la inceput a fost focaccia. de fapt, la inceput a fost pufix care facea focaccia. pe langa ca e expert in mamaliga, pufix the man este si un brutar desavarsit. el transforma cu sudoarea fruntii (literally) o bucata inerta de aluat intr-o coca pufoasa, coapta, fina, delicioasa, mouthwatering!

si pentru ca eu am mult mai putin de-a face cu brutaria, ma’ baker pufix mi-a facut damblaua si a pus la cale painici turtite, cu rozmarin, asa: in primul rand, a folosit faina integrala, pentru ca alba nu aveam. apoi, a gresit reteta, punand in coca toata cantitatea de ulei de masline, desi jumatate era pentru uns painicile inainte de a le da la copt. tot raul spre bine as zice:))

buuun. reteta am luat-o din marea carticica de bucate  (pe care, by the way, v-o recomand cu caldura). zice: 15 g drojdie de bere, 1 lingurita de zahar, 200 ml apa, 350g de faina, sare, 6 linguri de extravirgin olive oil, sare grunjoasa.

drojdia se faramiteaza in castronel si se framanta cu apa si putin zahar. faina se pune intr-un castron mare, se scobeste in centru unde se pun drojdia, putina sare, trei linguri de ulei si apa ramasa. se framanta aluatul bine si se lasa sa creasca in castron, acoperit. odata crescuta coca, se framanta din nou pret de vreo doua minute si apoi sa pune la copt in tava sub forma de turtite subtiri, modelate cu degetele. fiecare focaccia se unge cu ulei de masline si se presara cu sare grunjoasa si rozmarin (sau masline, branza, etc.) se coace la foc iute si se serveste calda sau rece.

did i mention ca pufix e un brutar excelent? si ca focaccia lui integrala e cea mai buna?:) asa. moving on: ciulama. avem nevoie de aripioare de pui fierte si de supa astfel rezultata.

ciulamaua mea e foarte foarte buna pentru ca (secret!), dupa ce am fiert aripioarele, le perpelesc putin la tigaie cu un strop de ulei, pana devin foarte putin crocante.  pentru sos iti trebuie unt, faina, supa de care vorbeam mai devreme si creme fraiche. untul il pui la topit intr-o craticioara, amestecand continuu, sa nu se arda.

se adauga faina in ploaie, amestecand pana rezulta o compozitie uniforma si putin lucioasa. treaba delicata cu ciulamaua sunt cocoloasele. ca sa eviti formarea lor trebuie sa dozezi foarte bine (si din pacate din ochi, nu e o cale mai sigura de a potrivi faina, untul si zeama) si sa amesteci cu viteza;)  eu folosesc telul para pentru asta.

aripioarele se balacesc in sos cand acesta e gata si se potrivesc cu sare si piper.

ciulamaua romaneasca + focaccia calda italieneasca = l.o.v.e! merge un vin alb sec, rece:) si nu uitati, pufix e un brutar excelent!