todo sobre mi princesa. si-o cronica de restaurant spaniol

Sabañón de migdale cu inghetata de lamaie si ciocolata fiebinte

Aseara am fost la Alioli – restaurant cu specific spaniol despre care citisem pe blogul printesei si pe care imi doream foarte tare sa-l vizitez, de ceva vreme. Acu’, nu stiu cat de relevanta este parerea despre mancare cu specific spaniol a cuiva care n-a calcat vreodata prin Spania, nu ma hazardez sa comentez autenticitatea momentului culinar astfel trait, dar o sa va zic despre Alioli ca e bun, e foarte bun.

In primul rand, Alioli e o afacere de familie, ceea ce intotdeauna ridica valoarea unui astfel de loc. Pentru ca omul ala care a muncit ani buni in Spania si s-a intors in tara cu drive-ul si dorinta de a-si face un rost pe harta restaurantelor din Bucuresti, cu siguranta are o doza sanatoasa de entuziasm si implicare in plus. El vrea ca lucrurile sa-i mearga, vrea sa-i prospere carciuma si clientul sa plece multumit. Judecand dupa cat de plin era localul intr-o aleatorie seara de joi, as zice ca patronul de la Alioli a reusit ce si-a propus. Dar sa vedem ce-am mancat (sorry for the crappy pics, dar lumina din local, desi foarte placuta ochiului, a fost moartea aparatului, ca sa zic asa).

creveti proaspeti crevete

Pai am inceput cu creveti. Proaspeti rau, perpeliti pe gratar cu totul si serviti calzi, cu lamaie. Si cu paine proaspata de casa, prajita usurel pe plita. Si cu alioli – cea mai buna chestie ever – o pasta de usturoi cu lapte scazut, asa fina si deloc deloc grea (daca am putut eu s-o mananc fara niciun fel de consecinta neplacuta dupa aventura cartoful-cu-slana-si-usturoi de saptamana asta, e clar ca e ok).

sardina peste marinat

Au urmat sardinele pe gratar, peste care am turnat dintr-o cescuta sos din ulei de masline, patrunjel si usturoi. Si-apoi un peste foarte bun, a carui denumire am uitat-o – incepe cu b, asta e tot ce stiu (:p girls cu care fusei la restaurant, voi mai stiti cum se chema?). Pestisorul asta se prezinta intr-o marinata de otet cu condimente, e usor picant si foarte foarte bun.

paella mixta cu pui si fructe de mare salata cu ton si ardei iute copt

La felul principal, Boo si-a luat o salata cu ton, iar eu si printesa am sherat o paella cu pui si fructe de mare (btw, mi s-a facut rapid si-un training, ca n-am avut de lucru sa zic ca am facut eu acasa paella buna si-asa am aflat ca paella facuta la wok sau in oala nu se pune, necesitand eu rapid o tigaie de-aia speciala, nu foarte inalta, in care minunatia sa scada de nu se poate). Interesanta interpretare la salata cu ton, I must say si I must try. Ca in loc de clasicele porumb, ceapa, alea alea, ce se mai pune de regula in salata asta, salata de la Alioli avea mozzarella si ardei iute rosu copt.

tarta cu mere si inghetata death by chocolate

Daca va imaginati ca trei delicate, una cu un ficat in plus, aveau sa sara peste desert dupa un asemenea dezmatz, apai rau va inselati. Scurt asa: eu – tarta cu mere si inghetata de vanilie (nimic special, corecta, buna, va recomand sa cereti fara sirop pe deasupra, ca e dulce enough as it is). Printesa – sabañón de migdale cu inghetata de lamaie si ciocolata fiebinte (poza de deschidere). Boo – Muerte Por Chocolate – cea mai tare chestie, care rivalizeaza numai cu ceea ce eu numesc desertul diavolului (ceva ce-am mancat in Grecia, un fel de corn insiropat in miere, care avea la mijloc ciocolata, gem si nuci).

Despre Alioli mai trebuie sa stiti ca e nitel on the expensive side. Nu-i un loc in care sa mananci de pranz in fiecare zi. Un fel principal costa in jur de 35-40 de lei, chiar si mai mult daca-i ceva special. Exista insa si meniuri fixe, cum ar fi cel cu 10 tapas la 50 de lei.

