In Piata Amzei din Bucuresti e un magazin ticsit deopotriva de junk si de comori: Ki-Life. Produse bio, dar si porcarele cu parabeni, ceaiuri si medicamente diverse, carti despre bolile karmice, melci adevarati, budinci de soia. You get the picture! Ei, si mai nou au un raft maaaare si frumoooos cu Indian spices si Chinese noodles si Japanese tea… Pentru mine, stiut fiind faptul ca I don’t get around much, acest coltisor este the pinnacle of fancy shmancy ingredients. De aici mi-am luat tot ce trebuie pentru prea bunele frigarui asiatice, adica chicken satay.

Nu orice carne infipta-n bat e satay. E nevoie de mirodenii si un sos special in care se marineaza carnea, asa incat la coada nu mai seamana deloc cu ce stiati despre pui. De data asta am facut o marinata cu unt de arahide, sos de soia, suc de lamaie, curry, usturoi si sos chilli. E drept ca am lasat prea putin bucatile de pui in sos si prea mult pe gratar, dar, in my defense, mi-era pofta intai si pe urma am uitat. Si oricum au fost bune de tot:) Asa ca nevermind. Treaba interesanta e ca am mancat chicken satay cu ardei copti. Ca asa am crezut eu de cuviinta. Si-apoi, cine zice ca you can’t teach the teacher?;) Delish!

Misaki mi-a impartasit o idee grozava: cina multiculturala! Adica o masa cu mancaruri diverse, gatite de oameni care vin din diverse colturi ale lumii. Great!, mi-am spus, si imediat m-am gandit ce nice ar fi sa punem la cale o cina romaneasca, cu mai multe bucatarese – prietenele mele, si cu bucate din zonele geografice de unde se trage fiecare. Abia astept sa dam in fapta trebusoara asta, iar pana atunci, sa ne bucuram ca-i duminica si mancam mamaliga facuta de mama, fiarta strasnic, si nu pripita. Cu branza de capra si smantana buna.

Cu carnaciori subtiri de casa (casa altora, noi n-am facut inca, dar numai maine nu-i poimaine si acush vine Craciunul, sa vedeti atunci carnati adevarati!). Cu pastrama de pui si de berbecut, perpelita pe jar adevarat la Cornu si adusa intr-un suflet de cumnata-mea.

Fara usturoi, deoarece am uitat. Udata masa cu sprit de vin rosu, tot de la Cornu. Asa se mananca la romani, fir-ar sa fie. Si asa se mananca si la casa di Pufixes, in rarele ocazii cand alegem sa nu ne ingrijim de sanatate.

Joi seara am primit o invitatie la cina de la my newest addition to the Cooking Monster Club: Boo🙂 Eram sigura ca va fi grozav, dar nu banuiam deloc ce mise en place fabulos ni se pregatise. Si nici nu stiam ca aveam sa gust cea mai delicata crema de branza cu somon pe foi de andive.

Cand esti invitat la un dinner party, e foarte bine sa ajungi cu mult inaintea celorlalti invitati. In acest mod simplu, poti hapai toata crema cu somon care nu a incaput pe platouri, impreuna cu jumatate din cosul de paine destinat celor 8 meseni asteptati:p Daca esti foarte cuminte, gazda te poate lasa sa lingi castronul in care a preparat crema pentru tiramisu. Ma rog, asa am auzit. Cand sosesc si ceilalti, te asezi la masa si mananci frugal – o maslina, o smochina cu prosciuto si mozzarella, o felie de vanata cu feta… After all, nici nu ti-e asa foame.

La felul doi, prettyBoo ne incanta cu niste lemon-parmesan pasta, cu feliute de bacon pentru carnivori. Iar la desert mancam tiramisu din boluri roz Ikea, nu, nu avem un fetis cu Ikea, doar s-a nimerit:p Radem, glumim, doar de dansat nu dansam. Musafirii recalcitranti ce se plangeau la inceput ca parca e prea fancy treaba, se freaca bucurosi pe burtica: aye! Bem vin rosu  in cinstea gazdei si promitem sa repetam curand experienta.  

