Da, mai, stiu, sunt cea mai norocoasa. Cum zicea si Ada, e mare chestie sa ai prieteni care vin sa-ti faca prajituri and such, sau daca nu le fac, vin sa ti le aduca (Zu, inca mai balesc dupa prajitura aia geniala cu cafea de la Chocolat!). Nu mai zic ca stau si departe, unde-a-ntarcat dracu balaia, colt cu cuca macaii, deci efortul e mare. Pai daca pana acum ma invidiati, cand o sa va spun ca mi-a gatit o printesa (Printesa), cred ca n-o sa ma mai suportati deloc de-atata rasfat. Totusi, “ma risc”, ca vreau musai sa aflati si voi despre aceasta descoperire epocala – bruscheta roz cu ridichi.

Nici in o mie de ani nu m-as fi gandit ca ridichile se pot cali. Mi se parea ca-s de pus la salata si cam atat. Ei bine, noroc ca printesa urbana, umblata cum e ea (ca tocmai ce-a atins 100 de restaurante testate pe pielea si papilele ei si povestite apoi pe blog), a mancat la Villa Rodizio minunatiile de bruschete cu ridichi si-apoi mi le replicat si mie, in mod cu totul si cu totul de aur, chiar aici, in bucataria mea. 

Se fac asa: ridichile se dau pe razatoare. Se calesc in ulei de masline. Se sting cu zeama de lamaie. Se scurg. Se astern pe felii de bagheta frecate in prealabil cu usturoi. Se acopera cu mozzarella si se dau la cuptor pana se topeste branza. Apetisant ca la balamuc si complet roz (da, asta se intampla cu ridichile cand le calesti, devin roz cu totul). Pe cat de simplu suna, pe atat de supercalifragilistic este. Va rog sa incercati! Pentru mine e “curat” revelatia anului, de mult n-am mai dat peste ceva de mancare care sa ma suprinda intr-atat si intr-atat de placut. Enjoy!

Stiti vorba aia cu ‘painea ingrasa si prosteste’? Well, daca asa stau lucrurile, ma tem ca e prea tarziu pentru micul nostru nucleu familial, care nu prea haleste paine cu mancare, in schimb rade doua paini calde de la Pucheni in cat ne ia sa ajungem de-acolo pana la Cornu. Si acum o paranteza geografica: daca aveti drum pe DN1 spre munte sau whatever, opriti va rog la Puchenii Mosneni, la ghereta care produce o paine pe vatra tare tare buna si pe care v-ar fi fost usor sa o identificati pana acum cateva luni dupa copertina galbena, dar acum au dat-o jos, si ce mai fraza alambicata am facut, pam pam.

So, in principiu, acolo unde vedeti o mare coada de masini oprite, se da cu paine calda. Testati cu incredere si fara sa va faceti griji pentru silueta, caci nu veti mai avea una:))

Inapoi la bruschete, da, cel mai important este sa aveti o paine de calitate. Unele restaurante de doi lei si zece bani fac bruschete cu paine de-aia toast, prajita eventual la prajitor. Rezultatul este foarte foarte trist. Painea trebuie sa fie buna, densa si cu coaja crocanta, nu cu miez de-ala afanat si sfaramicios, care se umfla in burta precum buretele. Pentru bruschetele cu rosii ne trebuie si rosii bune, dulci, de-aia nici nu prea fac bruschete cu rosii pana nu le vine vremea, decat daca mi-e foarte foarte pofta. Facem asa: ungem feliile groase de paine cu ulei de masline, le frecam cu usturoi si le dam cu sare grunjoasa. Le bagam frumos la cuptor, unde le lasam pana prind asa o culoare de paine oarecum prajita, dar nu exagerat de. Rosiile le taiem cubulete, le amestecam cu sare, piper, busuioc si usturoi daca va place. Punem cu lingura din amestecul de rosii peste feliile de paine prajita, stropim delicat cu ulei aromat si decoram cu fileuri de ansoa si masline bune. V-as zice ‘enjoy’, but I know you will:))

Un mic dejun delicios, din seria comfort food for rainy days. Nu-i nevoie decat de cateva felii de paine buna cu coaja crocanta, peste care punem branza feta, cimbru si ulei de masline si apoi le bagam la cuptor cateva minute. Ca varianta: bucata de branza feta intreaga se pune in folie din aceea de staniol, se picura ulei de masline peste si se condimenteaza cu cimbru. Se da la cuptor cca 10 minute pana cand branza devine asa, untoasa si tartinabila. Se serveste calda pe paine buna de casa.