scrisoare pentru Alexandra

luminis

Buna, Ana! Te citesc de ceva vreme, nu ti-am scris niciodata, dar acum ca e vara si (pentru unii) vacanta, a devenit imperios necesar: te rog sa mai scrii din cand in cand ceva pe blog! Stiu, ai si tu viata ta, un sot, o copila, un job, o vacanta etc…..:P dar si eu mi-am facut obiceiul de a intra pe blogul tau in fiecare zi si cum vad destul de rar ceva nou… ma intristez. Stiu, aceasta este o postare egoista, da’ stiu io ca nu te vei supara, ca de fapt inseamna ca imi place mult cum scrii si ca imi lipsesti, chiar daca nu ne cunoastem. :) Asa ca, daca nu ai timp deloc deloc, desi eu nu cred asa ceva :D, macar amageste-ne cu niste poze… 
Alexandra

Draga Alexandra,
Azi scriu pentru tine. Tu, care mi-ai “scormonit” lenea cu batul prin gard. Tu, care ai trezit Leulcaredoarme. Ma rog, ca dupa aia s-a culcat la loc, asta e alta poveste. Tu, care intri in fiecare zi pe blog si traiesti, probabil, aceeasi dezamagire pe care o traiesc si eu cand intru si nu gasesc nimic nou. Tie si numai tie simt ca iti datorez o explicatie.

Asa. Afla despre mine ca am… (aaa…) inchis pentru dezinsectie(?!). Sa zicem ca bucataria mea virtuala s-a umplut de… molii de alimente. Scarbosheniile dracului! Ei, ca sa le hamesesc, m-am pus de-am aruncat la gunoi tot Zvacul. Era, oricum, expirat.  Si iata-ma Zvac-less in mijlocul vietii, cu piciorul gol pe gresie, paralizata culinar si ponosita semantic, ca un ciorap vechi. Auzi, daca ti-as spune ca nu prea mancam, m-ai crede? Ca jumatatea mea mai buna a ajuns de rasul colegelor de birou (“Haidi bre, N., iti iei mancare de la Snack Attack, cand nevasta-ta e izipizi? Pff!”) Ca pana la aceasta ora inaintata n-am mancat decat niste pepene pe care Spiritul Milos Al Openspace-ului mi l-a lasat discret(a) pe birou. Ca seara ajung acasa si, in loc sa mananc, ma culc. No really…

Sa stii ca pare mult mai dramatic decat este. Adevarul e ca hibernez estival. Mananc de sub propria-mi piele, unde am stocat, in mod special, bucurii. Care nu necesita preparare termica si sunt, una peste alta, mai sanatoase decat, say, deziluziile cu paine.

De doua saptamani mi-am schimbat programul. Ma scol rareori uneori la 6, merg la sala. Inca ma supara un genunchi. Da, acelasi genunchi care m-a trezit intr-o dimineata in racnete isterice de zici ca-l taia cu cutitu’ (f&*^ing drama queen) – “Alooo, fataaa, scoala-te, nu vezi ca mi-au crescut doua chiftele intr-o parte?”. Asta clar se reflecta mizer asupra alergatului meu, sunt, momentan, captiva intervalelor. Un sprint mic, o lene babana. Iarasi sprint, iarasi lene. Lenea e buna. Ce? Lene, mai, am zis lene, nu sictir. Asa. Deci merg la sala, sunt cuminte. Ma uit la Californication si citesc carti. Poveste lunga, nu vrei sa stii. Mai fac si alte lucruri, nedemne de povestit aici sau acum. Dar cu potential de demnitate pe termen lung. Ah, si cresc copil, a se citi “ma las crescuta de ea”. About that, chiar voiam sa-ti spun, am niste growing pains de speriat! Mai ales ca, mai nou, inima mea bate in afara corpului.

Alexandra, nu vreau sa-ti rapesc niciun minut in plus. Voiam doar sa stii ca nu te-am abandonat, sunt aici, adica n-am plecat niciodata. Doar ca uneori pur si simplu nu mi-e asa foame.
Love,
Ana

tags: , , , , 19 comments »

19 Responses to “scrisoare pentru Alexandra”

  1. Florina

    Esti savuroasa!

  2. Daria

    Frumos 🙂

  3. Corina Pelmuș

    La cât te iubește lumea, în curând o să scrii câte o scrisoare pentru fiecare din noi 🙂
    Pup drăgăstos!

  4. Laura

    multumesc si eu ca nu m-ai abandonat

  5. Alina

    dar poti sa ne scrii nu numai despre mancare (desi eu enjoy very much postarile despre carnea de porc si alte delicatese…)

    spre exemplu poti sa ne spui despre crescut copil haios, pt ca eu asa ti-am descoperit blogul, citind despre diversificare si pt ca am un baiat de 2 ani jumate…
    cu toate astea, nu tb sa te simti obligata de noi, astia, fanii tai!

    cu drag
    Alina, mama lui Vlad

  6. Bea

    Cel mai bun text al tau evah!

