botez la Jaristea
Nu o sa va povestesc just yet cum mi-am petrecut eu ziua de sambata printre ruinele tavanului prabusit peste noi in living. Pastrez pentru alta data povestea apartamentului nostru nou, cumparat cu bani grei si platit inca 28 de ani de-acum incolo, cu pretul libertatii noastre practic. For now o sa va povestesc doar despre botezul la care-am fost duminica, la Jaristea.
Despre locanta cu pricina stiam doar ca-i o locatie clasica pentru evenimente de gen, ni se propusese si noua de catre wedding planner ca varianta, dar am refuzat pentru ca deja indragisem tare o alta locatie.
Acuma, eu fiind o hoarderitza (later edit:p, multumiri vigilentei publice) veritabila de all kinds of stuff (nimic nu se arunca, totul se pastreaza), Jaristea fu pentru mine raiul micilor obiecte argintate. E ceva de speriat, cred ca sunt mii si mii de obiecte diverse de jur imprejur, intr-o incapere care si asa nu-i mare, aruncate nu neaparat cu logica sau cu gust desavarsit, dar dupa capul meu, in chip fermecator. Locanta scores big si la modalitatile diverse si generoase de iluminare, de la ringul de dans cu acoperis de sticla si pana la candelabrele cu lumina calda, care creeaza o atmosfera foarte placuta. Nimic nu mi se pare mai unapppealing intr-un restaurant decat lumina alba de halogen sau neoanele. Ma rog, ar mai fi cateva lucruri la fel de unappealing, gen gandacii de bucatarie.
La Jaristea gasesti mese frumos aranjate, cu tacamuri si oliviera de argint, bauturile se servesc fara numar, din carafe de sticla, mocheta e grasa, plusata, decorul deosebit (on the tacky side, recunosc).
Despre mancare iarasi de bine. Cum eu ma duc la nunti si botezuri pentru aperitive, nu le vreau zgarcite sau lipsite de imaginatie. Iar la Jaristea n-au fost deloc, nici, nici. Highlights: branza de burduf cu chimen, urda cu marar, aspic, rulada cu ciuperci si rulada de porc cu sorici parlit, rulouri de cascaval cu jambon si ceva rulada de ficat cu fistic. Servite toate astea cu chifle calde.
Felul doi – pestele – somon in crusta de nuci, cu un orez foarte interesant asa, coagulat de parca era sushi rice, poate chiar era, ce sa zic.
Si-apoi piesa de rezistenta: piept de curcan cu pere, mar copt cu nuci si sos de portocale. Cu salata acra de laptuci. Pretty fancy-shmensy stuff.
Totul, dar absolut totul e argintat, de la tacamuri la farfuriile de tort si la cestile de cafea. Si parca-i mai buna cafeaua din cesti de-astea decat din cani albe branduite.
Despre programul artistic ce sa va spun, este extrem de chicios, dar not in a bad “never again” way. Experienta multiculturala incepe cu o tanti purie si platinata, care ne trece prin tot folclorul rusesc cu decibeli care spulbera sticla si inspaimanta copiii mici. Continua cu dansatori profesionisti care fac demonstratii de vals, tango si latino si apoi purced, in pure Dirty Dancing fashion, sa invite fiecare din public pe cate cineva pe ring. Vine apoi un Pedro de Ferentari asa, care canta cu o duduie corpolenta si involanata Guadalajara si the like. Si, desigur, sa nu uitam lautarii, care sar cu tzambalul si acordeonul, deopotriva entuziasmati de La multi ani! si Happy Birthday. Mai e un nene cu vioara si o tanti cu pian si sper ca n-am uitat pe nimeni. Repertoriul e vast si poti sa cumperi pe loc un dvd cu toata trupa de artisti.
Tot la program artistic incape si servitul bucatelor de catre o ceata de flacai cu faclii si servete, care fac asa un fel de tur de onoare in aplauzele publicului si-apoi se lasa pe un genunchi in mijlocul stabilimentului, prezentandu-ti mancarea ca pe o ofranda zeilor.
Asa e la Jaristea: gustos, patinat si burlesc, all in one. Va las cu gandul la mancare, iar eu raman cu inima plina de bucuria cu ochi umeziti a parintilor micutei Maria, cea mai iubita si asteptata de dragii ei. Sa va traiasca, oameni buni si frumosi!
tags: botez, Jaristea, life, review 20 comments »
July 26th, 2010 at 2:58 pm
Ah ce bine-arata pestele… Slurp!
Si totusi, ce s-a intimplat cu tavanul?
