Sunt o ciudata, imi place orezul gol. Gol, dar sa fie basmati. Si na, nu gol gol, ci cu unt si cu sare. Bine, fie, nu sunt o ciudata, sunt juma’ de ea. Cert e ca daca e de mancat orez, pe asta il prefer, pe motiv, ca are gust. Pe gustosu’ il aveam in plan saptamana trecuta, pare-mi-se ca joi, dar fix in ziua aia s-a lasat cu o intalnire la pranz, asa ca l-am reportat pentru weekend si, culmea tupeului, l-am executat in chip de mic dejun. Am fiert orezul inabusit. Am prajit ciupercile in unt, impreuna cu o ceapa mica. L-am prajit si pe el, gustosu’, langa ele. L-am ingalbenit cu turmeric (izvor de sanatate, I tells you;)) Am facut apoi crater in mijlocul tigaii. Am spart doua oua si le-am vanturat fara metoda si scop. Am pus orezul fierbinte, galben si gata intr-un bol mic. L-am garnisit cu patrunjel verde, piper si o “halca” de blue cheese, care s-a semitopit si scufundat in el precum tocurile in asflat. Ce-a ramas, am luat azi la pachet. Azi, in cea mai deprimanta zi a anului, cica. Gurile rele zic, gurile bune mananca orez.

PS: Nu fuma, wear a bra, shubi dubi dubi da.

Ciuperci la tigaie facuram cu totii, nimic interesant aici. Tot ce tre’ sa stii e sa pripesti focul,  sa scurgi bine apa care iese din ciuperci si sa le frigi fara mila pe toate partile, eventual, ideal si pofticios, in niscai unt.

Ei da, dar intr-o seara, cand foarte foame ne era, am pus langa ciuperci o tartina cu branza de capra si “pesto” improvizat pe loc in mojar, dintr-o mana de frunze de busuioc, niste ulei de masline, niste muguri de pin, sare si piper. O combinatie.

Altfel, ce sa va mai zic, spor la weekend:)

PS: Mancati cu mainile. NU faceti mai multe lucruri deodata. Sperati.

De doua zile Iepu’ e foarte cuminte, ptiu, sa nu-i fie de deochi! Eu, fireste, nu pun botu la vrajeala asta. Tremura chilotii pe mine re’ la prima zi cand o sa-si scoata parleala pentru aceasta cumintenie. Si-atunci sa te tii, “razbunarea lui Iepu”, partile 1, 2 si 3. Ei, dar sa fim inconstienti zic, sa ne bucuram pana atunci de aceasta grozava salata de orez, nimic complex.

Se fierbe o cescuta de orez basmati (stiti, o masura orez, doua masuri apa, foc mic, capac, tzac pac). Se lasa sa se raceasca orezul. Intre timp, se perpelesc bine in ulei de masline vreo doua ciuperci mari, taiate cubulete. Cu mult piper, fara sare, sare punem la sfarsit, ca sa nu scoatem apa din ele. Mai la coada, cand is ciupercile gata-maro, adaugam in tigaie o lingura de muguri de pin sau altceva pentru a nutty flavour, niste migdale sau caju sau ce vreti voi.

Se amesteca orezeul rece cu niscaiva otet (dupa gust), o lingurita de sos de soia, ciupercile si mugurii de pin, cu zeama din tigaie cu tot. Se adauga 1/2 conserva de amestec de legume (eu am folosit una de-aia “amestec macedonean” – avea morcovi, fasole verde, mazare… si nu mai stiu ce), cateva masline verzi umplute cu migdale (eu le-am taiat rondele, migdalele s-au pierdut prin salata), o legatura zdravana de patrunjel tocat, sare si mult piper. Noi am mancat salata asta impreuna cu o bucata de weisswurst rece taiat felii si cu o ceapa verde. Foarte bun.

Buna dimineata si happy March 1st, fara numar fara numar, pentru toate fetele care ma citesc:) Ce faceti voi? De-aici de la mine se vede bine, hai ca mai avem putin si scapam de iarna, ca, puii mei si doamne iarta-ma, tare-s satula. De iarna, sa fie clar, ca de mancare vad ca-i din ce in ce mai greu sa ma satur. Nu stiu alte gravide cum sunt, dar eu in luna a opta plus sunt un monstru devorator. Cred ca as putea manca lejer la fiecare jumatate de ora. Si nu o banana si-un iaurt, ci mai degraba un cotlet si un saculet de cartofi. Nasol. Dar destul rasul-plansul pe ziua de azi, ca nici macar pe mine nu ma impresionez. Fetele de pe Facebook au zis ca vor chec, asa ca, pam pam, iata-l!

