basically, dispare din tigaie). Atentie sa nu il ardeti de tot, cand a scazut mult adaugati o ceasca de apa si lasati sa fiarba inabusit pana cand lichidul dispare din nou. Apoi amestecati cu zel, cat sa se “prajeasca” uscat ceapa pe toate partile, nu foarte tare. Si gata, aveti si gustul intens dulce-sarat. Asta-i alta chestie: nu puneti sare peste ceapa asta, pentru ca are sosul de soia destula, asta daca nu cumva aveti in casa versiunea light de sos de soia.

La sfarsit, aranjati frumos pe farfurie toate “gusturile” si mancati pana nu mai stiti cum va cheama. Pe urma va caiti ca n-ati caramelizat mai multa ceapa, pentru ca nu v-ati gandit ca sotul vostru, care nu mananca ceapa nici picat cu ceara, o sa ranjeasca pofticios la farfuria voastra si o sa vrea, dupa legile omenesti si biblice, jumatate din ce aveti voi. Va intrebati daca chestia asta poate fi facuta in cantitati industriale si tinuta la borcan in frigider, dar pe urma va ziceti ca-i mai buna proaspata. Si va amintiti ca vin zile libere de Rusalii, ca probabil iesiti din Bucuresti la un gratar si ce ocazie mai buna sa mai mancati niste ceapa.

O minune culinara, va promit! Happy ceapa everybody:)

Cine-s mici, multi, roz si te scot din incurcatura de fiecare data? Well, ati ghicit: crevetii prefierti. Best deal la Real, unde se cumpara varsati si-s aproape tot timpul mari si proaspeti si deliciosi. Cu legume si ceva paste sau noodles de orez, in 10 minute ai ce manca bun.  

Aseara m-am indurat in sfarsit sa ciopartesc micul dovlecel rotund pe care mi-l adusese Pufix in chip de trofeu, desi initial intentionam sa-l pastrez (mda, junk collector, that’s me:p). Am mai pus niste usturoi, ardei rosu si fenicul. Le-am calit pe toate in tigaie, cu o mana de chilli flakes si doua linguri de ulei de masline.

Am fiert niste rice vermicelli si i-am tossed acolo in tigaie cu legumele. Crevetii i-am decongelat separat intr-o tigaita cu putin unt si zeama de lamaie, cu mare grija sa nu se overcook. Si i-am pus artistic peste gramada de noodles, ca si asa erau doar un pretext ca sa mai mancam niste carbs. Tadaa! Dinner is served. Multa treaba azi, asa ca va las! Have a not-so-bad day y’all!

Aseara aveam un congelator plin cu peste si o idee: chiftele de cod. Partea buna e ca dupa ce te-ai hotarat sa crampotesti pestele la blender, poti sa-l amesteci cu ce-ti pofteste inima. In cazul de fata, cu o legatura de patrunjel, chilli, sare, piper, susan negru si un ou crud. Toate malaxate pana la omogenizare in micul meu robot inteligent pe care nu l-as da pe nicio alta ustensila cu 450 de functii, de la framantat pana la nu stiu ce. Bun.

Odata amestecate toate cele, am modelat cu mana 6 chiftele mai turtite asa. Le-am pus in tava pe hartie de copt si le-am presarat cu susan alb. Le-am dat la cuptor la foc potrivit, cam o jumatate de ora sa zic.

Ca garnitura am facut my very first sushi rice. Stiti, orezul ala lipicios. Am fiert cam o cana de orez cu 3/4 cana de apa, la foc foarte mic pana a dat in clocot apa si apoi cu capac peste ca sa se inabuse bine. La coada (si dupa ce l-am scos din craticioara de inox), am stropit orezul cu rice vinegar si l-am amestecat cu sare grunjoasa si susan negru. Mancare usoara de pranz, care se cere completata cu o gustare. Sa nu ziceti ca nu v-am spus si ati ramas cumva flamanzi:) Enjoy!

