Nu va plictisesc mult azi, ca din doua vorbe am terminat mancarea. Somonul e dry-fried la tigaie, sosul se face topind o lingura de unt intr-o ulcica, amestecand niste verdeturi tocate si stingand cu zeama de lamaie din belsug, apoi balacind micile si grasunele capere in toata aceasta chestie. Alaturi, niste salata verde cu lamaie. Tzac pac. Acuma, asa cum ne cunoasteti voi, credeti ca ne-am saturat cu asta?:))

Pe bok choy asta, zis si pak choy, varza chinezeasca sau varza de Napa, l-am cautat in disperare ceva vreme. Mai gaseam din cand in cand la Mega Image, dar o varitate cu frunze deschise la culoare, aproape albe, nu parea asa, the real deal. Ieri am gasit in sfarsit la Metro bok choy cu frunza crocanta si verde, o minunatie. Mi-am luat sa-mi ajunga si cum cumparasem si niste file de cod, mi-a venit ideea sa fac un fel de “sarmale” in foi de vitza, doar ca nu sarmale ci pachetele si nu cu carne, ci cu peste, si… Ok, I give up, chiar nu seamana deloc cu sarmalele, dar is foarte bune si se prepara intr-o clipita. Ma rog, aproape:)

Ca si in cazul foilor de vitza, frunzele de bok choy se oparesc doua minute in apa clocotita cu sare, ca sa devina usor de “impachetat”. Apoi se scurg si se racesc cateva minute. Bucatile de peste se ruleaza in foile de bok choy, potrivindu-le de sare si piper.

Se pun pachetelele astfel formate intr-un vas de yena, se stropesc cu ulei de masline, se decoreaza cu felii de lamaie si cu un amestec de morcov si ceapa rosie tocate marunt (ramase de la o supa, va povestesc maine:). Mai stoarcem niste lamaie, turnam foarte putina apa (sa zic, o jumatate de ceasca) si dam la cuptor la foc mediu.

Intre timp punem la aburi o canuta de orez integral, pe care il servim alaturi de pachetele, cu sare si-atat. Acum va-ntreb eu, does it get more diet than this?:)) Enjoy!

Dupa cum bine stiti, luni seara trebuia sa mancam ton la cuptor cu piure de mazare si morcovi, iar marti la pranz aveam paste cu legume la cuptor. Well, am festelit-o grav cu meniul saptamanii asteia, deturnata fiind de evenimente neprevazute din viata personala (consiliu ad-hoc cu prietenii nostri pentru luarea unor decizii importante pe viata si pe moarte:p) si de ritmul extra-ultra-rapid si abulic de la job. Asa ca, pe principiul 2 in 1, a iesit ce urmeaza.

Copt legume in tava – prin legume intelegand morcovi noi, praz, ciuperci, ceapa rosie si ardei gras, stropite cu ulei de masline, asezonate cu sare, piper si marar poaspat, turnat peste ele o cescuta de apa si dat la cuptor cu folie peste ca sa nu se carbonizeze pe deasupra. Scos folia cand erau aproape gata, pentru impresia aurie de final.

Facut tonul la gratar (deoarece cuptorul era ocupat). Stors zeama de portocala peste el, fiert niste noodles de-aia cu ou. Pus totul la gramada (noodles, legume, ton, frunze de busuioc pe post de catarg) si mancat doua zile la rand, in chip reprobabil. Tztztz, halal organizare:p Enjoy!

Un mic dejun fancy, care zic eu ca ar merge foarte bine si ca brunch, si care e mai usor de facut decat pare.

Incepem cu sosul Hollandaise, pentru care ne trebuie doua galbenusuri de ou, zeama de lamaie (1/2) si doua linguri de unt la temperatura camerei. Intr-o craticioara micuta amestecam galbenusele cu zeama de lamaie si le batem cu telul para pana se omogenizeaza. Intre timp, intr-o cratita mai mare putin incalzim pe foc apa pana da in colocot si tragem prima craticioara peste aceasta, amestecand continuu in sos. Incorporam untul si invartim cu telul pana cand sosul e asa, uniform, fara insule plutitoare de unt.

Bun, next, facem oua romanesti, parca asa se cheama, adica le fierbem fara coaja in apa clocotita cu doua linguri de otet. Pur si simplu le dam drumul baldabac in apa care fierbe si le lasam acolo vreo 4 minute. Cand sunt gata, le scoatem cu o lingura cu gauri ca sa se scurga apa bine si le punem pe un servet de hartie. 

Finally, taiem o chifla in doua si o bagam la cuptor sa se prajeasca pe toate partile. Apoi o ungem cu unt, punem peste ea somon fume, oul, sare si piper. Turnam sos Hollandaise fara zgarcenie, este delicios si merge extraordinar cu somonul:) Enjoy!