Intai sa va spun ca am combinat doua retete diferite la checul asta aperitiv, experimental, dar foarte reusit. O sa va zic si ce-as face diferit data viitoare. Pai avem asa: doua cepe mititele sau una mare, o legatura de ceapa verde, 500g ciuperci proaspete, 5 oua, 5 linguri de faina, 5 linguri de smantana, o legatura de marar, un ardei rosu mic, masline asortate, cateva felii de sunca, nitel unt si nitel ulei de masline.

Ciupercile, ardeiul rosu taiat fasiute si ceapa tocata marunt (mai putin  aia verde) se calesc in unt si putin ulei de masline, fara sa le punem sare de la inceput, pentru ca si asa baltesc de apa. Cand zeama e scazuta complet, iar ciupercile prind o culoare frumusica, adaugam sunca. O lasam si pe asta sa se rumeneasca. Apoi punem maslinele fara sambure si taiate mai mic, plus mararul si ceapa verde, tocate. Mai le vanturam nitel, dregem de sare si piper si dam la o parte de pe foc, sa se raceasca.

Cum s-au racit ciupercile destul, cum borfolim intr-un castron galbenusurile de ou, amestecul de legume calite si smantana. Separat batem albusurile spuma tare. Pe care spuma o punem peste celelalte ingrediente. Turnam si alea cinci linguri de faina si apoi omogenizam cu grija totul, amestecand de sus in jos asa, cu o lingura mare de lemn. Coacem checul in forma destinata, pe hartie de copt, la foc potrivit. Se lasa sa se raceasca si abia apoi se taie felii. That’s all, folks!

Ah, am zis ca va zic si ce as face diferit next time. Pai as unge checul cu ou pe deasupra inainte sa il bag la cuptor si l-as presara cu ceva branza rasa cand ar fi aproape gata. Cam atat.

Pentru cine a vrut reteta de gogosi, stay tuned, si maine e o zi:) Cheers!

Gata cu prosteala, vine iarna oameni buni. Avem nevoie de calorii. De tocana fiarta cu divine mirozne, plasmuire a imaginatiei femeii dezorientate la ceas de seara. Ei, dar sa nu exageram, it wasn’t half bad. Asa:

O jumatate de praz, una de ceapa, un catel de usturoi. Astea calite in tigaie, cu ulei de masline si chilli. Pus ciuperci pleurotus peste, taiate in bucati potrivite. Turnat nitica apa si inabusit cu capac vreo zece minute la foc mic, amestecand din cand in cand. 

Adaugat cateva frunze de varza chinezeasca taiate fasii, plus o lingurita de chimen. Inabusit din nou, ca mai devreme.

Dres de sare si piper, potrivit cu o lingura zdravana de smantana si lasat inca un minut pe foc mic de tot. Perpelit niste bacon in tigaie, taiat mamaliga rece in feliute si facut o mica piramida in mijlocul farfuriei. Parasit imaginatia, aruncat tocana si baconul peste mamaliga si mancat cu naduseli picante. Need detox. Nau.

Ne pregatim de o zi de umblat: parc, Taverna, shopping, mama, alea alea. Si ne trebuia, ma-ntelegeti, multa energie. Sub forma de omleta cu ciuperci de padure, marar si cheddar. Alaturi, cu frigarui de rosii cherry, trase la tigaie cu zahar brun si susan si-apoi aranjate estetic pe bat. Cu paine cu seminte, unsa cu unt. Ah! Asa ar trebui sa inceapa fiecare zi. Fresh oj, anyone?:D

Eu: “Tre’ sa gatesc ceva. Tu ce-ai manca?”
Boo: “Hmm… o salata buuuunaaa!”
Eu: “Desigur:p”
Boo: “Cu anchovies si avocado.”
Eu: “Bineee, o sa-ti fac. Da’ cine-o mananca?”
Boo: “Pai tu o pui pe blog si eu ma satur din poze”

Zis si facut. Cateva frunze de salata, ciuperci perpelite in unt, cu ceapa si chilli, un ou fiert, doua ansoa, fleur de sel de la Florin din care in sfarsit m-am indurat sa folosesc si niste piper proaspat. Ah, si zeama de lime. Bon apetit!