Oricine poate sa gateasca, insa it takes a lovely spirit like Boo‘s to make the best dinner party ever happen <3

Am cumparat de la un magazin bio o punguta cu fasole de toate neamurile si culorile: azuki (mov), mung (verde) si pestrita. M-am bucurat de ea foarte tare,  pentru ca, in inteligenta mea maxima, ma asteptam ca fiecare bob sa-si pastreze culoarea. Ei bine, surprise! S-au terciuit si s-au amestecat fasolele mele de numa! Asa ca intr-un final, dupa ce au fiert bine bine si s-au copt la cuptor cu sos de rosii, n-a mai ramas nimic din frumoasele culori:( Sa stiti ca fasolea care nu e bine fiarta e toxica, asa ca mare lucru nu aveam ce face cu ea anyway, ca doar nu era s-o aleg bob cu bob ca Cenusareasa:p

La final, sa ne delectam cu un cantecel odios pentru copii, despre care nu mai zic nimic, I’ll let you figure it out:))

The Musical Fruit

Beans, beans, the musical fruit.
The more you eat, the more you toot.
The more you toot, the better you feel.
So lets have beans with every meal!

Beans, beans the magical fruit.
The more you toot, the more you laugh.
The more you laugh, the happier you feel.
Now little kid toot for every meal.

dadeam interviuri, nu ca ne plictiseam, dar tare ne mai placea. aici si aici.

Din seria “nu mai mancam porcarii”, am facut weekendul asta “Almette” de casa. Si judecand dupa reactia colegilor de birou, carora le multumesc pe aceasta cale pentru ca se sacrifica zilnic in numele stiintei, crema mea de branza a iesit chiar gustoasa. Pe alese:

• cu ceapa verde si patrunjel
• cu boia si cayenne pepper

Se face intr-o clipita, din urda proaspata, crema de iaurt sau smantana slaba. Asezonata cu ce va place. Tzac pac.

In rest, daca va intrebati ce-am mai mancat de cateva zile incoace, stay tuned, pentru ca involva spaghete cu nimic si supa la plic:))

Aseara aveam in plan o foarte sanatoasa salata cu somon. Pentru ca salata mea verde, proaspata, de la piata, era din cale-afara de amara, am schimbat imediat planul si din vorba-n vorba si din castron in oala, am pus la fiert niste spaghete, am sotat repejor un dovlecel si niste baby spinach si am pregatit un sos cu unt, crema de iaurt si turmeric.

Despre turmeric nu stiam mai nimic pana acum cateva zile, cand m-am apucat eu sa studiez proprietatile medicinale ale condimentelor si mai ales ce face bine si ce face rau la stomac. Oh well, se pare ca chilli-ul este foarte iritant, in vreme ce piperul cayenne si turmericul sunt grozave, antiinflamatoare, nurofen natural, ce mai! Turmericul este galbenul din curry, sofranul saracului, foarte folosit in bucataria asiatica. To be honest, mi se pare mai mult colorat decat gustos, so much so ca arata bucataria mea ca o floarea soarelui dupa ce am terminat cu el. Oricum, pentru o mancare care n-a durat nici 15 minute (somonul era deja facut de vreo doua zile, tavalit in seminte si copt pe hartie, in tava), a fost prea buna, “geniala” ca sa-l citez pe Pufix:D

Cand eram mica-scolarita, ne-au pus odata la nu mai stiu ce ora sa inchidem ochii, sa ne tinem de nas si sa mancam pe rand o felie de mar si una de cartof. Mi s-au parut fix acelasi lucru, asa de important este mirosul pentru gust. Asa ca o mancare fragranta si colorata precum acest peste cu legume de toamna primeste nota zece, dar trebuie sa o mirositi, sa va minunati de bogatia de culori si sa nu va grabiti cu infulecatul, ca stricati frumoasa experienta:) Ar fi mers mai bine cu peste dulce (crap sau pastrav), dar pentru ca strambam din nas la tot ce nu e file, m-am descurcat cu ce-am avut.

Intr-o tava adanca punem pestele si legumele divers colorate: ceapa rosie (care de fapt e mov), ardei gras galben, rosii tocate marunt, marar, patrunjel si usturoi. Peste ele turnam apa ce a fiert cu mirodenii si sare grunjoasa. Dam totul la cuptor la foc foarte mic si cand e gata, mancam cu mamaliga sau couscous. E o mancare zemoasa, care merge bine si in casuta de paine de casa.

Cand ai o zi grea in fata, un castron cu struguri scaldati de primele raze de soare sunt exact ce-ti trebuie to get the ball rolling:) Curaj!

Si for the real deal on lolcats – http://icanhascheezburger.com 😀