Aseara i-am facut lui Pufix fast food the easy peasy way. Din congelator direct. Aveam niste file de macrou pe care l-am bagat la cuptor topped cu un amestec de firmituri, busuioc, usturoi, chilli, sare grunjoasa, piper si ulei de masline. Plus felii de lamaie.

Intre timp am facut garnitura – foarte foarte buna, recomand! O fasole verde de-aia verde tare, perpelita in tigaie cu niste ulei de susan, o mana buna de seminte – tot de susan, restul de firmituri aromate si mai la coada – o lingura-doua de sos de soia. Nu fiarta, doar asa, ametita, cat sa fie all crunchy si sa-si pastreze vitaminele.

Nu cred ca a durat mai mult de 20 de minute toata treaba, iar Pufix a fost foarte incantat. Vorba Mazettei, light & healthy:) Enjoy!

In casa santier si caldura mare. Afara, well, la fel, cel putin partea cu caldura. La birou – treaba ca la balamuc. What to eat, what to eat? Pai in principiu chestii simple, care nu necesita preparare termica indelungata si nici un mare chef la realizare, eu neavand.

De exemplu, o idee foarte buna e conopida la aburi, cu un sos light de iaurt si curry. Preparat in doua minute pe foc foarte mic, exact din aceste doua lucruri – iaurt si curry. Noi am mancat-o si ca garnitura pentru un sandwich cu gratar de vita in paine neagra, dar si ca snack la birou a doua zi, asa goala, doar cu sare si piper.

Vai, abia astept sa vina weekendul de dupa weekendul viitor, cand hopefully ne-om fi linistit si noi cu toate cele.

Asa rar mi se intampla sa ajung acasa devreme si sa mai am si chef sa ma pun numaidecat pe gatit, ca trebuie neaparat sa “documentez” bunatatea asta de mancare, scaldata in lumina calda a dupa-amiezei. Nu-i mare chestie si precis mai exista pe undeva prin arhive, dar ma folosesc de faptul ca e an all time classic ca sa va vorbesc despre noile mele paste preferate – cu pesto si creveti. Intr-o zi o sa va arat unde se mananca cele mai bune asemenea paste la restaurant in Bucuresti, dar for now, astea-s facute de mine si nu-s half bad:D

Intai facem pesto de casa, ca e way better decat ala de la magazin. You know me, nu ma fasolesc anapoda si cumpar adesea ready-made, insa cand e vorba de pesto, e mult mai bun ala pe care ti-l faci singur. Eu am pus busuioc, patrunjel, chilli, sare, piper, ulei de masline si parmezan. Ce-as face diferit data viitoare? Pai n-as mai pune parmezan, tocmai am decis ca nu-mi place sub nicio forma si in nicio mancare:p

Odata gata pesto-ul, fierbem pastele (eu incerc sa ma dau pe de-alea integrale, daca tot mananc tone). Crevetii si scoicile congelate le dezghetam frumos intr-o craticioara cu unt si zeama de lamaie. Intr-o tigaie maaare punem oleaca de ulei de masline, turnal pesto-ul si 2 kg de muguri de pin (my idea of a joke, de fapt am avut cam doua manute mai mici), amestecam putin sa se maroneasca lejer mugurii si-apoi turnam pastele fierte si bine scurse peste. Toss toss acolo si la coada dres de sare si piper. Fructele de mare se pun cand sunt pastele gata si nu se amesteca prea mult, ca sa nu se terciuiasca aiurea.

Spice addicts ca mine mai pun in farfurie o lingura de chilli si niste busuioc proaspat. Enjoy!

Am trait toata copilaria cu o aversiune maxima fata de bors. Nu sufeream ciorbele acre. In vacantele lungi petrecute la buni de la Arad, eram multumita sa scap de ele pentru ca acolo se manca doar supa buna, dulce, si daca se vroia acreala, se foloseau smantana sau zeama de varza, in niciun caz borsul. In ultimii ani am invatat sa il accept in viata mea, cu moderatie si insotit de mult, cat mai mult leustean. Eu una tot supe fac acasa, dar nu ma dau in laturi cand face mama cate-o ciorba de-aia… adevarata.

Duminica ne-am luat portia de ciorba de la mama, una simpla din zarzavauri (morcov, pastarnac, telina), cu copane de pui fierte separat, fidea, rosii, bors si verdeata. Asa, ca tips, o singura treaba: puneti fideaua chiar la sfarsit si n-o lasati sa fiarba cat ar trebui, ci mai putin, pentru ca altfel se cocoloseste si sa pilafeste in ciorba fierbinte, nemaifiind buna de nimic. Enjoy! 

In 2006 am iesit pentru prima oara din tara. Aveam pe lista mea de fost copil sarman – generatia de aur – obiective turistice importante, precum Burger King, Tesco si Haagen-Dazs. Mi-aduc aminte ca am zacut cateva ore pe aeroportul din Viena, lingurind la trei cupe de Raspberry Sorbet cu exaltare maxima si povestindu-i in detaliu lui Pufix cum o simteam, ce senzatii, ce fericire consumista si totusi profunda imi aducea aceasta treaba. Experienta pe care am repetat-o cu fiecare ocazie, incercand sa “tin minte” gustul pana data viitoare, cand avea sa fie aia.

Cand am auzit ca in sfarsit cineva a luat franciza pentru Romania, m-am bucurat cu aplauze. Pasind pe culoarul de la Baneasa mall, inima imi batea de zici ca eram indragostita. Si ma rog, chiar eram. Ma intrebam daca are sa-si mai aduca aminte de mine, daca simtea la fel regasirea, cu aceeasi emotie, si daca relatia noastra la distanta supravietuise timpului. Fusesm fidela atata amar de vreme, dar nu puteam sa nu ma intreb daca mai aveam inca sentimentele de rigoare si daca nu cumva urma sa avem una din conversatiile alea stanjenitoare, gen it’s not you, it’s me. A fost perfect! Iubitul meu sorbet de zmeura era exact asa cum mi-l aminteam, fruitty, acrisor, fara urme laptoase, exact ce astept eu de la o inghetata.

De-atunci tot venim, profitam de orice ocazie ca sa facem un ditamai ocolul fata de orice posibila destinatie, doar ca sa mai mancam niste Haagen-Dazs. Sambata seara am fost din nou, pentru ca Pufix avea ceva treaba la locul dezmatului si ofc ca I was tagging along. Ei, si se intalneste Pufix cu o fata foarte draguta care era in charge pe-acolo si pesemne ca de unde I was drooling franticly si mi se citea in ochi disperarea, zice ea: hai sa gusti toate sortimentele. Eu – sa lesin de placere, nu alta. M-am dus la primire pe partea cealata a frigiderului cu minuni, de unde un baiat imi “servea” cate-o lingurita cu varf din fiecare cerculet fermecat.

Mi-au placut toate, ce sa zic, mai putin cea cu aroma de cheese-cake, de unde si concluzia mea personala ca branza in inghetata e a big no-no (am mai incercat asta si cu alte ocazii si la fel, o gasesc ingrozitoare). In schimb sorbet-urile de mango, zmeura si lamaie, smoothie-ul de fructe de padure, inghetata de vanilie, cea cu macadamia nuts si cea cu dulce de leche mi s-au parut to die for! Am mai incercat si niste biscuiti calzi, abia scosi din cuptor. Am plecat de-acolo rostogolindu-ma.

Raman la parerea mea ca nimic pe lume nu egaleaza celebrul Raspberry Sorbet, dar a fost fun sa incerc de toate. Voua ce flavor va place?