Bai, deci nu mai pot sa aud despre carbohidratii cei rai, innebunesc de nervi:)) Vai, dar nici nu stiu de unde sa incep. S-o luam metodic, cu niste trivia. Stiati ca:

• Painea si dulciurile nu sunt singurii carbohidrati out there?
• Fructele, lactatele, legumele si leguminoasele contin, cu toatele, carbohidrati. Eliminarea din dieta a carbohidratilor presupune consumul acelor grupe alimentare care nu contin carbs. Acestea sunt carnea si grasimile.
• Orice dieta care promoveaza sanatatea omuletului porneste de la ideea, verificata stiintific, ca majoritatea caloriilor consumate de zisul om tre’ sa vina din carbohidrati buni.
• Daca nu mancati destui carbohidrati, corpul vostru incepe sa descompuna proteina din muschi ca sa faca energie. Din muschii vostri, vreau sa zic, nu din muschiul de porc. Basically, va auto-haliti masa musculara.

Atkins, Dukan si alte populare diete proteice functioneaza. Veti slabi. Veti slabi pe termen scurt pentru ca se va intampla ce scrie aici la ultimul punct. Dar mai ales veti slabi pentru ca veti manca mai putine calorii. Acu’ pe bune, nu mai conteaza de unde vin ele. Daca de la o dieta cu 2000+ scadeti brusc la 1200 or so, slabiti si daca alea 1200 de calorii vin din talpa de adidas. Deci nu dati tot creditul magicei diete cu carnita, ca nu e chiar tot creditul acolo. Iar in the long run, nu e a buna. Nu e a buna deloc. Toate studiile cu mintile la ele si toata literatura de specialitate, aceea credibila, verificata, endorsata de savanti adevarati, zice ca singura dieta care promoveaza sanatatea, dieta care, if anything, o sa va tina oleaca mai departe de bolile ingrozitoare ale generatiei noastre, este o dieta BOGATA IN CARBOHIDRATI BUNI. Nu va indoiti de asta! Daca va indoiti de asta, cititi, informati-va. Si nu eliminati din viata voastra carbshii doar asa, pentru ca e popular sau pentru ca “ingrasa”. Sa ne intelegem, nu carbohidratii ingrasa, ci caloriile in exces.

Poate aveti curiozitatea sa intrati mai adanc in specificul a ceea ce bagati in gura every day. Poate vreti, ca si mine, sa va avantati mai tare in carti si cursuri si articole despre nutritie. Dar daca nu si nu si nu, daca nu aveti timp, aplecare, chef sau pricepere sa faceti asta, va fac un rezumat. Iata cele cateva adjustmenturi minore pe care le puteti face chiar de-acum, de-acum incolo, pentru o viata mai buna. Acele cateva mici schimbari care, fara a va umple de nefericire, va pot lungi atza. In esenta, nu-s nici multe si nici grele. Zice-asa:

1. Mancati mai multe vegetale. Cel putin cinci portii de fructe si legume pe zi. Respectati cat mai fidel principiul farfuriei ideale si make sure ca jumatate din tot ce mancati la fiecare masa in parte sunt fructe si/sau legume.
2. White bread is junk bread. Inlocuiti painea alba cu paine integrala. In doua cazuri din trei, inlocuiti pastele si orezul alb rafinat cu paste integrale/orez brun, integral. Inlocuiti cerealele de mic dejun cu zahar adaugat cu unele integrale, fara zahar (ovaz, orz, etc.). In a nut shell, adica, mancati cereale integrale in loc de surorile lor, rafinatele.
3. Limitati consumul de carne rosie la 450-500g pe sapatamana. Carne rosie adicatelea porc, vita, miel, oaie, ratza, gasca, organe… Mancati, adica, mai mult pui, curcan si peste.
4. Inlocuiti laptele si iaurtul full fat cu variante mai slabe (2%).
5. Nu cumparati niciodata, si, deci, nu mancati, MEZELURI. Limitati cantitatea de ducliuri, porcarele, sugary drinks la nivel de exceptie, mai degraba decat de practica.

