Asa rar mi se intampla sa ajung acasa devreme si sa mai am si chef sa ma pun numaidecat pe gatit, ca trebuie neaparat sa “documentez” bunatatea asta de mancare, scaldata in lumina calda a dupa-amiezei. Nu-i mare chestie si precis mai exista pe undeva prin arhive, dar ma folosesc de faptul ca e an all time classic ca sa va vorbesc despre noile mele paste preferate – cu pesto si creveti. Intr-o zi o sa va arat unde se mananca cele mai bune asemenea paste la restaurant in Bucuresti, dar for now, astea-s facute de mine si nu-s half bad:D

Intai facem pesto de casa, ca e way better decat ala de la magazin. You know me, nu ma fasolesc anapoda si cumpar adesea ready-made, insa cand e vorba de pesto, e mult mai bun ala pe care ti-l faci singur. Eu am pus busuioc, patrunjel, chilli, sare, piper, ulei de masline si parmezan. Ce-as face diferit data viitoare? Pai n-as mai pune parmezan, tocmai am decis ca nu-mi place sub nicio forma si in nicio mancare:p

Odata gata pesto-ul, fierbem pastele (eu incerc sa ma dau pe de-alea integrale, daca tot mananc tone). Crevetii si scoicile congelate le dezghetam frumos intr-o craticioara cu unt si zeama de lamaie. Intr-o tigaie maaare punem oleaca de ulei de masline, turnal pesto-ul si 2 kg de muguri de pin (my idea of a joke, de fapt am avut cam doua manute mai mici), amestecam putin sa se maroneasca lejer mugurii si-apoi turnam pastele fierte si bine scurse peste. Toss toss acolo si la coada dres de sare si piper. Fructele de mare se pun cand sunt pastele gata si nu se amesteca prea mult, ca sa nu se terciuiasca aiurea.

Spice addicts ca mine mai pun in farfurie o lingura de chilli si niste busuioc proaspat. Enjoy!

Cand ai zece oameni la masa si ai pierdut deja juma’ de zi in oras in cautarea unui aspirator cu functie “animal care”, pentru ca vanzatorii din Domo si Media Galaxy cred ca asta inseamna un aspirator care are grija de animale, cand joaca Olanda cu Spania si este important ca Iker Casillas sa stie ca esti alaturi de el, cand cea mai mare oala din dotare are doar vreo 6l, cand caracatita Paul si-o cere, in numele suratelor ei subactvatice, si, in fine, cand o parte din musafiri nu mananca fructe de mare, nu-ti raman de facut decat doua lucruri: paella si paella. Cu peste, pui si fructe de mare. Si respectiv cu pui, carnati si chorizo. Asa ca:

– “robotesti” o ceapa mare, un ardei verde si unul rosu, o legatura de patrunjel si cateva tulpini de telina; separat tai un ardei rosu in rondele si pisezi doi catei de usturoi; toate astea le pui la calit cu ulei de masline in cea mai mare oala posibila, de preferat cu pereti de teflon

– cand legumele sunt moi, versi un kilogram de orez peste ele si faci doi litri de supa vegetala din cuburi organice (no time for the real deal); pui intai un litru si-apoi adaugi din cand in cand zeama, cand scade prea tare; pui o lingura zdravana de turmeric si cateva firisoare de sofran si lasi la fiert;

– iei trei tigai si: intr-una perpelesti bucati de pui cu carnati si chorizo, in alta – somon si pui si in a treia – fructe de mare congelate, fara ulei, doar cu o lamaie stoarsa deasupra

– cand orezul e aproape gata, adaugi o conserva de rosii si mazare congelata dupa gust; mai lasi putin pe foc, cat sa se inmoaie si mazarea

– la coada, scoti jumatate din compozitia cu orez intr-un wok sau o tigaie imensa si versi peste ea tigaia cu pui, carnati si chorizo; in ce-a ramas in oala initiala torni fructele de mare, somonul si puiul; amesteci totul cu grija, decorezi cu felii de lamaie, asezonezi cu sare, piper si, daca vrei, chilli, si tadaa, ai mancare buna pentru zece flamanzi.

Si n-ai pierdut decat prima repriza, cand oricum nu s-a dat niciun gol. Si, ma rog, tu ai vrea sa se ajunga la 11m ca sa ai prim plan pe poarta Spaniei cat mai des, dar caracatita Paul si asistenta ei, Emilia, zic otherwise. Asa ca la sfarsit, cand e 1-0, te bucuri ca ai mancat paella si iti mai dau si doua lacrimi in coltul ochiului de bucuria capitanului Spaniei:p Oricum, se cheama ca mission accomplished. Burtile sunt pline, inimile ar salta de bucurie daca n-ar fi primit putin mai devreme o injectie cu colesterol si cu totii suntem pregatiti pentru ziua de luni, fara caractita Paul, fara fotbal, dar cu aceeasi dedicatie pentru mancare buna si toate celelalte lucruri minunate pe care ni le ofera viata. O saptamana grozava tuturor!

You know me: nu prea ma sparg in instructiuni si retete, pentru ca de cele mai multe ori chiar nu e nevoie sa urmezi o reteta ca sa-ti iasa ceva grozav de bun de mancare. Ei bine, cand e vorba de paella marturisesc ca ma uit in cartea de bucate. Sunt atatea ingrediente care se gatesc pretty much separat si se amesteca la sfarsit cu toatele ca sa iasa minunatia! Si mi-e teama sa nu uit ceva, sa nu overcook ceva sau sa nu pun ceva care ar strica tot echilibrul. Asa ca va recomand si voua sa stick to the recipe si asta e varianta de paella care-mi place mie.

Aveti nevoie de piept de pui, orice cocktail de fructe de mare si peste, orez, doua rosii bine coapte, tocate marunt, mazare congelata, ardei rosu, galben si verde, morcov si ceapa, sofran, turmeric, boia dulce, usturoi, lamaie, ulei de masline, supa clara de pui sau de peste. Bun. Acuma, caliti frumos puiul in tigaie cu sare, turmeric si boia dulce, pana devine auriu pe toate partile. Dati la o parte puiul si in “zeama” ramasa caliti ceapa cu morcovul, usturoiul si ardeiul tricolor, apoi adaugati piureul de rosii. Puneti orez cam o cescuta pentru fiecare mancau. Stingeti cu supa si adaugati sofranul. Lasati sa fiarba inabusit pret de 20 de minute. La coada adaugati in aceasta ordine mazarea, bucatile de pui si, in fine, fructele de mare (care daca au fost prefierte si congelate trebuie calite usor in prealabil, dar cu grija sa nu le overcook). Potriviti cu sare si piper, stingeti focul si lasati sa-si traga ce-a mai ramas din zeama pret de vreo doua minute. Serviti cu felii de lamaie.

O paella buna nu trebuie sa arate nici ca un pilaf, nici ca un orez care se alege bob cu bob ca la salata. If anything, are o consistenta de risotto, boabele sunt separate, dar mancarea nu este uscata. Ce-ar fi facut reteta asta even better ar fi fost o bucata zdravana de carnat chorizo, mental note for next time:)