Salata de-asta de teci mancam la buni cand eram copil, pe-atunci nu neaparat cu foarte mare tragere de inima. Eh, ce stiam eu! Acum ca sunt mare si am depasit faza “carnita cu piure” (not!), m-am hotarat sa-i mai dau o sansa. Mai ales ca e o ocazie perfecta sa mai galgai ceva in patrunjelul mult-iubit. Mai ales ca nu prea mai mancam cartofi. Si mai ales trei, pentru ca tecile cer usturoi si cum as putea sa le refuz?! Acuma, cine-i la dieta sa manance doar fasolea – fiarta, sarata, piperata, amestecata cu usturoi pisat, patrunjel, oleaca de ulei de masline, otet sau zeama de lamaie si mult patrunjel. Cine vrea bun de tot, sa citeasca mai departe, ca sa vada cum am pocit eu pieptul de curcan din ceva – vorba lui Mazi, light and healthy, in ceva… how should I put it… Oh well, sa vedeti.

E duminica + mama. Si mama zice: fac eu pieptul de curcan. Si taie mama o ceapa in doua, un ardei gras la fel, si pune bucatile de piept la inabusit in tigaie. Cand ma uit zece minute mai tarziu, avea tigaia noastra zeama cat pentru o supa buna cu taitei. Carnea era balana si inabusita, nu-mi facea cu ochiul neam! Si-i zic mamei: doamna, vine un moment in viata fiecarei mame cand tre sa se dea la o parte si sa lase copilu’ sa-si faca damblalele.

Zis si facut: scurg numaidecat toata zeama din tigaie, dar pe toata. Pun peste carne nitica sare grunjoasa, o lingura de boia dulce, niste piper, o lingura rasa de faina si cam jumatate de pachet de unt asa. Incep procesul “cookie to the resque” perpelind frumos in unt bucatile de carne, intoarse pe fata si pe dos. Adaug o mana serioasa de patrunjel tocat marunt, asezonez cu alea alea, pun si-o ceapa verde taiata in doua pe lung, iar la sfarsit, o lingura de smantana dulce. Altfel parca! Mancam cu fasole, cu paine, cu sos de smantana. Bun, zice si mama. Enjoy!