archive for August 2012


compassion fatigue si groaza ca nu intorc destul bine lumii asteia

August 25th, 2012 — 10:22am

“the idea that we get so much human suffering thrust in our faces every day from the media that we’ve become sort of numbed, we’ve used up all our reserves of pity, anger, outrage” David Lodge, Therapy

Trec pe langa mine nenorociri cu duiumul. Si cu toate ca am avut parte de my fair share of grief in viata asta, nicicum nu mi se pare ca am suferit cat observ ca se poate suferi intr-o viata de om. Asadar: 1. ma intreb cand o sa ma mai loveasca urgia. 2. mi-e o mila de-aia sfasietoare de oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata, vars niste lacrimi in batista si-apoi ma simt ca o animala cand ma gandesc ca de fapt nu am niciun drept sa ma dau lovita in aripa de durerea altuia despre care doar am citit. 3. ma simt in general foarte vinovata ca nu stiu, nu pot, nu fac destule ca sa se cheme ca am intors niste bine lumii asteia in care traiesc.

Sunt mica, sacaitoare si inutila, ca un paduche leshinat intr-o freza nereusita. Si in aceste momente imi spun ca vreau sa schimb ceva. Vreau sa stiu a iubi mai mult. Vreau sa fiu mai buna si mai puternica si mai cu meaning. Ca poate asa o sa pot sa vars lacrimi pentru altii fara sa ma mai simt o mare ipocrita.

Gandurile si rugaciunile-s grozave, dar deloc de-ajuns.

Lights off.

http://viatacudba.blogspot.ro/

4 comments » | filled under: life, off topic

easdy peasdy

August 23rd, 2012 — 2:17pm

Mi-a dat Mazi leapsa asta. Ma rog, nu mi-a dat-o ea, mi-am luat-o singura:))), ca am poftit sa share cu voi cele mai dubioase cautari care mi-au adus oameni pe blog. Ce sa ne mai lungim… avem asa:

intrebarile

  • de ce imi vine sa vomit imi vine somn si vomit
  • copilul se uNfla de la cereale humana?
  • cum sa slabesti la burta si la pulpe
  • cum sa scrii deosebit
  • unde se poate lovi un laptop hp ca se se strice
  • vreau sa stiu daca un pixel defect mai defecteaza si altii
  • cum se numeste oala in care baga copilul la botez
  • cum fac copii oamenii, cum fac oamenii copii
  • cum sterg conversatiile din laptop
  • cum arata microbii de pe maini
  • cum se zice ausan
  • cum e mai bine sa mananci fructele in salata sau asa simple
  • ce este azimutul
  • ce sa-mi mai cumpar?
  • am pulpe de pui ce fac cu ele?

confesiunile

  • intotdeauna ma intreb cum ar fi fost daca nu ne-am fi cunoscut niciodata
  • sunt pe Vodafone si mi-a venit un extra cost super mare
  • lucrez doua luni si sunt platit doar una
  • liviu tu mananci mereu in mall eu la fast food de nimic tu mancare chinezeasca eu friptura
  • mie imi plac cartofii fierti
  • as manca ceva cu ceapa
  • am fost la un service de laptop mi-au facut o diagnosticare au trecut la reparatii m-au sunat ca au mai gasit ceva stricat nu am acceptat ce e de facut
  • am comandat o salata
  • am facut noodles
  • am invatat sa rad chiar daca inima imi plange
  • am cumparat o pereche de boxe din flanco si doresc banii inapoi

dorintele

  • vreau un chec cu mere rase
  • vreau o cafenea illy
  • vreau reteta de gogosi
  • am 400 gr carne tocata si vreau 3 porti de spagete
  • vreau sa fac ciorba de legume?
  • vreau si eu un exemplu de desert rapid
  • vreau sa fac bine nu rau

abstractiunile

  • femeie super grasa in costum de baie cu ata-n cur
  • conserva de carne de pui in untura
  • mother crazy cook
  • chex cu mere
  • coafor par scurt de doamne
  • ali oli chez mazilic
  • modele unghii mici de facut acasa, modele unghii facute acasa fluturi
  • памперсы pufix
  • zama de borsi
  • oh darling it’s time to be free hei hei marilena shake shake marilena
  • mizerie in bucatarie
  • o mama care are 10 copii in burta
  • pate de porc cu ficat de pui
  • poze cu grupuri de grasi
  • porkovers
  • foto iarna porc craciun
  • friptura in forma de inima
  • dihor alb
  • doamna rafinata

si last but not least…:)

stalceli si combinatii

  • easdy peasdy, easypeasy blog picioare, easu peasy, asy pasy, easyeasy.ro, easypeasy scrisoare de dragoste catre pufix, easy opeasy

Si doamne, cate mai sunt:)) Mai departe leapsa goes la cine-o mai vrea, hai, ca tare ne dixtram!

