N-am mai avut vacanta din 2009. Tanjesc dupa una, cum nu pot sa va explic. Nici anul asta nu o sa am, ca trei (3) zile la bulgari nu se pun, really. Asa ca ce mi-a facut mie Printesa se cheama rasucit cutitu-n rana. Dar pentru ca m-am absolut scandalizat cand am vazut Londra pe penultimul loc in topul regal, preiau cu bucurie aceasta dillusional leapsa pe vacante, pentru ca reputatia orasului de pe Tamisa trebuie spalata negresit, cu cisterne de apa cu miros de Coccolino, much like strazile din centrul Londrei la ora 6 dimineata. Asadar, luati de vedeti topul meu cu destinatii de vacanta. Ca poate la anul.

(sadly, arhiva mea cu poze e pe un hard mobil, undeva, candva:p)

1. LONDRA. LONDRA. LONDRA. Nu exista oras mai fermecator! Cand am coborat prima oara din Heathrow Express la gara Paddington, m-am simtit fix ca-n Harry Potter, imi venea sa iau in brate peronul 9 3/4, daca acesta ar fi existat. Centrul Londrei e fix asa cum am invatat la scoala, din cartile alea vechi de engleza. In fact, aveam asa de tare intiparita in cap harta aia desenata ca pentru copii, cu Piccadilly Circus si Regent Street si Oxford Street, ca nici nu mi-a trebuit alta.

As merge la Londra in fiecare an. As merge in septembrie, cand parcurile sunt verzi si soarele numa’ bun. As manca in fiecare zi egg sandwich de la Pret A Manger. As calca in fiecare zi la Harrods. M-as intinde pe marmura rece de la food court si-as zacea acolo, cu ochii-n cutiile verzi de ceai si o bala in coltul gurii. Cu buzunarele doldora de clotted cream fudge. As sta o zi intreaga intr-o librarie Waterstone, mirosind copertile colorate si milioanele de agende cu foi perfecte, care se deschid perfect si stau deschise perfect. M-as duce in loc de pierzanie, in Leicester Square la Haagen-Dazs, mi-as comanda cate o cupa din fiecare aroma, in pahare separate, cu lingurita. Le-as manca pe toate. As trece de zece ori prin fata pe la Ritz. As petrece o dupa-amiaza cu autoservire si ceai la restaurantul ala de pe lac din parcul St. James. As studia ca un savant nebun fiecare eticheta de produs din Sainsbury. As proba toate perechile de Camperi din magazinul de pe Carnaby Street. As manca English Breakfast. As citi ziarele gratuite de dupa-amiaza. M-as trezi la 6 dimineata doar ca sa fiu pe strazi la 7, sa imi umplu nasul de proaspat, retina de imagini cu oameni frumos imbracati care se duc la serviciu si urechile de limba asta, cum se cheama, de-o vorbesc ei. 

Mergeti la Londra, va rog, macar o data in viata voastra. E scump, hotelurile sunt shitty in marea lor majoritate, dar in afara de asta, merita din plin. Si nu pentru frivolele mele recomandari, ci asa, pentru tot pachetul-frumos-impachetat, absolut unic si ireplicabil. Si da, as putea sa vorbesc despre Londra in continuu, somebody stop me:p

2. PAROS. Insula. Grecia. Luna de miere. Need I say more? Cea mai buna mancare de pe fata planetei. Cei mai buni creveti. Cele mai frumoase plaje in golf. Cel mai albastru cer fara nori (in zece zile cat am stat acolo, un pufos n-am vazut!). M-as intoarce oricand, loc de pierzanie si chill si mojito si salata de fructe servita pe plaja in bol de ceramica de catre Adonishi bronzati in chiloti de baie.

3. DUBLIN. Este Londra in care mi-ar placea si sa locuiesc. Cei mai relaxati oameni. Rush our la ei este la ora 5, I wonder daca face cineva over time in tara aia. Noi am fost in ianuarie, pe-o vreme super-capricioasa. Aveam pe noi absolut toate bulendrele aduse de-acasa, ne clantaneau dintii ceva de speriat, in tot acest timp, irlandezele defilau in fuste colorate si sandale. Must be all that Irish Stout de le tinea de cald de-o asemenea maniera. Anyway, merita sa tzusti pana la Dublin daca va bate gandul sa emigrati. Eu una nu ma pot gandi la a better second home. Si da, inca mai visez ca m-as putea muta acolo some day.