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Cam atat despre mancare. Partea a doua a acestui post isi propune sa va treaca rapid prin teoria mea, complet neoriginala, care zice ca totul in viata se bazeaza pe chemistry. Dezbatand noi aseara, la un crevete si-o paine cu maglavais usturoiat, treaba cu blogurile si bloggerii, am incercat sa raspundem la intrebarea: “de ce mi-ar citi cineva blogul?”.

Si mi-am pus eu palaria de cititor oribil de selectiv, si-am ajuns instantaneu la concluzia ca motivul pentru care citesc cu consecventa un blog nu-i contentul neaparat relevant (citesc chestii care, aparent, nu au nicio treaba cu mine, de exemplu un blog al unei femei casnice din Israel, o tipa din cale-afara de religioasa, care crede ca rolul femeii pe pamant e sa fie homemaker si atat), ci mai degraba e chimia pe care o am cu autorul sau. Ca si in viata, stiu din primele secunde, de la primele randuri, daca o sa ma intorc pe blogul ala sau nu. Simt sau nu simt. E o punte care se extinde sau nu, absolut imediat, intre mine si cel care scrie.

Si cand e right, much like in real life atunci cand chimia exista, e cu fluturi in stomac, cu insatietatea aia tipica de mai mult si mai mult. Si cu emotia, intr-o buna zi, a cunoasterii in carne si oase a celui pe care-l citesti, say, de un an sau asa, intalnire care, in chip rotund si minunat, iti confirma intru totul imaginea pe care ti-ai format-o despre omul cu pricina.

Ceea ce incerc sa zic e ca, draga printesa, nu esti nimic din ce stiam deja ca nu esti, au contraire, esti exact asa cum te-am visat, ca dealtfel toate printesele. Sub salteaua ta se afla cel putin un bob de mazare. Ma bucur ca ne-am cunoscut, in sfarsit.

tags: , , , , , , , , , 12 comments »

12 Responses to “todo sobre mi princesa. si-o cronica de restaurant spaniol”

  1. Zazuza

    frumos, dragelor! m-am bucurat sa citesc postarea asta – nu ca in general nu m-as bucura sa citesc ce-i scris aici. si e adevarata faza cu chimia, caci tot asa, cand ne-ai deschis prima oara usa am stiut ca o sa te plac si live, nu numai on the blog :))

  2. powerpuffcookie

    hehe, in cazul vostru m-am ajutat si cu pufeta, adica, pe bune, who can resist pufeta?:))

  3. powerpuffcookie

    ce vaca sunt, vroiam sa zic: fenks:D

  4. Zazuza

    oh, weeeeeeeeeeell… Pufeta e alta poveste – de asemenea de succes :))

  5. ionouka

    Nah ca m-ai facut sa pling putin. Da’ e ok, ca am auzit ca si printesele pling, mai ales cind e vorba de moarte cu ciocolata si boabe de mazare “preparate” chimic.

    Must do it again, de data asta pe teritoriu ne-neutru, my place or yours. I have kitchen too, you know…

  6. powerpuffcookie

    avem pisici de cunoscut after all:D

  7. ionouka

    And, maybe, if they behave, even husbands. 😀

    PS: Foarte bune pozele, considering the dim light…

  8. cookie

    dada, husbands too:D iff they behave. despre poze, eh, le-am scos cat de cat la vopsea:p

  9. Amanta Ta

    Nah, sa-ti fie de bine 🙂

  10. boo

    eu nu am sot si nici kitchen skills. mai pot sa join the club din cand in cand? :))

  11. cookie

    hmm… in calitatea ta de membru fondator al clubului, i’m pretty sure you’re safe:))

  12. Claudia

    Well, ce sa scriu mai intai? Ca imi ploua in gura ceva de speriat? Ca vreau sa incerc neintarziat meniul de la Alioli? Ca va admir si va felicit pentru girls’ evening out? Sau ca, datorita acestui post, am descoperit blogul printesei – o lectura foarte savuroasa, care mi-a dat pofta sa revin? 🙂 Thanks, cookie, nice 😀


leave a reply



Back to top