In weekend am fost la o nunta la Brasov. Nu mai fusesem de multi, multi ani. I loved it! Toata excursia a fost ca o injectie de civilizatie, un mesaj ca Romania poate sa fie si altfel. Titlul postului e un citat de pe umbrelele Carlsberg care adapostesc terasele din Piata Sfatului si da, e o exagerare, nu cred ca Brasovu-i cel mai fain oras din lume, dar cu siguranta e unul din cele mai frumoase orase din Romania. De la capat:

Am ajuns la Brasov cu mai bine de un ceas inainte de ora anuntata pe invitatie si am purces sa cautam biserica (reformata) unde urma sa aiba loc ceremonia. Ne-am prins rapid ca in Brasov e curat, nu-s gropi in asfalt si florile la piata costa jumate din pretul de Bucuresti. Ajunsi pe Strada Moldovei, cam singurul reminder ca ne aflam totusi in Romania, am avut bucuria sa aflam ca in curtea bisericii era ceva targ organizat de comunitatea maghiara. Am intrat si noi timzi in aceasta oaza de maghiaritate, unde singurul cuvant scris in romaneste era pretul in lei si nu in forinti, afisat pentru toate alea. In afara de faptul ca-mi venea sa vorbesc in engleza (nu doar pentru ca nu auzeai romaneste pe o raza de sute de metri, ci si pentru ca asa de faina si civilizata era toata povestea incat era greu sa crezi ca te afli inca pe pamant romanesc), m-am simtit tare bine la Sokadalom (whatever that means, asa scria pe poarta la intrare si pe biletul de tombola pe care l-am primit). Pai in primul rand, desi se faceau gratare si mici si vata de zahar, totul sclipea de curatenie. Doamne bine, in haine de sarbatoare si ingirjite pana-n varful degetelor, serveau mamaliga cu branza la cuptor din vase de yena si paine de casa cu unsoare, boia si ceapa verde.

Ne-am infruptat cu patima din bunatatile locale uitand ca mergem la o nunta si poate n-ar fi trebuit sa mirosim a ceapa. Oh well! In rest, ce sa va mai povestesc, copii in costume traditionale cantau pe scena la tot felul de instrumente. Artisti tineri si talentati isi expuneau munca. Si lumea prezenta la adunare era de-o decenta absolut straina.

Fast forward peste slujba de la biserica reformata (din care mi-a ramas in minte doar replica “pana la moartea ta sau pana la moartea lui”, care insotea toate juramintele:)) si sa povestim despre hotelul Bella Muzica din Piata Sfatului, pe care vi-l recomand din toata inima. Pe langa curatenia impecabila (pe care nu am gasit-o uneori nici la 4-5 stele), locul asta te cucereste cu its boutique feel. Merita toti banii, va zic. Daca ajungeti vreodata aici, cereti o camera la mansarda, sunt cele mai nice. In zapaceala capului meu trezit de la 6 dimineata am uitat sa fac poze, dar gasiti pe site la ei destule. Ce-am pozat eu nu va ajuta much, era vederea de la geamul nostru mansardat, seemed funny at the time:))

Sa va mai spun despre plimbarea cu taxiul catre Cetatea Brasovului, restaurantul unde avea loc petrecerea. Pai, ce chestie, in Brasov taxiurile sunt masini albe, curate luna, soferii sunt oameni cu scoala, imbracati la camasa cu cravata, care nu te plictisesc cu povestea vietii lor, nu se dau mari, nu pun frane care te baga cu dintii in tetiera din fata si in general nu vorbesc neintrebati. Da.

Despre meniul de la nunta, cateva treburi mai deosebite: 1. se pare ca in Ardeal se serveste si supa la nunta. 2. inainte de sarmale se da inghetata, apparently ca sa fie ceva racoritor mid menu (asta a fost explicatia primita), dar eu cred ca si in ideea ca unii oameni nu stau pana la final si deci nu apuca tort (sa primeasca si ei ceva dulce, eu asa m-am gandit:)) si 3. sarmalele – de mare caracter si spectacol, cum ne si asteptam dealtfel, some of the best I’ve ever had.

Bun. Asa cu nunta. A doua zi ne-am trezit cu noaptea in cap deoarece vazuseram o cofetaria langa hotel – Vatra Ardealului – cu niste prajituri mirobolante in galantar, care ne chemau in limba universala a iubirii de dulciuri, anihilandu-ne liberul arbitru de-asa natura incat ne-am tarat prin fata ei de la 9 la 10:30 cand in sfarsit s-a deschis!

Am mancat cremsnit si tort diplomat, am luat la pachet eclere cu ciocolata si choix a la creme si am cheltuit tot atatia bani cati lasaseram cu cateva minute inainte la Carturestiul de alaturi pentru trei caiete Moleskine, un DVD si o carte:)) Deci mult. Deci da, locanta amplasata central intru fraierirea turistilor, dar doamne, prajiturile alea – pure heaven!

Nu stiu ce sa va mai spun despre weekendul nostru la Brasov, afara de faptul ca ne-a placut imens, ca vrem sa ne mutam acolo, ca pana ne mutam ne-am propus sa revenim for a real vacation si ca, de fapt si totusi, it’s good to be home! O saptamana minunata s-aveti!