Daca va tineti fix de astea cinci puncte, toate celelalte recomandari care suna asa, complicat, savant, imposibil, ca si cand tre’ sa va petreceti viata socotind si ras-socotind, se aranjeaza de la sine. Caci, uitati,

• Omu’ tre’ sa manance grasimi saturate in cantitate de max 10% din caloriile zilnice – se aranjeaza natural daca respectati punctul 1, care zice ca jumatate din tot ce mancati tre’ sa fie fructe si/sau legume. Grasimile saturate sunt in produse de origine animala, mainly. Daca respectati si punctul 3, care va sfatuieste sa limitati consumul de carne rosie, va fi si mai usor sa respectati pragul saturatelor.
• Omu’ tre sa manance mai multe fibre (25g femeile, 30g barbatii) – se aranjeaza natural din punctele 1 si 2.
• Omu’ tre sa se fereasca de grasimile trans precum dracu’ de tamaie – se aranjeaza din punctul 5.
• Omu’ tre sa se asigure ca 45-65% din caloriile lui zilnice vin din carbohidrati – se aranjeaza din punctele 1-5.

Si asa mai departe.

Asa. Si, atentie,

NU EXISTA MIRACLE DIETS! Exista doar a manca bine, corect, sanatos, de toate, cu moderatie. Vreti sa slabiti? Nu schimbati structura farfuriei care nu degeaba se numeste ideala, ci mancati un numar adecvat de calorii. 20-25 de calorii pe kg corp, to be exact. Cu 25-30 cal/kg corp va mentineti, iar cu 30-35 cal/kg corp va ingrasati. Asa. Deci mancati voi 20 de calorii alea, faceti activitate fizica moderata (30′ pe zi, 5 zile pe saptamana) si daca nu slabiti, sa-mi ziceti mie cutzu. Da, mai, stiu ca uneori nu e asa simplu. Stiu ca e greu sa slabesti si ca sunt si alti factori care te pot impiedica sa pierzi cat trebuie sa pierzi ca sa fii in range-ul de greutate normala. Dar eliminarea unei intregi grupe alimentare, coincidentally exact acea grupa care ajuta dovedit la preventia unor boli precum cardiovascularele, diabetul si cancerul, nu este o solutie. Este o problema, una mare si rea.

In fine:), daca v-am acrit cu postul asta “tehnic”, dati-mi voie sa va imbunez cu farfuria mea ideala de astazi: pui (proteina, 25%), morcovi glazurati cu pasta de ardei iute si suc de portocale + rucola (legume si fructe 50%) si orez salbatic (amidon 25%). Este, zau, destul de usor.

PS: Cumparati-va ceva complet inutil. Sunati acum, in clipa asta, pe cineva drag. Mind the gap.