4. VIENA. Pentru ca sunt foarte superficiala in materie de vacante, pentru ca nothing beats o sesiune de shopping la Viena cand sunt reduceri. Pentru ca vreau sa mananc jambon in paine direct de pe tarabe stradale si mai vreau sa mananc snitel, kartoffelsalat si strudel cu mere si sos de-ala cald vanilat. Later edit: cum am putut oare sa uit de napolitanele Manner?!?

5. PRAGA. Ca arhitectura, mi se pare cel mai misto oras din tot ce-am vazut. Dar ca atmosfera, nu l-as da pe nici unul din cele de mai sus. M-as mai duce a doua oara doar ca sa vad gradina zooloigica, nu am apucat. Ah, sa nu uitam de mancare – buna. Si de Coca-Cola lor la sticla de 0,25 – cea mai buna din lume!

6. GERMANIA. Nu mi-a placut in mod deosebit, nu m-as mai duce. Am fost la Berlin (unde, in afara de faptul ca am stat in cele mai misto hoteluri ever, si anume asta: http://berlin.grand.hyatt.com/hyatt/hotels/index.jsp?null si respectiv asta: http://www.radissonblu.com/hotel-berlin/gallery, nimic nu am de mentionat), la Koln (un fel de Braila intr-o zi de duminica – pustiu!; am mancat la un restaurant italienesc foarte bun insa, am uitat cum ii zice; ah, si am vazut SMEG-uri colorate intr-un magazin, prin vazut I mean “lins vitrinele”; ah, si am fost la coafor:)) si la Hamburg (aici mi-a placut mai tare, am stat in hotelul asta vechi http://www.kempinski.com/en/hamburg/Pages/Welcome.aspx, unde isi faceau cica vacantele alde Onassis si Sophia Loren, pesemne camerele au ramas neatinse ever since:p).

Am mai fost la Atena si Salonic – aglomerate, incinse si slightly imputite, dar fermecatoare ca toata Grecia. Si pana la urma, Mythosul si-acolo-i bun.

Ah, si-am mai fost la bulgari, la Nisipurile de aur unde nu mi-a placut deloc, n-am iesit din hotel, noroc ca hotelul era foarte misto. Ma duc in august la Sozopol, sa vedem care-i treaba pe-acolo;)

Asta a fost, ma duc acum sa mai visez putin la Londra si ce i-as face daca as prinde-o. Have a good weekend voi toti:)

Si mai later edit: Am fost si la Varsovia si odata cu asta mi-a murit orice speranta de a gasi un oras mai urat ca Bucurestiul. Nu exista!

Iepu’ doarme bustean de vreo 9h, pesemne ca a dovedit-o excitementul zilei de ieri, pouvre pouvre Iepu’. O s-o trezesc negresit, ca se cam facu ora de mic dejun, dar inainte de asta sa va povestesc repede repede reteta de prajitura cu visine a mamei, una din clasicele copilariei mele. Cica:

8 oua, 8 linguri de zahar, 8 linguri de ulei, 1 lingurita de praf de copt, 1 plic de zahar vanilat si 10 linguri de faina. Se bate albusul spuma, tare de sta-n cap. Se adauga zaharul si zaharul vanilat. Se bate in continuare. Apoi vine uleiul, apoi galbenusurile. Mai la coada, faina amestecata cu praful de copt. Pentru prima parte folositi cu incredere mixerul, iar cand ajungeti la faina, switch to lingura, cu care amestecati lejer, de jos in sus, ca o rasturnare. Coca astfel obtinuta o turnati in tava pe foaie de copt, si in ea popositi visine proaspete, carora le-ati scos samburii cu o agrafa, asa cum m-a invatat pe mine mama. Atat de simplu e! In treacat fie spus, nu contenesc a ma minuna cum din aceleasi eterne ingrediente, mama scoate prajituri complet diferite. Si inainte sa-mi sara in cap dietistii, fratilor, e o prajitura, normal ca e dulce si ingrasa, doh!

Vedeti ca exista si o alta reteta de prajitura de-asta cu visine, una la care blatul e mai afanat, mai pandishpanos, dar mie aia nu-mi place si nu este aceasta reteta. La asta, consistenta aluatului e asa, umeda si oarecum clisoasa, de la toate fructele alea bune si zemoase si, intre altele, de la ulei. Deci nu va asteptati la pufoshenie, da?