V-ati prins, a fost yet another busy busy day! De colo pana colo, scapata de la un audit, repede vizita la client, niste cafea in oras si un seminar foarte dragut la Ambasada Austriei, soldat cu gulas adevarat de tot la sfarsit, pe urma un demo la domiciliul unui bebe foarte haios… Phew! Alergatura de cea mai buna calitate. Intre si intre niciun pic de timp, asa ca ajunsa intr-un sfarsit acasa acum un ceas sau asa, ma gandesc sa va las rapid o reteta de inspiratie pentru micul dejun de maine si-apoi sa dorm niste ore, prea putine. Bun. Clatite.

Incepeti cu o cafea buna, la ibric. Eu am adusa din Grecia o cafea foarte speciala, rasnita foarte fin si deschisa la culoare, are si un gust asa, mai aparte. Pentru clatitele cu faina de porumb va trebuie, well, faina de porumb. Dar nu malai, ci chiar o faina rasnita foarte marunt, precum faina de grau. Eu am gasit cu bucurie la Real astfel de faina, si bio pe deasupra.

Acuma, is sigura ca ieseau foarte foarte bune aceste clatite facute cu compozitie clasica, dar eu am preferat varianta americana, pentru ca se fac mai repede si pot sa controlez mai bine cantitatile. Adica din 1/2 cana de faina de malai, un ou, 1/3 cana de lapte, 1 varf de cutit de praf de copt si sare am executat patru clatite turtoase, pe care le-am aranjat cu o umplutura de ciuperci maruntite bine, amestecate cu ceapa rosie si marar si calite in tigaie cu ulei de masline, sare si piper. Pe deasupra am pus un botz de iaurt grasut de la greci si iar piper, pentru ca mi se pare mie asa ca mancarurile cu ciuperci nu au niciodata prea mult piper:) Well, enjoy!

Asta-i o mancare italieneasca foarte usor de facut (ca mai toate), basically e un snitel fara ou, cu ceva topping peste. Se face din carne de pui sau de vitel, cu un sos pe baza de rosii, vin sau lamaie. In poza: scaloppini din piept de pui tarat prin faina si rumenit intr-o tigaie cu putin unt. Scos pieptul de pui si in zeama ramasa perpelit cinci sase ciuperci mari, taiate felii subtiri. Adaugat vin alb, sare si piper si lasat sa fiarba pana se duce zeama. Pus smantana dulce, capere si patrunjel verde, alaturi o mana de paste fierte si gata. Next level: o sa incerc si cu peste in loc de carne, nu vad de ce n-ar merge si sunt sigura ca ar fi foarte bun cu sos de capere si lamaie. Enjoy!

Am povestit deja despre ce gust grozav au ciupercile champignon perpelite in unt. Iar cand vine si prazul in combinatie cu aroma lui dulceaga, almost caramel like, iese o nebunie! De la inceput:

Se calesc in tigaie rondele de praz cu un morcov ras sau taiat bastonase. In unt, cu sare grunjoasa si piper. Se adauga ciupercile champignon taiate in jumatati, cateva urechi de lemn de cand am pus la inmuiat prea multe pentru o supa de acum cateva zile si niste leftover chicken peste care puteti sari altogether pentru ca oricum nu mai aveam mult, insa nu vroiam sa-l arunc:))

Bun. Si se lasa toatea astea la foc mic, pana cand se evapora de tot zeama pe care au lasat-o. Moment in care se mai adauga o lingura de unt, se drege de sare si piper, se presara cu paprika, cimbru si oregano si se amesteca bine bine pana cand ciupercile sunt nice and brown pe toate partile. Putin sos de soia care sa se “arda” si el in tigaie cu legumele does the extra-trick. Cand e gata mancarea, prazul ar trebui sa fi explodat fasii fasii, asa incat Pufix the man sa nu fie in stare sa-l identifice in farfurie, ci doar sa zica “uh, ah, OMG, teh yumminess”. Pentru ca se stie ca el nu mananca ceapa si alte rude ale acesteia. Enjoy!