Imi pun ceasul cu jumatate de ora mai devreme. Este imperativ sa ma trezesc prima, ca sa apuc sa imi fac o cafea si sa sudez 2 (doua) tigari pe balcon, asta asa, scurt, inainte sa incalzesc laptele iepuresc, inainte sa se scoale ea, inainte sa se scoale ta-su si, in general, inainte de orice. Uneori, chiar si inainte sa se crape de ziua. Asa. Urmeaza o jumatate de ora in care domesticesc si ma pregatesc de plecare. Am doua sloturi libere pentru inca doua tigari, pe care incerc sa le pozitionez in asa fel incat sa-mi aduca maxima satisfactie. Am observat ca maxima satisfactie este imediat dupa ce mi-am intins parul cu placa – tigara numarul 3 si exact inainte sa-mi trag blugii pe mine – tigara numarul 4. In fine, plecam spre birou. In masina nu fumez. Nu-i nimic, caci ajung la munca fix la timp pentru tigarile numarul 5, 6 si 7, micile mele oaze de bucurie si gratificare. De ce 5, 6 si 7, veti intreba? Pai este foarte simplu. Pe 5 o fumez automat, fara sa-mi dau seama. Nu stiu cand o aprind, nu stiu cand se termina, nu stiu cand o aprind pe 6. Pe 7 o aprind pentru ca, nu-i asa, mai intra. O cafea de la automat face fix cat trei tigari, e pacat sa irosesc vreun strop, mai ales ca nici macar nu-i buna. De fapt, e groaznica. Noroc ca fumez. Da da, trebuie sa fumez, ca sa nu mi se para asa groaznica. Asa. Intre tigari muncesc. Muncesc cu gandul la urmatorul meu reward, urmatoarea pauza de tigara. Muncesc mai cu spor cand stiu ca urmeaza iarasi maxima satisfactie. Am observat ca maxima satisfactie are loc cam la 30′ de la tigara cu numarul 7. E timpul? E timpul, cum sa nu. Bag ghebos numarul 8, urmat imediat de numarul 9. Asta asa, ca sa-mi ajunga pana la pranz, cand cobor la masa. La masa e o placere. 10 si 11 se fumeaza inainte de mancare. 12 se fumeaza intre felul unu si felul doi. 13, 14 si 15 la final de masa. 15 intra greu, dar na, e replica aia celebra cu “mai fumez o tigara si mergem”. Ah, da, si daca tot vorbim de replici, sa nu uitam de “Ce v-aduc?” “Pai in primul rand, un Virginia Violet. Apoi, o ciorba”. [Un fumator nu trebuie sub nicio forma sa ramana fara tigari.  Trebuie sa evite, pe cat posibil, excursiile nocturne la benzinarie, in pantaloni de pijama si papuci. Privirea dezolata, de animal haituit. Mana tremuranda pe cele doua hartii care fac contravaloarea maximei satisfactii… Not lady like:p. A se avea tigari asupra propriei persoane at all times. Mhm.] Anyways, revenind. Dupa masa rezist mai mult. Poate chiar o ora. Dupa o ora, e timpul pentru maxima satisfactie. Intra lejer numarul 16. In jur de ora 4, scade glicemia. Merge-un ceai, dupa cum merg si numarul 17 si numarul 18. Fix inainte de plecare, iau si portia cu numarul 19, sa imi tina pana acasa. Seara, dupa ce culcam Iepu, e timpul meu. Maxima satisfactie. Daca vorbesc la telefon cu vreo prietena, bag lejer 20, 21, 22, 23 si 24. Uneori, si un 25 fix inainte de culcare, dupa ce m-am spalat pe dinti. 

Viata e ce se intampla intre doua tigari. E serialul asta misto la care ma uit, dar din care nu inteleg mare lucru, e mai mult pe pauza decat pe play. De aceea, si din alte sute de motive care au de-a face cu how low can you go:)), m-a apucat miercurea trecuta ca eu nu mai fumez. Nu am ambitii mari. In fiecare zi ma trezesc si zic asa: azi nu o sa fumez. Nu stiu maine, dar azi sigur nu. Data trecuta m-am lasat de fumat. De data asta… nu fumez. Data trecuta am folosit NRT (nicotine replacement therapy – plasturi, mai exact). De data asta am citit cartea lui Allen Carr, la indemnul Simonei. Una peste alta, sunt cinci zile.

Voi?

PS: Nu fumati. Nu aprindeti niciodata o tigara. Nu trageti nici macar un fum, nici macar o data.