14 comments » | filled under: off topic

the epic bbq party. o poveste cu broderii desuete despre cum m-am reindragostit eu de Mazi

August 16th, 2012 — 5:11pm

[In ceea ce o priveste, I absolutely love her. Este exact genul de infatuare pe care o simteam in my early somethings cand ma indragosteam, cu ora de exemplu. Aseara nu mi-am putut lua ochii de la ea. In a nice, semi-creepy way, pentru care nu ma simt vinovata deoarece that’s what she does. Polarizeaza. Vrei sa stea la masa cu tine. Fetele vor s-o aiba de prietena. Baietii vor s-o aiba. She’s top of the bubbly. Si faza cea mai tare este ca she’s my dear dear friend, na! In familia mea i se zice ADN1 (Adopted Daughter No. 1) si eu asa vreau sa fie Iepu cand creste mare: “all eyes on – can’t get enough of” special. Bai Mazi, nicio poveste despre gratar nu a inceput vreodata asa. Dar noi suntem peste toata carnea. Nu zici?]

#GFBBQparty La Seratta

Am asteptat party-ul asta cu mare anticipatie. Simteam eu asa ca o sa fie awesome. Am renuntat la alte eventuri pentru ca nu puteam abuza de babysitterbuni decat pentru o seara. Ca a fost chiar seara potrivita nu e deloc o intamplare.  La petrecerea cu gratar Good Food mi-a placut cel mai tare, mai tare decat la orice eveniment de-asta public la care mi-au mers picioarele si mi-a mancat gura vreodata. Iata de ce.

1. Locatia

Adica La Seratta, unde eu nu mai fusesem, dar unde tare-as vrea sa ma mai duc. Din Drumul Taberei pana-n Otopeni am facut, intr-o zi de sarbatoare nationala, 26 de minute. Se ajunge relativ usor: pe DN1, trecute-fix de aeroport, urci si cobori podul, iar la primul Rompetrol faci dreapta si ocolesti benzinaria prin stanga dumneaei, pe un drum (inca) asfaltat. Se termina asfaltul si incep strazile cu nume bizare, de Ferma-Alfabet. Dreapta pe Ferme F. Inca o data dreapta pe Ferme M. Sunt indicatoare catre La Seratta pe tot parcursul drumului, asa ca nu-i pericol sa ratacesti altfel decat cu mintile. Peste cap iti trec avioane. Literally. Pista e la doi pasi.

Ajungi la destinatie. Pasesti in curtea cu iarba si nuc. Ei bine, nu pasesti decat daca vrei, poti intra cu masina, au o parcare mare, always appreciated acest lucru. Locul e foarte charming. N-am intrat in restaurant (nu ca n-as fi vrut, dar asa bine m-am simtit sub copacul mare, caruia ii apunea soarele-n frunze, si-i calarea un copil frumos scranciobul, si-i stateau in umbra cosuri de nuiele cu board games si paturi de picnic, incat mi-am luat de grija exploratului si-am ramas “stata”. M-am simtit fix ca acasa la cineva. Ma rog, ca acasa la Mazi:) Cu durere-n suflet ca am epuizat doza de nunti si botezuri proprii pe viata asta inainte sa fi stiut de La Seratta, va indemn ghebos sa va duceti sa vedeti locul daca va paste un astfel de eveniment. E cald, primitor, oareshcum fancy, dar nu la modul repelent asa. Mult de tot mi-a placut si le multumesc ca ne-au gazduit aceasta extravaganta.

2. Oamenii

E asa fain sa-i vad pe toti stransi laolalta. Orice prilej de intalnire cu fellow food bloggeri e a real treat. Prajiturica prajituricilor. In ultimii doi ani am devenit (si un mare rol in chestia asta il are platforma Electrolux Passion For Cooking) o gashca in toata legea. Si a fost nice & cozy pentru mine sa ma reintalnesc cu Lavinia si Papu, cu Andreea, cu Catalina, cu Mihai si fetele lui, Elena si Miruna, cu Monica si foodie man, cu Madalin si Corina, cu Anca Cookie Jar, cu Elena-PR-ul-de-la-Simbio-care-face-PR-si-pentru-La Seratta-wow-ce tare!, cu lovable intruders generalisti such as my bff Boo si Novac si Anca, ba chiar si cu za new PR de la Good Food – Raluca, pe care n-am mai vazut-o din 2006(!), pe cand lucram noi prin alte parti, si pe care nu am recunoscut-o decat cu numele (:p God, I’m old!), ba chiar si BIS cu Andra-stie-ea. Ce mai, feelingul general e ca toata lumea a fost acolo, iar bucuria mea – in largul ei asa, nealterata de false apreturi tipice pe la evenimente.

