din categoria poale-n brau, ostropel, parjoale, ciulama si alte mancaruri traditionale rau, va prezentam azi celebra ciorba de perisoare.

in mod normal, pentru ciorba asta avem nevoie si de os cu carne, dar mie mi se pare prea grasa si greoaie asa si prefer o varianta light, in care fierbem perisoarele in ciorba de zarzavat direct, no bones. pentru acreala folosesc bors, zeama de varza sau ambele. cu zeama de varza e muult mai buna:)

punem la calit morcovul, telina, ardeiul, ceapa si ce alte legume si zarzavaturi mai vrem, poate si un cartofior. borsul sau zeama de varza se fierb separat, cu condimente la alegere (eu folosesc tarhon si/sau leustean).

peste carnea tocata pentru perisoare (vita sau amestec) se pun firmituri de paine muiata, o ceapa rosie mica, tocata marunt, un ou crud, verdea, sare, piper si putin orez dat intr-un clocot si scurs de apa. se amesteca bine totul si se modeleaza perisoarele.

cand zarzavatul s-a inmuiat, punem rosiile tocate si zeama acra, lasand totul sa dea cateva clocote. apoi adaugam perisoarele cu o lingura si nu amestecam imediat in oala pentru a nu le sfarama.

cand totul e fiert se drege ciorba cu un ou batut cu smantana si cu leustean proaspat tocat.

cu unt, mozarella, pesto, rosii, sunca si salata. si respectiv cu mustar iute, friptura de vita, cascaval afumat, pesto, ardei copt si salata. in ciabatta cu masline. yum!:D

ansoa e pestele meu preferat, adica, ma rog, pestisorul. din pacate, gustul acela farte bun e dat doar de modul de conservare in sare si ulei, asa ca nu-i tocmai foarte sanatos. ansoa proaspat este, se pare, foarte fad. e folosit in multe sosuri, aproape ca un condiment, si e din categoria lucrurilor care se vand la borcanel mic si scump. also, nu se recomanda celor care au colesterolul ridicat. bien. acum ca ne-am lamurit, sa vedeti pe ce-am stricat eu un borcanel intreg de pestisorul minune.

intotdeauna cand gatesc ceva cu broccoli, caut arome puternice care sa-l imbogateasca. si ansoa mi s-a parut o idee foarte buna, la fel si sosul de branza, pe care il obtinem topind cu putin unt diverse sortimente (cascaval/cheddar, gorgonzolla, etc.) eu am pus si putina ceapa rosie calita. si, desigur, condimente.

am ales pentru felul asta de mancare rigatoni, niste paste mai mari asa, tubulare. despre care italienii zic ca ar fi cele mai bune.

odata ce branza e topita si pastele fierte, punem intr-o tava cu unt buchetelele de broccoli, pastele, ansoa, turnam sos peste ele, acoperim totul cu bucati de mozzarella sau gorgonzola, un ou batut bine si piper proaspat rasnit. gratinam, servim cald, mancam incet sa nu ni se aplece;)

nu stiu daca noi, romanii, am inventat salata de rosii cu castraveti, ardei si ceapa, poate ca nu, dar am fi putut, pentru ca e salata copilariei fiecaruia dintre noi! cea mai proaspata si zemoasa salata, in care mozoleam miez de paine si pe care o mancam duminica si la zi de sarbatoare, cu bucatica si piure de cartofi.

weekendul asta am mancat piure si salata in fiecare zi si m-am gandit ca, indeed, lucrurile simple is cele mai bune!

stiati ca o treime din toata mancarea care se cumpara din supermarketuri se arunca? ma rog, in UK, dar nici noi nu cred ca suntem departe:p englezii arunca anual 555.000 pui, 1.3 milioane de iaurturi nedesfacute, 220.000 franzele, 660.000 oua, 1.2 milioane de carnati… aici gasiti o multime de idei pentru cum sa evitati risipa de mancare perfect comestibila, cum sa pastrati alimentele mai mult timp, cum sa gatiti cantitatea potrivita (mda!). very smart si foarte adevarat: nu mai aruncati mancare! ganditi-va doar cati bani dati pe ea in fiecare luna, cati oameni mor de foame, cati catei si pisici ar manca fericiti din ce-ati gatit voi!