Cand vine vorba de traducerea iubirii in mici gesturi materiale,  multi barbati sunt pierduti. Ii vezi dupa ochi. Sunt aia care intepenesc in fata raioanelor cu seturi de gel de dus + sapun, wondering daca o patrime crema hidratanta e destul. Daca exista si cu doua patrimi crema hidratanta. Daca acidul hialuronic e otravitor. Daca e ok sa-i ia o cutie de bomboane cand ea e la dieta. Sau mai bine sa-i ia ceai Silueta Perfecta? Daca e ok sa-i dea bani si daca da, daca e ok sa i-i puna sub perna dupa niste sex. Plus ca femeia este efectiv derutanta. Poa’ sa treaca de la zana bunavointei la ugly bitch from hell intr-o secunda si da, acest lucru poate fi eminamente scary pentru orice barbat. Mai ales de Valentine’s Day, acea sarbatoare cu care barbatul nu stie exact ce sa faca. Ca na, ea ii zice ca V Day e every day, ca-l iubeste, ca n-are nevoie de dovezi la zile fixe si, poate, ca gaseste taierea florilor pentru pus in glastra o practica revoltatoare. Deci da mai, e tricky.

Ei, in acest ocean de dezorientare, iata lista mea de cadouri cu risc scazut de nepotriveala. Sa fie, zic, in ajutorul tuturor sotilor, boifrenzilor si amicilor cu intentii necurate la acest incert ceas de sarbatoare care este Ziua Indragostitilor.

1. Flori, cartoline si alte nebunii, de la Fairy’s Corner. M-au vrajit din prima zanele astea, practic, de cand am intrat pe pagina lor de facebook. Zice-asa: “I believe in pink. I believe that laughing is the best calorie burner. I believe that happy girls are the prettiest girls.” – Audrey Hepburn. A’men, sister! Am zis eu, si-am purces sa vizionez cateva aranjamente florale care m-au facut sa oftez. In special buchetul rosu cu funda in picatele si camee, pe numele lui, foarte inspirat, Big Love. Asa ceva… dom’le… 130 de lei si iei dragoste mare. Foarte faine flori, foarte foarte! Pour homme: office@casahera.ro, adresa la care trimiteti mail daca vreti ceva… infailibil. Nu, nu gasiti asa ceva la floraria din colt, I promise you that.

2. Papusica Momiji Lillan. Gasiti la magazinul Colour.

3. Macarons Madame Lucie, editie speciala. Merg foarte bine in combinatie cu punctul 1, sau 2, sau 1+2. Si-s asa, cam printre putinele chestii in forma de inima care nu dau grimase de groaza nici macar celor mai cinice dintre femei, stiti, alea de urasc tot ce e roz sau in forma de inima.

4. Un caiet colorat, mai de primavara asa. Recomand cu bucurie jurnalele de la Jill Bliss. Le gasiti la Carturesti. Au pagini superbe, desenate, inflorate, inmiresmate, deschizi, iese vlastarul. Si povestea. Si nitica speranta. Lovely asa.

5. Cel mai recent album P!NK – THE TRUTH ABOUT LOVE.

6. O bratara Power Balance. Ceva cool. De aici: http://www.powerbalance.ro.

7. Un vin bun si-un french toast cu fructe la Simbio. Sau unde va place. O noapte la un hotel de lux. Un weekend in creierii muntilor. You get the picture… variatiuni pe tema asta.

Asa. Si ca sa fie si mai clar, va conjur sa NU cumparati:

• Creme anti-celulita. They just scream “Ai celulita. Celulita ta e vizibila. Nu, nu e invizibila. Da, chiar si eu o vad.”
• Manusi de scos tava din cuptor. Nu, nici chiar alea cu inimioare nu-s ok.
• Lumanarele. Lumanarici.
• Flori la ghiveci.
• Ultile: baterii, greble, mopuri, dresuri de mamaie, crema de calcaie, oale, cratiti, valiza, forfecutza de pielite, o biblioteca.

La final, domnilor, mult succes si doamne-ajuta. Iar daca e sa alegeti un singur lucru, eu as zice sa fie flori. Cu flori nu prea ai cum sa gresesti. Decat daca ea e alergica la irisi sau vomita de la miros de crini sau ii ies bubite pe piele de la tuberoze sau freziile o ametesc la propriu. Naspa, aiurea, cam nasol, totusi ai cum sa gresesti si cu flori. 