July 26th, 2010 at 3:00 pm
tavanul a cazut peste noi:) ca in filmele de groaza: am auzit o paraitura, am vazut cum se duce crapatura dintr-un cap in celalalt, am sarit fiecare pe unde-a apucat si apoi 25 mp de tencuiala groasa de 3cm s-au pravalit peste livingul nostru. pam pam.
July 26th, 2010 at 3:02 pm
Si totusi … auzisem la Jaristea de niste preturi nu tocmai ortodoxe 🙂
July 26th, 2010 at 3:02 pm
sunt sigura ca e infernal de scump, da:(
July 26th, 2010 at 3:09 pm
Well , leave us alone now ! Go and make some “tencuiala” … 🙁
July 26th, 2010 at 3:10 pm
ha, ovidiu, poate cu puterea mintii:)) oricum sunt ciocanita la cap de azi dimineata si estimez ca doua saptamani de-acum o sa fie tot asa… trist.
July 26th, 2010 at 3:19 pm
Doamne fereste… nu zic de preturile de la jaristea, ci de tavanul vostru… pai si cum… ce-o sa… doaaamne fereste…. apartament nou, zici…
July 26th, 2010 at 3:21 pm
da, nou… 160k euro in 2008… ipoteca, the works…
July 26th, 2010 at 8:42 pm
Pai urmatoarea investitie trebuie sa fie un avocat bun, care sa va asiste la procesul pe care obligatoriu il veti intenta dezvoltatorului care a receptionat casa si v-a dat-o ca fiind OK. Daca ati semnat un proces verbal de receptie, asa cum e normal la o casa noua, veti lua numele persoanei care reprezinta firma respectiva si-l veti include in plingere, ca reprezentant al firmei in cauza. Motivul principal este STRESUL pe care vi l-a produs un accident major al unei lucrari receptionate si garantate. Din acest punct preia avocatul, care va estima un cuantum de despagubiri care vi se cuvin, in asa fel incit sa va puteti lua lejer alta casa, fara credit 🙂
E posibil, sa stii! 🙂
July 27th, 2010 at 10:15 am
Doina are foarte mare dreptate sa stii Ana!
In alta ordine de idei, Jaristea pentru organizat evenimente nu este chiar atat de neabordabila ca si locanta 🙂 Zilele trecute am fost si am mancat acolo la invitatia cumnatului meu si a viitoarei lui sotii care acolo urmeaza sa isi organizeze nunta la anul. Si am fost mai mult decat placut surprinsa de pretul meniului. Cel mai scump (include open bar, mancare, tort, flori, meniu pentru invitatie, mai putin partea artistica de care cu entuziasm vb Ana mai sus) costa vreo 350 de lei! Ceea ce, daca ma intrebati, nu e scump deloc in comparatie cu ce scoruri am mai auzit ca se practica…
July 27th, 2010 at 10:19 am
da, 350 de lei este ok pentru o locatie ca aceea indeed:) multumim pentru info Ami:D
July 27th, 2010 at 10:27 am
Nu la meniurile de nunta se vede “scumpimea” unui restaurant, ci la cele a-la-carte.
July 27th, 2010 at 11:58 am
Ami si Mishu au dreptate :). Preturile a-la-carte sunt maricele, dar pentru eveniment sunt foarte, foarte ok, recomandam cu caldura! Oricum, preturile sunt toate pe site-ul lor :).
August 5th, 2010 at 4:29 pm
Nu cumva ai fost duminica in data de 25 iulie la Maria lui Anto si Vlad? 😀 Nu de alta dar ar fi coincidenta prea mare …
August 6th, 2010 at 2:01 pm
small world:)
August 7th, 2010 at 6:31 am
E, oricum, ca idee, nu toata vesela e de argint, e si destula apaca si tabla lustruita, sfesnicele de pe masa noastra aveau cateva grame, abia tineau lumanarea. Si mare parte din platouase erau alpaca.
Insa halbele … superbe. Am vrut sa cumparam una si ne-au cerut chelnerii (dupa ce au zis ca nu se poate) 200 de euro pe ea 😀
A, da si la cantareti ai uitat de Doru Tufish spre final inainte de a doua tanti platinata 🙂
In rest, sa traiasca Mariuca noastra draga.
August 7th, 2010 at 9:59 am
dap, am aflat si eu ca nu e toata treaba argintata:) si am plecat inainte de doru tufish.
August 31st, 2010 at 6:11 am
off topic un pic … multa sanatate si mai ales bani alex, alexandra, alexa …
May 15th, 2012 at 4:46 pm
http://www.urbandictionary.com/define.php?term=hogger
cred ca era hoarder, nu?
http://www.urbandictionary.com/define.php?term=hoarder
May 15th, 2012 at 4:48 pm
Yep, fix asa:D Hogger e un personaj din World of Warcraft, sunt contaminata:))