pentru ca nu-i doar gura de mine, noi am mancat in seara asta friptura de porc (gatita duminica, de paste) cu spaghete (gatite luni pare-mi-se, much too many, ca eu niciodata nu nimeresc cantitatea potrivita la spaghete), cu soia sos, sos cantonez de stridii si condimente si cu niste legume congelate, toate pungile care erau pe terminate (fie ele chinese mix, soup vegetables sau stirfry mix).

de fapt nici nu-i o reteta asta, pui totul in tigaie si amesteci. duh!

va rog, nu mai aruncati mancare!

cine a incercat vreodata sa faca beef wellington asa cum scrie la carte, se va bucura foarte tare de aceasta reteta alternativa. in primul rand, in loc sa facem foietaj de casa, il cumparam. pe urma, in loc de muschi de vita cumparam fripturi din acelea gata portionate, foarte subtiri. finally, in loc de foie gras folosim pate de ciuperci, despre care si Gordon Ramsay zice ca-i mai bun, for eco reasons si din mila fata de bietele gaste. eu am sarit pasul asta cu totul, si tot foarte bune au fost.

acuma, acest fals, dar prietenos beef wellington incepe cu perpelirea fripturilor pe gratar cateva secunde pe fiecare parte, nu foarte mult ca pe urma nu mai e carnea asa, suculenta. ungem fiecare friptura cu pate de ciuperci (sau nu) si o taiem in doua sau trei. decupam appoi doua patratele de aluat: una o punem sub carne, iar alta, desigur, peste.

sigilam, glazuram cu ou si repetam operatiunea pana cand se termina carnita. apoi, la cuptor, in tava in care am pus hartie de copt, la temperatura mare – 200 C, pana cand pateurile noastre se umfla si devin aurii. se servesc calde din cuptor, dar sunt bune si a doua zi, reci sau reincalzite la microunde. asta daca va mai ramane ceva pe a doua zi;)

satui de oua si drob,  am fi mancat aseara ceva ce the average christian household nu are pe masa in sfintele zile de sarbatoare: creveti! cu spaghete si avocado si rosii cherry.

prima oara cand am mancat avocado mi s-a parut un soi de unt ratat. un fruct verde, mai degraba leguma, cu o consistenta unsuroasa si cu gust salciu. nu stiam la vremea aceea nici cum trebuie sa arate un avocado cand e copt, nici cum se prepara el. dar stiam ca face bine la sanatate, asa ca am perseverat. si azi asa, maine asa, a functionat treaba cu acquired tastes si am ajuns sa-l mancam cu placere. cel mai important e sa fie bine copt, mai degraba moale decat lemnos. avocado are in mijloc un sambure mare, pe care trebuie sa-l ocolim atunci cand sectionam fructul. dupa ce i-am scos samburele, desprindem cu o lingura miezul verde-galbui de coaja. daca iese usor, inseamna ca fructul e copt. daca e maroniu pe alocuri, inseamna ca s-a copt excesiv si e posibil sa nu mai fie bun. miezul de avocado se stropeste din belsug cu zeama de lamaie, pentru ca oxideaza foarte repede.

bun. acum crevetii. nu cumparati din aceia mici, nu-s ce trebuie! mai bine mancati creveti mai rar, dar alegeti o varietate mare, din care chiar sa intelegti ceva. eu cumpar creveti congelati, decorticati, inca n-am ajuns la performanta de a-i decortica myself:p. e foarte important sa nu overcook crevetii, iar asta se poate intampla mai cu seama in cazul celor congelati si de regula prefierti. eu ii pregatesc asa: din congelator ii balacesc timp de cateva minute intr-o craticioara in care am topit putin unt cu zeama de lamaie.

calesc apoi in doua linguri de ulei de masline rosiile cherry si usturoi tocat marunt, dupa gust. acum, asta nu-i o reteta asiatica, dar mie tot imi vine sa condimentez cu curry rosiile, imi place foarte tare combinatia asta! mai folosesc piper negru si patrunjel. cand coaja se desprinde singura de pe rosii, adaugam crevetii si amestecam usor.

rasturnam in tigaie spaghetele fierte al dente, piureul de avocado, ardei iute tocat sau praf de chilli dupa gust. amestecam din nou si servim cald, cu parmezan ras pe deasupra.

adica the nice family lunch, in pics! and that’s a wrap folks:)

?

?

?

?