Cel mai mult a durat taiatul legumelor bastonase, luckily, eram foarte involved cu un episod de Friends si a mers lejer. Initial trebuiau sa fie doar morcovii, dar pe urma Rachel si Ross s-au imbatat crita in Vegas si one thing led to another, s-au casatorit si eu am bastonat 2 cartofi, un morcov mare, un ardei rosu, o jumatate de telina,  niste ghimbir, un ardei iute si cativa catei de usturoi. Pe urma am pus pauza si am dat fuga in bucatarie, unde am stired si am fried legumele la wok, cu ulei de masline si sos de soia.

Cu somonul a fost mai simplu, ca doar l-am pus in tigaia incinsa, am turnat sos teriyaki peste el si cand s-a caramelizat asa nicely pe toate partile, am stins cu zeama de la o jumatate de lamaie.

Una peste alta, cand am terminat eu, s-a cam terminat si episodul cu pricina, Chandler si Monica nu s-au mai casatorit desi Monica rolluise un hard eight la cazino, ceea ce desigur insemna ca they were meant to be together. I wonder what happens next, o sa ramana Ross si Rach casatoriti? Si mai ales, o sa ne treaca vreodata pofta de home made greasy Chinese? Only time will tell:p

A fost mai usor decat credeam. In primul rand, it turns out ca tonul congelat de la Mega Image nu e nici rau, nici infernal de scump, asa cum ar fi crezut cineva care a cumparat pana acum doar conserve de ton. Apoi, dureaza foarte putin sa dry fry fripturile de ton pe gratar (all in all, cam 2-3 minute pe fiecare parte). Cand sunt gata, arata aproape ca un cotlet de porc. Almost, but not quite:)

Pentru wasabi butter ne organizam dupa cum urmeaza: Intr-o craticioara prajim o lingura cu varf de seminte de susan, in putin ulei, si asta tot de susan. Cand semintele s-au aurit, stoarcem peste ele o jumatate de lamaie mare, completam cu sos de soia (1-2 linguri) si o lingurita de sos Tabasco. Incorporam o jumatate de pachet de unt in cele de mai sus si amestecam totul pe foc foarte mic pana se omogenizeaza. Nu trebuie sa overboil untul, e posbil sa se taie. La sfarsit se pune in sos wasabi dupa gust si se da la congelator intr-un castronas pana se intareste. Se serveste peste peste, cu lamaie, rosii si mult patrunjel. Plus ceva paine prajita, totusi peste gol, OMG, bleah. Adica, well, enjoy!:) 

LATER EDIT: A mai vazut cineva ca the tuna steak e heart-shaped?:D Just darling!

Luni, 8 martie

Breakfast: Salata de citrice, leftover frittata cu legume

Lunch: Sandvis cu somon fume si salata

Dinner: Ton la gratar cu wasabi butter

Snacks: Placinta cu mere

Marti, 9 martie

Breakfast: Iaurt cu muesli si banana

Lunch: Somon teryaki cu morcovi picanti si salata de frunze

Dinner: Supa de vita cu taitei

Snacks: 2-3 fursecuri, o banana

Miercuri, 10 martie

Breakfast: Chifla calda cu mozzarella si legume

Lunch: Paste cu minichiftelute de peste si sos alb

Dinner: Chicken casserole cu salata de sfecla

Snacks: Iaurt, banana, placinta cu mere

Joi, 11 martie

Breakfast: Cereale cu lapte si fructe

Lunch: Jambalaya

Dinner: Ficatei cu ghiveci de ardei si ceapa

Snacks: Morcovi

Vineri, 12 martie

Breakfast: Oua benedict cu somon fume, chives si sos Hollandaise

Lunch: Minisandvisuri cu toast si diverse umpluturi

Dinner: Rulouri de piept de pui in bacon cu sos de mustar si salata

Snacks: Banana, iaurt, ciocolata neagra

Nu mancam destul peste, I know that for a fact. De aceea, ma gandesc deja la meniul de saptamana viitoare, care cred ca se va numi The Fishville Menu (din aceeasi serie, stay tuned for The Farmville Menu, The YoVille Menu si The Mafia Wars menu:)). 