Am o durere de cap monstru. Eu insami sunt un monstru. Inlacrimat. Cu tzeasta pe tastatura si rimel scurs in ochi. Sa vorbim insa despre ce-am facut aseara, cand eram intr-o mare forma.

Se curata doi cartofi dulci si doi cartofi normali. Se bastoneaza. Se ung cu ulei, se presara cu rozmarin si sare de mare si se astern frumos pe hartie de copt, intr-o tava. Se dau la cuptor la foc mic, sa se rumeasca incet. Sa fie moi la mijloc si crustosi la exterior. Crustosi da, arsi… nu.

La fund de farfurie se inghesuie niste salati, stropite cu un dressing compus din otet balsamic, ulei de masline si ierburi.

Peste salata vin frumusel rondele de branza de capra (imi plac mult “sulurile” LaColline). Aruncam si niste masline kalamata in combinatie. Plus niscai rosii uscate. Plus cativa pestisori sarati (ansoa).

In mijloc se compune un turnulet din abia scosii din cuptor wedges de cartof si cartof dulce. Se orneaza cu busuioc proaspat. Atat azi.

PS: Numarati oi. Nu pizmuiti. Ridicati-va de la calculator, acum!

Azi schimbam placa. Jos cu porcul, traiasca pseudocerealele cu chimie de carnitza! Adica cum? Pai: pufoasa, pardalnica, pretioasa quinoa, care nu e fainoasa, dar nici enimăl, contine proteine bune, cvasicomplete (toti cei 8 aminoacizi esentiali functiilor noastre biologice mishuna in dansa) si desi nu scoreaza a perfect 1.0 conform PDCAAS (Protein Digestability Corrected Amino Acid Score), este si ea o margica in siragul unui regim de viata sanatos. Nu degeaba a pus-o NASA pe lista de culturi pentru Controlled Ecological Life Support System. V-am spart, asa-i?:)) Bai, e buna, asta tre sa retineti. Buna si la gust, nu vreo scarboshenia pamantului, asa cum e, de exemplu, hrisca.

Desigur, nimic din toate astea nu mi se vantura de fapt prin cap aseara, cand a very hungry bff isi facuse aparitia in bucataria mea, cu lacrimi in ochi si mari asteptari. Nici cu mine nu mi-era rusine, ca era cam dinner time si niste soareci slinosi si lipsiti de scrupule faceau muzica matzelor pe dinauntrul trupului meu de vis. What to do, what to do? Se cerea, dom’le, o incropeala.

Asadar, am matrasit repede niste piept de curcan, in bucati potrivite. L-am tavalit intr-o tigaie adanca pana s-a aurit. Apoi am trantit peste el niste fasole verde de-aia verde, niscai baby carrots si o ceasca de apa. Am inabusit rapid, in vreme ce pe ochiul numarul doi am pus la fiert o parte quinoa cu doua parti apa (15-20′ tre sa clocoteasca dihania). Asa. Cand s-a umflat mancarica minune, am pus-o peste carne si peste legume. Am mai pus sare, piper si o mana de chimen, care, sincer, face toti banii in combinatia asta. Cinci minute mai tarziu, am pus in farfurii legumele, carnea si quinoa, iar peste ele, final touch, cate o lingura dodoloatza de paste de ardei rosu, iute si dulce. Un fel de harissa neaosa pe care am gasit-o la Auchan, la raftul cu produse traditionale romanesti (!).

A fost minunat. Sa iasa in fata aia de-au mancat si sa indrazneasca a ma contrazice. Mai ales cei care au halit portia unu si supliment. Am mancat bine, am dormit bine. Caci, revenind la insipizenii stiintifice, aflati voi ca si curcanul, si quinoa, contin triptofan, acest natural declansator de beatitudine:)) Resturile s-au constituit in pachet pentru astazi.