3. Playlistul

A inceput ambiental, era sa adorm, dar guess what, cineva, nu spun cine, a stat de-a facut playlist a la toata noaptea, ca sa se bucure si urechile mele de Muse si Florence si Editors  si Lily Allen siii… am zis Florence? Da? Bine, ba, DJ Mazi! Cand ai schimbat muzica, am inviat toti. Ne omorase suspansul:))

4. Mancarea

Cu ce asteptari re la mancare te duci la un eveniment Good Food? Va zic eu: fucking huge! Nu as prea fi vrut sa fiu in pielea lui Mazi si-a echipei ei de fete una si una ieri dimineata, de exemplu. Adica na, stiti, Good Food, cea mai smechera revista de cooking de pe piata… What if they screwed up? Doamne, ce dezastru. Ce headlines! “30 de persoane au ajuns la spital dupa ce…” Dar sa scuipam in san si sa ne bucuram. Mancarea a fost excelenta. Si multa. Preferata mea – indubitabil! – a fost pasta de ardei cu nuci, a carei reteta o gasiti aici: http://www.goodfood.ro/reteta/sos-de-ardei-rosu-si-nuca-131363.html. Au fost “decat” 100:p de salate si dipuri diverse, pe care nici nu mi le mai amintesc exhaustiv, stiu ca am gustat humusul (bun, vartos, statea tzeapan pe lingura just the way i like it), salata de cartofi cu maioneza, pardon, MAIONEZA, coleslaw, cuscus cu detoate (Mazi style), grisine, pasta de masline si salata cu piept de curcan…

Si fiindca am zis curcan, aflati ca dansul a fost singurul carnet care a afumat gratarul in aceasta frumoasa seara de august La Seratta. Am avut mici, carnati, frigarui si burgeri de numaisinumai curcan. Not bad. Si mai sanatos. Desi avand in vedere ca pe masa noastra tronau cca toate sosuletzele pamantului Heinz, nu m-am putut abtine sa n-o fac de porc. Metaforic vorbind.

5. Sponsorii

Datorita carora am avut ce face, ce manca si unde ne socializa. Si ce chestie misto e, dom’le, sa ai sponsori. Putem strambam nasul, imaginandu-ne ca nu este pe tot in lume un price tag, sau putem sa zicem asa: multumim, mai, Penes Curcanu, Heinz si La Seratta for a wonderful wonderful evening:) Eu chiar va mananc.

Last but not least, sa termin cum am inceput…

6. Gazda

Fara de care nici gratar nu era, nici revista nu era asa misto, nici blogosfera nu stralucea asa tare si, in general, o muzica foarte proasta am fi ascultat.

Until we meet again…

http://www.youtube.com/watch?v=iWOyfLBYtuU

12 comments » | filled under: favorites, life, party food

ce-am mancat vara asta

August 9th, 2012 — 3:27pm

Photo: http://www.facebook.com/graffitifoods

Vara asta am mancat in oras mult mai des decat mi-as fi dorit. Am cheltuit sume indecente pe haleala, iar asta deloc deloc nu ma bucura. Da’ pur si simplu sunt intr-o criza existentiala eu cu mine, in care nu-mi ajunge timpul si nu am resursele sa vizitez bucataria pentru altceva decat pentru apa plata bauta gal gal, direct din pet. De gatit gatesc numai pentru Iepurs, iar noi… noi mancam te miri ce. “Dati-mi voie sa ma prezint, sunt cobaiul dvs.” – asta ar trebui sa scrie pe tricoul meu, caci multe incercari nefericite am facut pe fina mea piele, pana cand a fost fina no more. Sa va povestesc intai de unde as zice ca NU trebuie SUB NICIO FORMA sa mancati:

1. AZZURO – delivery. Am comandat de cateva ori la ei, ba niste paste, ba o friptura. Imi convine ca-s in cartier, optiunile pentru zona Militari – Drumul Taberei fiind destul de limitate. Ce-am primit, fara exceptie, n-a fost ok. Carne cam talpa si cam cruda, portii extrem de mici, preturi prea mari, salati cu ceapa taiata grosolan…  In schimb, la Azzuro Veneziano din Afi mananc uneori pulpa de pui dezosata la gratar – juma de portie 6 lei, plus o salatica asortata 7 lei. Nu e lux, dar tine de foame. Una peste alta, nu recomand nici delivery-ul, nici restaurantele, decat daca nu aveti sub nicio forma de ales. Ceea ce, zau, e greu de crezut.