Multumita furtunii de aseara nu avem curent la firma, asa ca relatez din intimitatea propriei sufragerii, unde tocmai mi-am mancat pachetelul pregatit pentru astazi: un soi de salata cu paste mici (farfalline).

Intai am vrut sa fac halloumi la gratar. Aveam o bucata cumparata de la magazinul grecesc din Piata Floreasca si abia asteptam s-o mananc. Spre dezamagirea mea, n-a fost deloc ce trebuie. Halloumi e o branza care in contact cu tigaia sau gratarul incins nu are voie sa se topeasca. Si in nicun caz nu face multe spume lipicioase asa cum se poate vedea foarte clar in poza de mai sus.

Ma rog, cert e ca mi-am dat seama ca nu era chip sa desprind branza de pe gratar intreaga, asa ca am decis ca o sa o extrag bucati bucatele si o s-o folosesc intr-o salata de paste. Am prajit usor niste nuci si o mana de muguri de pin, pe care le-am amestecat apoi cu pastele si cu bucatile de branza. Am mai pus ulei de masline, jumatate de lingurita de chilli flakes, sare, piper si cateva cubulete de mar. Simplu rau. Poate ar fi mers niste dressing, dar cum nu eram sigura de care, am preferat sa mananc salata asa, pe uscat. Off topic: daca va uitati cu atentie la poza de deschidere, se poate vedea in partea dreapta reflexia blocului de vizavi pe peretii castronului asezat pe pervaz. Mi s-a parut foarte tare:))

Weekend-ul asta suntem la o nunta la Brasov, asa ca ne-auzim luni cu poze de la ospat si alte povestiri. Un sfarsit de saptamana cu relaxare va doresc!

Self-explanatory: aripioare rumenite in tava, cu usturoi verde, ulei de masline, oregano, paprika si cimbru. Un pranz delicios, de mancat cu o salata mare si o felie grasa de paine. Enjoy!

Stii ca vine vara cand mai ai in camara un singur borcan de castraveti murati pusi de mama (the absolute best!). Asa ca, intr-un puseu ritualic de exorcizare a iernii din viata noastra, zici: screw you, muraturi! si faci mancare de castraveti in saramura. Cu purcel, cum altfel?! Calesti bucatile de carne date prin faina in putin ulei de masline, cu ceapa, usturoi si boia. Apoi adaugi castravetii taiati rondele si apa cat sa-i cuprinda. Fierbi la foc mic vreo 20 de minute si la coada adaugi piper si o mana de tarhon uscat daca-ti place. Mananci cu paine de casa si te gandesti ca anul asta e musai musai sa inveti de la mama cum se pun castravetii in saramura. Enjoy!

In ordine alfabetica, my favorite facebook treats! Bookmark for your enjoyment:)

Azi dimineata am avut o intalnire in Plaza. Dupa doua espresso lungi si un macaroon cu crema de cafea de la Starbucks (foarte foarte bun, btw), am realizat cu stupoare ca imi uitasem mancarea acasa, in punguta, frumos, exact asa cum era ea gata sa fie luata pe sus si halita la pranz. What to do, what to do? Urcat doua etaje in pas alergator si proptit fizicul in fata “gheretei” cu shaorma de la Dristor… ah, raiul junk food-ului pe pamant:D Ocazie cu care am zis sa va si povestesc despre asta, desi sunt sigura ca mare parte din voi v-ati dedat macar ocazional la pacatoasa lipie cu  carne, ce incalzeste burta si ridica spiritul mai ceva ca o portie de cartofi prajiti cu inghetata de la McD.  Ma rog, I was making a point there:))

Acuma stiu ca Misaki o sa spuna c-am innebunit (ea fiind all-the-way-anti-junk), dar mie nu mi se pare ca shaorma asta se lupta in aceeasi categorie cu restul porcarelelor. Adica after all, e doar ceva paine (exista si la lipie, si la bagheta), carne preparata mai dry asa si legume. Ca doar nu te obliga nimeni sa-ti pui sosuri si cartofi prajiti inauntru). The way I like it e asa: cu carne de vita, in bagheta fara cartofi si cu doar un strop de maioneza, cu varza, castrveti murati, rosii, ardei iute si un kil de patrunjel verde. Fara sare (ca are carnea destula), dar cu mult piper.

Acuma, deep down inside tre sa recunosc ca simt eu asa ca nu poate fi sanatoasa shaorma, dar every now and then, dupa doua espresso si-un macaroon, nu-i dragut sa ma fac c-am uitat?:))