Cand e asa urat afara, de nu-ti vine sa te dai jos din pat de teama sa nu te uzi la sosete (si sa nu aud comentarii depreciative la adresa acelora dintre noi care dorm cu sosete in picioare:p), nu-i nimic care sa te umple de energie mai tare decat slave-aritul in bucatarie la niste pseudo-briose, semi-omlete. Bune si aromate cu ierburi diverse, aceste delicioase muffin frittatas va vor incalzi oasele si va vor bucura spiritul, din pacate intr-atat incat va veti dori sa va frecati pe burta si sa go back to bed mai degraba decat sa luati traficul in freza in drum spre serviciu. Dar oh well, asta-i viata, gotta have muffins I always say.

Pregatirea de santier: rosii, ceapa verde si zucchini, taiate mititel si calite in tigaie cu nitel ulei de masline, sare si piper. Cat sa fie moi, dar nu flescaite. Peste ele presaram cu generozitate verdeturi: busuioc, coriandru si menta. 

Pentru sase briose batem bine in castron 4 oua mari (5 daca-s mai micute), cu putina apa minerala ca sa iasa mai fluffy (sa zic, o lingura). Incorporam in compozitia cu pricina 1 lingura de faina de porumb din aceea rasnita fin, adaugam apoi legumele calite si radem putina branza (eu am folosit emmentaler, dar cred ca merge orice varietate de branza tare). Turnam minunatia in forma de briose, unsa bine cu ulei de masline, si dam la cuptor la foc mic, cca 5-10 minute.

Stati cu ochii pe ele, pentru ca at some point, cand vi se va parea ca lucrurile arata grozav, veti avea supriza si panica de a constata ca au plecat la plimbare, revarsandu-se peste gaurica aferenta si invadandu-se intre ele ceva de groaza. Nu va speriati, este normal si se rezolva. Le scoateti atunci din cuptor si le aduceti pe calea cea buna folosind o lingura de lemn, apoi stingeti cuptorul si le bagati la loc (e cald inca si ele se vor coagula in continuare). Se servesc calde, cu crema de branza si paine proaspata. Foarte bune, merg pe lista mea de favorites:) Enjoy!

acum cateva saptamani am fost la o tristete de targ culinar (urasc targurile de felul asta organizate in romania, sunt scumpe si saracacioase:p). am cumparat slanina eco. bien. de-atunci incoace, pufix e absolut fascinat de ideea de a topi grasimea pura in tigaie, neaparat pana cand mirosul patrunde bine de tot in fiecare obiect din casa. pana cand carnea noastra miroase a afumatura. pana cand noi ne simtim ca porcu’. asa. si pe urma, slanina astfel prajita se combina cu oua si cu carnat de casa uscat si rezulta invariabil omleta din imagine. pe care o tot mancam de cand am fost la targ. eu o mai dreg cu cate-o rosie si cu patrunjel verde, dar jur ca tot imi vine sa storc o lamaie peste ea. kids, don’t try this it home:))

 i’ve seen the light!