Ah, si ca sa vedeti how my mind works in mici cerculete colorate (wheeee!), m-am sculat azi din dormitorul celor 27.5C cu strania si placuta revelatie ca locurile sunt ca oamenii si niciodata la fel, ceea ce face complet inutile ghidurile de calatorie. Asta am constatat dupa ce am urmarit in paralel vacantele a trei oameni aflati simultan in acelasi oras, doar ca sa descopar de fapt trei orase diferite. As fi jurat, dupa mood si dupa fotografii, ca nu e nicicum acelasi. Dupa care, incantata de aceasta epocala concluzie, am purces a ma gandi ca mi-ar placea si mie sa ma duc in orasul asta care e asa bun cu lumea. Dupa care mi-am dat seama ca nu imi trebuie sa plec nicaieri, ca tot ce iubesc e aici si cu mine. Si uite-asa, nici nu stiu cum, a germinat pe fertilul sol al imaginatiei mele razna dorinta sa initiez si eu o leapsa, desi I never do that. In apararea mea, e o leapsa introspectiva de mare folos omului, aflat sau nu la ananghie personala. Zice-asa: “10 pentru care sunt recunoscatoare”. Oricare 10, fie ele ce-or fi. Pomelnicul meu il gasiti mai jos, din fiecare liniuta rasar inca 10 si-nca 10, that’s the beauty of it:) Ziua recunostintei ar trebui sa fie in fiecare zi, iar ghidusia asta merge mai departe catre toata lumea, blogger ne-blogger, dar mai ales catre Boo, Printesa urbana, Zazuza, Bogdana si Zu. Si catre voi, comentatorii – hai sa vedem, ce va umple de recunostinta pe voi precum cafeaua de dimineata cestile. Decalogul meu:

1. familia mea minunata: mama si bunul meu tata care nu mai este, dragul meu sot si produsul nostru de conceptie a carui dragalasenie nu conteneste sa-mi aduca zilnic lacrimi in coltul ochiului, sora mea from a different mother Boo si toata iubirea cu care ma incarca zilnic toti acestia.

2. prietenii mei dragi, pe care nicicum nu puteam sa-i aleg mai bine si carora le multumesc ca m-au ales.

3. pantofii mei Camper, toti, care-s asa buni cu picioarele mele.

4. casa mea plina de blanet de pisici si de micile si multele mele obiecte colectate de-a lungul anilor cu aviditate – ranging from surprize Kinder to ambalaje de ciocolata adusa din Germania inainte de ’89.

5. metabolismul meu uluitor, care-mi tolereaza neincetat de atata amar de vreme desfraurile alimentare.

6. indispensabilele mele gadgeturi si aparate, fara decare viata ar fi trist: blackberry, kindle, aparat foto, masina de spalat vase si vanatorul de dust bunnies – aspiratorul manual.

7. spatiul meu virtual, ureleul asta zis si casa mea numarul doi, unde musafirii sunt vesnic poftiti si cel mai adesea de calitate. de unde ma incarc eu de fluffiness in orisice zi. batatura din degetul cu care click refresh.

8. facebook – mare mare inventie! nici nu stiu ce faceam inainte sa existe. si cum tineam legatura cu atata amar de lume.

9. muzica. emotia aia fluida de la concertele la care-am fost, lacrimile amestecate cu transpiratie si raguseala de a doua zi.

10. si una proaspata, Google-ul de azi, o potriveala deosebita:

PS-I-Love-You: Andra, happy birthday, stiu ca ne citesti:)!

Nu-s eu asa into leapsa, dar cand o Zana si o Printesa ti-o servesc simultan, nu prea ai cum sa te feresti. Si-atunci, the best you can do e sa incerci sa parezi personalul si sa o arzi culinar-filosofic, nu de alta, dar nici nu-s sigura ca gasesc sapte lucruri interesante doar despre mine, pe care sa nu vi le fi zis inca. Adica, really, daca va zic ca iubesc porcul se mai minuneaza cineva? Dar mai bine sa ne scarpinam in cap si sa zicem asa:

1. Nu-mi plac legumele crude. Le manac cu mare mare greutate si apel la constiinta. Salatele mi se par bune doar impreuna cu carnea.