2. AFC Thang Long – Afi si Carrefour Militari: Tare, tare rau imi pare de astia. De ultima oara cand am scris despre ei (aici), lucrurile s-au stricat. Si uneori si noi, dupa ce-am mancat mancarea dansilor. Mancarurile asiatice cu sosuletz nu mai sunt ce-au fost, parca nu mai au niciun gust si niciun Dumnezeu. Sushi-ul e mic si trist. Odata m-au intrebat daca vreau neaparat California rolls, sau ma multumesc cu alt fel de rolls, fara susan pe ele, ca sa se faca mai repede. Ajunge sa va zic ca in ultima vreme nu mai risc sa cumpar de la ei decat fortune cookies.

3. Pizza Dominium – delivery. Groaznica pizza, cel putin pentru gusturile mele. Am comandat o singura data o Pollo Parmigiana si-am primit ceva de-a dreptul scarbos – un blat cocoso-crud, peste care trona ceea ce trebuia sa fie sosul aioli (un mazgaz de culoare incerta si gust deloc atractiv) si doua trei toppinguri in cantitate insuficienta. 29 de lei aia mica. Never again!

4. La Mama – delivery. Pe vremuri ma duceam sa mananc des la Mama de la Ateneu. Eram tanara, lucram in zona, aveam toate scuzele. Era ok(ish). Saptamana trecuta am comandat impreuna cu o colega niste carnet (juma de portie, ca mereu fac asa, rareori sunt in stare sa dovedesc toata portia), cu piure si ardei copti. Mi-a placut mancarea, nu zic. Nu m-a dat pe spate, dar a fost perfect in regula. Piureul, acest test suprem al tuturor delivery service-urilor, era din cartofi adevarati, nu din fulgi, cu unt, nu cu margarina. Ce nu mi-a placut e ca jumatatea lor de portie nu-mi ajunge nici pe-o masea (si, credeti-ma, eu chiar mananc putin si des). Si ca ardeiul copt era presarat cu marar, o idee proasta in umila mea opinie. Am asteptat aproape 2h sa ne vina comanda si nu pot sa zic ca a meritat. Ar fi meritat, poate, daca nu am fi avut nicio alta optiune. Dar ajungem si la celelalte optiuni:)

5. Pizza Florina – delivery. Este ceea ce mananc la aproape toate zilele de nastere ale colegilor mei. A devenit un fel de traditie sa se comande aceste imense si abominabile pizza cu nume de femeie si boy oh boy, sunt groaznice, sau ce? Ce sa zic, singura pizza mai proasta ca asta e aia patratel, de la patiserii stradale gen Fornetti sau Georgi. Simply awful!

Ei, si acum de unde am mancat, n-am murit si as mai manca, in lipsa de mancarea mea iubita, gatita de iubita de mine:

1. Despre prietenii Bucate pe roate, ca de obicei numai de bine.

Photo: http://www.facebook.com/bucateperoate.ro

Vara asta i-a gasit deosebit de inspirati, cu niste salate nemaipomenit de gustoase (ceea ce, in gura mea, suna dubios, I know:)), cu prajituri date moca in fiecare marti la orice comanda si cu compot rece de fructe proaspete. Preferata mea e salata Fitness, o bucurie in farfurie, jur! Are telina, mar, salata eisberg, ananas (din compot, ar fi fost mai bine sa fie crud), stafide, lamaie, miez de nuca si dressing de iaurt. Awesome, zau! Din pacate, Bucate pe roate nu livreaza in zona mea decat pentru comenzi de peste 100 de lei, asa ca de salatele lor noi m-am bucurat o singura data vara asta. Raman, totusi, pe lista mea de mancatorii cinstite si safe, cu grija pentru clientii lor si cu multa imaginatie, in bucatarie si pe facebook deopotriva:)

2. Be Nat – take away si restaurant

Photo: http://www.facebook.com/pages/Be-nat/154032907995263

Ii pandesc de multa vreme. Mazi mi-a zis de ei si aveam asa un mare of pe suflet ca nu ajunsesem sa le trec pragul si sa le mananc mancarea. M-am bucurat nespus cand mi-am facut rost de un meeting in Piata Victoriei si, credeti-ma, m-am dus cu mari asteptari. Nu la meeting, ci la Be Nat, mai:)) Treaba e asa: Be Nat astia sunt un fel de Snack Attack, numai ca Snack Attack e f f naspa, iar Be Nat e f f misto! De la branding (I’m a suck-sucker for that, am si acum punga lor verde pe birou, am pus un buchet de levantica in ea, arata tres chic) la locul in sine si la mancare, totul e fresh, bubbly si plin de sugestia grijii desavarsite. Scapata in parterul verdelui Be Nat precum vaca in lucerna, nu stiam, efectiv, doamnelor si domnilor, ce sa-mi cumpar mai intai. Toate micile casolete din zona de take away aveau numele meu pe ele, scris de mana si color!