Pestele e bun. Putine calorii si grasimi saturate, mult  Omega 3, vitamine si proteine de calitate… What’s not to like? Poate doar gustul, doh, dar lucrez constant la asta, caut retete si experimentez combinatii, pentru ca, v-am mai spus, nu sunt un iubitor de peste by default si de la porc la peste e cale lunga, bumpy si nu lipsita de peripetii si esecuri. Nu-mi place pestele fiert de nicio culoare, il suport greu pe cel preparat la aburi si doar daca vine cu ceva cu gust puternic langa (cum a fost de exemplu sosul cu chorizo), in schimb imi plac retetele de tocanita iute cu peste si cele cu peste copt sau prajit cu diverse nebunii pe langa. Nu-mi place pestele cu oase, poate sa fie el cel mai dulce si mai proaspat pastrav de munte sau cea mai sarata si crocanta scrumbie pe gratar de carbuni, pana il curat de oase imi piere cheful. Asa ca deocamdata  raman amatoriceste la nivelul file congelat de la Metro.

Luni am avut la masa o bucata sanatoasa (haha, the irony:)) de somon, pe care l-am perpelit lejer intr-o lingura de unt, cu sare si piper si zeama de lamaie. Am tras langa el un orez fiert la aburi si prajit in tigaie cu putin ulei de masline si mult curry. Am mancat cu salata verde si lamaie, fara alte diversiuni.

Incepusem sa scriu altceva si pe urma, cum sar eu de la una la alta, am vazut pe feisbuc, via Adi Hadean, o trimitere la un articol din Jurnalul National. Se cheama Obscenitatea culinara. Si I suppose ca o sa faca ceva trafic pe site-ul Jurnalului, pentru ca e de-o idiotenie absolut virala.  N-am sa vorbesc foarte mult despre asta, dar am sa ma bucur imediat de acest reminder (ipocrit si jenant in micimea si lipsa lui de integritate jurnalistica) ca viata mea este just a little bit happier pentru simplul fapt ca I love food. Da, I LOVE LOVE LOVE food si am numai respect fata de toti oamenii care inteleg si dau mai departe fericirea gastronomica, din farfurie in farfurie, cu drag. Cu drag pentru voi astazi: peste alb cu sos de rosii si chorizo. Sfideaza iarna si pe Luiza Moldovan, semnatara articolului din Jurnalul.

Baza e simpla: file de peste alb (salau, cod sau whatever else you like), facut la aburi impreuna cu ceva fasole verde congelata. The fun part este sosul, care da un gust grozav acestui otherwise dull fel de mancare. Pentru el aveti nevoie de chorizo, usturoi, ardei iute, ardei gras in trei culori si suc de rosii bun si dulce. Ingredientele pentru sos (mai putin sucul de rosii), se calesc in putin ulei de masline si se sting cu apa. Se lasa la foc mic cca 10 minute, pana cand ardeiul este moale, dar nu flescait. Se adauga sucul de rosii, piper si sare dupa gust. Se mai fierbe nitel si apoi se toarna fierbinte peste peste si fasole. Este delicios, va zic, abia astept sa-l incerc si pe paste. Enjoy!

Nu stiu daca exista echivalent romanesc pentru ‘aftertaste’ (in ultima vreme, ca sa nu zic lately, caut mai des echivalentul romanesc al cuvintelor care-mi vin spontan pe buze intr-o alta limba, doar asa, ca exercitiu, pentru ca sunt complet ruginita, adica, ma rog, rusty). Ei bine, acest aftertaste mi se pare foarte foarte important la o mancare si nu e neaparat acelasi cu gustul mancarii in sine. Este mai degraba o aroma foarte puternica, de bine (stiti, yummy), sau de rau (adica, yukky). Dintre cele bune, preferatul meu este curry. Carnea si pestele si orezul, pudrate cu curry, invita la “inghite mai repede, ca nu mai am rabdare”. Ce urmeaza este si mai grozav decat promisiunea initiala, e o senzatie gadilacioasa aromata, ca un Chanel pentru limba.

Tot acest preludiu e pentru ca am mancat in seara asta un file de cod asa de bine si de potrivit condimentat, ca-mi lasa gura apa si acum, cand scriu. Pai am facut asa: am uns fileurile de cod cu ulei de masline amestecat cu piper, oregano, paprika si curry. Si le-am impachetat in hartie de copt, impreuna cu doua feliute de lamaie, ceapa verde si doua rondele de ardei rosu iute ca focul, tocat foarte marunt.

S-au copt in tava, la foc iute, cam 15-20 de minute. Si s-au patruns bine bine de toate aromele, fara sa se usuce. Cand am desfacut pachetelele a iesit un abur parfumat si asa de fin, de parca nici nu vorbim despre peste:)

Ca garnitura am incropit in cateva minute un orez integral fiert (smecheria, adica the trick, este sa puneti putin ulei de masline sau o lingurita de unt in orezul fiert, am uitat de ce, dar e mai bine asa. Si am mai facut o salsa simpla cu rosii tocate, castraveti, ardei iute, busuioc si zeama de lamaie. Sunt inca sub vraja acestui fel de mancare, altfel spus, sub vraja gustului de dupa, a aftertaste-ului:)