2. Nu am avut niciodata bicicleta mea. Acest lucru mi-a marcat copilaria, si, se pare, si viata de om mare.

3. Consum foarte mult unt, in fel si chip.

4. Mi-e rusine sa vorbesc la telefon cu oameni de la call center, coafor, Medlife, deranjamente… you name it. Ma milogesc de prietene sa-mi faca programarile. Le dau scris pe biletel ce tre’ sa zica si pe urma le urmaresc cu nesat conversatiile in care se dau drept eu.

5. Nu cred in dietele care elimina intregi grupe alimentare si ma enerveaza de mor cand vad pe cineva ca tine un astfel de regim. Dar mai mult despre asta intr-un post viitor.

6. Cand ma duc intr-o tara straina, ma intereseaza mai mult mancarea decat alte chestii. Urasc muzeele.

7. Cred ca femeile gravide sunt foarte urate.

There.

Ce bucurie mi-ati facut! Andra si Ionut, sunteti foarte tari<3!

Dragii mei care va aflati pe-aici, va rog dati mai departe linkul asta, ca tot mai multi oameni sa afle despre GIA si tot mai multe animalute sa aiba o viata mai buna. Va multumesc!

V-am povestit despre frumosul proiect al Danei Tocu – Iubirrre. Foarte pe scurt, pentru cine nu stie, Iubirrre e o antologie de povesti cu animalute, scrise de ordinary people asa ca mine, dar si de o sumedenie de vedete posedate de pet-uri (vorba Danei:)). Asa. Sa vedeti ce idee mi-a venit. Parte pentru ca vroiam sa fac ceva special intru popularizarea cartii si a asociatiei GIA, si parte pentru ca vreau sa probez o teorie care zice ca fiecare om cunoaste cel putin un alt om care iubeste animalele si e dispus sa faca ceva pentru ele (o lunga paranteza: cand intreb pe cineva ce radio asculta, aproape invariabil mi se raspunde “Guerrilla”, totusi, la fiecare studiu de audienta, Guerrilla sta mai rau si mai rau; asa si cu cartea Iubirrre – toata lumea o iubessste, dar nene, sa vedem dovada – inchid paranteza).

Iata, deci, cum functioneaza leapsa pe iubire:
– Anul asta eu o sa pun in circulatie un exemplar al cartii Iubirrre. O sa scriu pe el un mesaj si o sa-l dau mai departe cuiva.
– Persoana care primeste cartea o va tine o saptamana, va scrie un mesaj pe ea si o va da mai departe unui prieten.
– Prietenul o va tine o saptamana, va scrie un mesaj pe ea si o va da mai departe. Si tot asa.
– Vom urmari traseul cartii pe Facebook, pe fan page-ul Iubirrre: http://www.facebook.com/Iubirrre
– In saptamana in care cineva are cartea Iubirrre, cineva se va ingriji sa promoveze activitatea GIA in randul prietenilor si cunostintelor, to the best of one’s ability, scopul fiind ca tot mai multi oameni sa se implice in treaba asta (cu donatii, cu voluntariat, cu ce poate fiecare). Practic, for a week, cel care are cartea la el va fi un fel de Ambasador GIA si va dona (suggested, dar nu obligatoriu) 50 de lei – pretul cartii Iubirrre, in contul asociatiei:

GIA – Group Initiative for Animals
CIF – 22002126
CONT IBAN :
RO69 BTRL 0640 1205 E803 48XX
Banca Transilvania – Sucursala Marriott

– De Craciun 2011, cartea, cu toate mesajele stranse,  trebuie sa isi gaseasca drumul inapoi catre mine si sa faca obiectul unei licitatii caritabile. Practic, scoatem la vanzare a shitload of good karma, pentru ca fiecare om care va intra in joc va pune o parte din sufletul lui in povestea asta, iar cel care va licita pentru carte o va primi cu tot cu gandurile bune a 50 de oameni, ceea ce nu-i deloc de lepadat. Desigur ca banii de la licitatie vor merge tot catre GIA.

Pe mine atata m-a dus capul, what can I say:)) Sper din suflet ca iubirea circula, ca o sa ajung sa va scriu la anul despre asta cu sufletul plin si ca cineva o sa stranga la piept de Craciun 2011 o carte rosie usor uzata, ca pe o comoara.