Photo: http://www.facebook.com/pages/Be-nat/154032907995263

In final mi-am luat un sandvis cu avocado si ou, o salata Waldorf si-un carrot cake, toate beyond reproach. Mi-a parut rau ca doar atat am putut. Mai sunt multe de incercat, data viitoare ma duc sa zac juma de zi in restaurant si-mi iau si aparatul. That’s a promise!

3. Good old Trenta Pizza – delivery. Da ma, stiu, nu asa e pizza in Italia, unora li s-a facut rau de la ea si altii au zis ca au vazut sobolani in bucataria lor. Dar eu n-am fost niciodata in Italia, nu am gasit cozi de soarec in aluat, le sunt client de ani de zile si n-am avut nici macar o experienta neplacuta cu dansii, asa ca daca e sa comand pizza vreodata, formez instinctiv 021-9645. Nu e nici scump, nici ieftin sa comanzi pizza la Trenta. Nu e nici foarte bun, nici foarte rau. E ultima salvare cand nu am absolut nicio idee. De regula comand Bianca D’oro, Diavola sau Picantina, always cu blat subtire si fara sos. Salatele si pastele Trenta nu-mi plac, iar aripioarele picante sunt just about cele mai rele pe care le-am mancat vreodata. Dar daca you stick to pizza (si, ocazional, un profiterol de-ala 100% poliester), nu patiti nimic rau. Cu Trenta sunt intr-un fel de casnicie de convenienta, m-am obisnuit cu ea si atata timp cat nu-mi da motive crase, nu cred ca o sa divortez.

4. Si cea mai recenta descoperire – Graffitti Foods.

Photo: http://www.facebook.com/graffitifoods

Pai se facea ca eram intr-o zi la birou, imi mancasem, de foame, toate degetele, mai putin cele doua aratatoare cu care frecam tastatura. Si-am scris pe facebook ca-s leshinata, ca necesit hrana si ca nu stiu unde sa mai comand. Si Christiana Z. imi zice de Graffiti astia. Intru pe site, bucuria bucuriilor – aveau sediul fix in Drumul Taberei, adica aproape. Si-o comanda minima de 20 de lei, ceea ce e quite decent. Prima oara mi-am comandat la ei un somon la gratar cu orez basmati si salata verde (24 de lei) si, la insistentele omului de la telefon, am acceptat si-un cheesecake, sub juramant ca ar fi cel mai bun, asa ceva nu o sa mai gasiti! Am fost impresionata detot. Pestele era perfect gatit (nu uscat, nu crud). Portia corecta. Pretul corect. Iar cheesecake-ul ala (vedeti mai sus, in headerul acestui post) – bai, cum sa va zic, chiar este cel mai bun cheesecake pe care il poti comanda la telefon. Senzational! Cu blat cinstit de biscuite, cu partea branzoasa facuta din branza adevarata, nu din Philadephia scarboasa si eventual sarata, cu un sigiliu de smantana batuta pe deasupra si cu niste dulceata de fructe de padure care parea a fi cam de casa, asa. 10 lei. A small price to pay pentru ceva asa bun, credeti-ma!

In zilele ce au urmat am mai incercat asa: supa crema de legume cu crutoane (multa, buna, 6 lei), piept de pui la gratar cu cartofi cu rozmarin si salata de varza (mult, bun, 14 lei), Pui Bunica (+orez, plus salata – 16 lei) si clatite cu dulceata (doua, bune, 5 lei). Azi mi-au gresit comanda – in loc de o portie de clatite, mi-au batut doua portii. Am sunat sa le spun. Mi-au trimis doua vafe complimentary, pe comanda unei colege.

Cam asta e shortlistul supravietuirii noastre alimentare. La care se adauga multa branza si mult pepene. Abia astept sa iesim din gaura neagra. Pe 26 plecam in vacanta fara bebeh, just the two of us, sa ne jucam de-a mama si de-a tata si de-a doctoru’ si de-a somnu, sper sa revin cu forte noi, caci astenia asta culinara nu e deloc deloc genul meu. Acu, ce sa zic, nimeni nu e perfect.

17 comments » | filled under: reviews

Back to top