Bai. Acu’ pe bune. De cand invatz despre ce mananc, ma gandesc cat de fain ar fi ca nutritia sa se predea in scoli. Cat de folositor. S-o puna in loc de educatie civica sau alte balarii. Sa invete micii oameni cum tre’ sa manance, ce ajuta, ce strica. Ar fi… prea minunat. Invatam atatea prostii inutile, fara aplicabilitate intr-o viata de om, iar in fata rafturilor cu mancare din supermarket suntem lipsiti de aparare. Nu bun, dom’le. Deci, de fapt, nu va plictiseam degeaba, voiam doar sa va starnesc sa consumati responsabil. Orishice lucru. Iaca-asa!

PS: Emotionati-va. Beti ceai verde. Scrieti de mana.

Saptamana trecuta, dupa cum stiti, am faultat cu succes mancatoriile de proximitate birou cu doua tentative reusite de pachetel prea bestial si, mai ales, corect depedeve nutritional, dupa cum mi-a iesit la SuperTracker. SuperTracker asta e un tool pe care ni l-au pus la dispozitie oamenii de la cursul de nutritie la care m-am inscris, care-ti traduce tot ce mananci in nutrienti si iti spune unde-s bubele. (In paranteza fie spus, sunt as la planificarea meselor, turns out ca planurile mele sunt foarte corecte, la punerea in practica mai am de lucrat:)) In si mai paranteza fie spus, la curs am aflat, de exemplu, ca degeaba am fost silita toata copilaria sa mananc spanac under the false pretense ca ma paste anemia daca nu; caci da, spanacul are fier, dar are si niste chestiuni care fac ca absorbitia acestui minunat zacamant de fier sa fie extrem de trista). Revenind.

Ziceam ca doua zile mi-am adus de-acasa. Mi-as fi dorit sa fie trei, dar n-am fost in stare. Nu-i nimic, saptamana asta va fi mai bine, am zis eu ieri, pe cand imi faceam constiincioasa meal planul. Si-gur vor fi trei zile in care nu voi manca scarbosenii. Si-apoi patru. Si-apoi cinci. Sclavia snitelului va fi abolita. Eu voi fi tot eu, dar in varianta low-fat. Voi ma veti iubi la fel. Da da da.

Cert este ca azi, la pranz, mancam ceva asa de excelent, incat desi am numai poze cu what appears to be overchewed food, am zis ca nu se poate sa va scutesc, trebuie musai sa va povestesc. Ei, center piece-ul pachetelului de azi este sandvisul cu muschi de porc si sos de rucola cu mustar. In paine integrala cu seminte. Necesita oleaca mai multe preparative decat un clasic sunca-cu-cascaval, dar si recompensa e pe masura. Asadar,

• Se ia un muschiulet de porc tanar si se mermeleste cu ulei de masline, cimbru, usturoi si paprika. Se pune intr-o tava. Se toarna pe langa el vin rosu si nitica apa. Se acopera si se da la cuptor la foc mic, sa se rumeneasca incet. Cand e complet fragezit, se descopera si se lasa sa prinda o frumoasa crusta. Nici prea arsa, nici prea balana. Just right asa. Nu se taie de cald. Se raceste temeinic si se atenteaza asupra lui cu un cutit ascutit abia a doua zi, sau several hours later. Se feliaza subtire, fin, cu precizie de ucigas in serie.
• Baza sandvisului e un sos de rucola si mustar, obtinut inmod suspect, banal, dintr-o cutie de rucola blenduita cu doua lingurite de mustar dulce, nitel ulei de masline si nitica lamaie. Sosul asta asa obtinut, care se poate face lejer cu o seara inainte, se intinde in strat gros pe o felie de paine buna, cu seminte.
• Se acopera painea cu o frageda frunza de salata verde. Se “orneaza” cu felii de muschi de porc rece. Se drege de sare si piper. Se capaceste cu o alta felie de paine, unsa cu minunatul maglavais.

Asta e tot, folks:) Va doresc o saptamana tihnita.

PS: Fiti recunoscatori. Cititi etichetele. Nu scuipati contra vantului.