  7. cookie

    obligatie? pff, ce cuvant urat:)))

  8. Alexandra

    Aaaaa…wow….ok….pai nu trebuia sa te deranjezi….adica MULTUMESC…aaa 😀

    Azi-dimineata am intrat pe blogul tau, nu era nimic nou. Mi-am zis “las-o, mai, oleaca in pace, nu ti-a zis ca ii e lene? Ti-a raspuns imediat la coment-ul tau tampit si ti-a si explicat. Si tu ai zis ca ai inteles, nu? Pai atunci? Tot pe-aici pierzi vremea?”. 😀

    Asa ca am inchis, am respirat adanc si m-am concentrat asupra celor trei zile de vacanta de saptamana viitoare, de parca de-acolo o sa-mi vina salvarea….si m-am intors la ziua mea.

    Ma rog, acum 5 minute, efectiv din reflex, am intrat din nou. Mi-a luat vreo 5 secunde sa inteleg ce se intampla, desi de obicei am reflexe bune ;). Apoi am citit. Apoi am mai citit inca o data. Multumesc! Multumesc ca te-ai adunat, ai dedicat din timpul tau si al familiei tale ca sa-mi raspunzi. A fost extraordinar de frumos din partea ta. Serios, extraordinar de frumos!

    Si, ca sa reiau ideea Alinei, nu trebuie sa ne scrii numai despre mancare. Mie imi place cum scrii, e un moment placut al zilei mele sa mai aflu despre voi, vacantele, aventurile sau mesele voastre. 🙂

    Uite, ca sa fiu siropoasa pana la capat, nu ne cunoastem, dar lipsa ta e ca si cum o prietena buna nu ar mai fi dat nici un (refuz cu incapatanare sa scriu “niciun”, dar asta e, evident, beside the point) semn o vreme. Normal ca stiu ca are altele de facut, sau ca traieste vara asa cum imi place si mie (cu lene, cu incetinitorul, desi cumva facand in acelasi timp mai multe lucruri decat in alte perioade ale anului). Si normal ca nu ma “supar”. Pur si simplu imi lipseai, asa ca m-am gandit sa iti spun asta.

    Sper sa nu fie too much information. 🙂 Enjoy your summer! Si iti multumesc din nou pentru raspuns. Sper sa fii mai ok cu genunchiul.
    Miss u,
    Alexandra

  9. irina

    Doamne cat m-am abtinut eu la un moment dat sa nu-ti scriu un post ca asta. Cand ma duceam la munca si primul lucru pe care il faceam era sa deschid easypeasy si nu gaseam noutati:))…Dar acum inteleg. De cand cu copilu’ n-am mai gatit nimic interesant pentru mine si nimic demn de pozat pentru altii…Dar gatesc cu drag pentru ea si in general mananc ce ramane din piureuri si supe crema:))

  10. Francesca

    Ce ma bucur ca te-ai lasat zgandarita de Alexandra 🙂 🙂 🙂

  11. Alina

    E prima data cand iti scriu, desi ti-am descoperit blogul de cateva luni. Sa stii ca desi postarea asta e pentru Alexandra, am simtit-o ca si cum ar fi si pentru mine. In fiecare iti deschid blogul, iar cand dezamagirea ca nu a aparut nimic nou e prea mare incep sa-ti citesc postarile mai vechi. Imi place la nebunie cum scrii, si fie ca e despre mancare, lifestyle, copii sau orice altceva, nu conteaza! Esti doza mea de buna dispozitie din fiecare zi.

    … just to let you know you have another fan! 🙂

  12. andra

    Uraaa! Traiasca Alexandra care ascris in numele multor insetati de izipizi si traiasa Ana care si-a alungat lenea si ne-a mai bucurat cu inca o postare !

  13. Laura

    e asta da lucru frumos .si postul si comentariile

  14. Oana

    Da, ma, noroc cu mazi ca mai spala “rusinea”! Crazy mother cooker- nimic, foodiefamily-nimic, le blog piquant-nimic, tu-nimic, eu ce mai citeeesc?

  15. Laura Teodora

    na, Ana, acum mă faci să-mi fi dorit să mă cheme Alexandra!

  16. Alexandra

    Da, Laura Teodora, m-am simtit f cool eu cu scrisoare pe blog la Cookie! 😀 Daca ma gandesc s-o iramez, asta spune despre mine ca sunt a lil’ bit of a stalker? 🙂

  17. OanaT

    nu stiu de ce dar m-ai facut sa pling, asa de drag…i love you too girl si da intru si eu aici cam zilnic..si da..asta este primul meu comment desi te citesc de mult, mult timp..

  18. Laura

    hai ca acuma iar ne-a lasat balta

  19. Alexutza

    Deci, dacă ar mai fi existat vreo urmă de îndoială sau de nevrutiubiteasypeasy… you had me la penultimul paragraf 😀 mai precis la fraza care începe cu “Ah, si cresc copil”

    Şi ce inimă frumoasă 😀


leave a reply



Back to top