Deci da, m-am convins, slow food – not for me…  Adica eu inteleg ca sa take the time and smell the roses, dar o mancare pe care o incepi cu bucataria scaldata in soarele cald al dupa-amiezii si o termini pe intuneric, aprope de miezul noptii, este prea mult pentru mine. Eu sunt mai degraba the stir-fry type, apreciez mancarurile gustoase si pe repede-naninte. Si de unde sa-mi fi venit mie inspiratia pentru acest overcooked dish, daca nu de la preferatii mei (not), francezii. In fine. Acu’ daca am facut-o (si mancat-o), hai sa va povestesc despre ea.

Am inceput cu pregatirea de santier – legume proaspete, curatate si spalate, asteptand cuminti sa le vina randul. Pana la ele insa, am avut de calit in unt bucatile de carne de vita, tavalite inainte prin faina, sarate si piperate. Odata rumenite frumos pe toate partile, le-am scos din tigaie cu o lingura gaurita si le-am lasat sa se odihneasca intr-un castron. In lichidul ramas de pe urma lor, am calit o ceapa mare taiata marunt, impreuna cu niste ardei rosu, maruntit si el, si cu niste cubulete de bacon, mai multe asa. Dupa ce s-a aurit si baconul, am adaugat ciuperci champignon, taiate felii.

Pe urma – ceva tulpini de telina taiate rondele, doi morcovi mari, taiati si ei, si jumatate de sticla de piure de rosii. Pe urma carnea de mai devreme, scufundata in sos, plus un buchetel de miresme – cimbru, dafin, frunze de telina. 500 de ml de apa si cam 1/3 sticla de vin rosu sec si gata, am dat in sfarsit la cuptor mirobolanta tocana.

Bai, si dupa asta, am stat. Si-am stat. Si-am facut o supa. Si-au venit Alex si Ruxi si ne-am luat cu povestile. Si-apoi s-a lasat intunericul. Si-au venit fetele de la clubul de carte. Si-a ajuns pana si Ada intr-un tarziu. Si tocana tot nu s-a facut. Si-am vorbit noi cate-n luna si in stele, si-am mancat bezele si slanina si tort de la Paul, nu neaparat in aceasta ordine. Si-a venit si Pufix de la sala. Si tocana tot n-a fost gata. Si-au plecat fetele, rand pe rand. Si-am pus doua masini de vase, si m-a luat un somn vecin cu coma. Si tocana… oh well, who cares:p Am stins cuptorul, am repauzat-o pe balcon, ca ardea ca soarele la ecuator, si m-am culcat, absolut epuizata. Ca am uitat sa va spun, in tot acest timp, cam din jumate in jumate de ora, scoteam cratita din cuptorul cu foc foarte mic si completam de lichid, sa nu fie foarte scazuta: ba cu vin, ba cu piure de rosii, ba cu apa.

Truth be told: in casa a mirosit extrem de apetisant toata seara. Dar mai bine un Glade ceva, zic:) Anyways, azi dimineata am fiert niste farfalle ca garnitura, nu chair what the doctor ordered for this dish, dar era cea mai rapida optiune. Am mancat tocana la birou, cu patrunjel verde si repede-repede, cu toata ciuda pe procesul indelung de preparare.

Ok, nu e chiar facuta la rece si presupune oleaca de zaduf in fata flacarii de la aragaz, dar doar asa, cat sa invarti in tigaie ca sa nu iasa gen sticky pudding. Dar daca o faci seara mai pe racoare, a doua zi la pranz te freci pe burta cu satisfactia de a mai fi trecut inca o zi fara cheeseburgeri soiosi in chip de immediate relief la o foame din aceea… epica. Not to mention ca you get plenty of veggies si, cum zicea G Girl pe blogul ei – Monoloagele Veganului, te tii departe de razbunarea animalelor. Bun.

Este foarte simplu: calim intai vinete, dovlecel, ardei rosu si ceapa, in tigaie, cu ulei de masline, o mana de cimbru si ceva sare si piper. Stingem cu o cescuta de apa si lasam sa soak asa vreo 5 spre 10 minute, cu capac. Pe urma taiem o rosie mare si-o azvarlim peste, impreuna cu o legatura de patrunjel tocat, o cana de suc de rosii (daca aveti de casa o sa iasa much better) si niste menta uscata – cat pentru un ceai mai tare asa:).

Tot acum punem si cateva capere si masline verzi. La coada dregem din nou cu menta, sare si piper, presaram cu ceapa verde si mancam cu ceva consistent, like paste cu busuioc, ulei de masline si piper (eu), paine de casa cu coaja crocanta sau orez. Perfect lunch pe caldurile astea, de mancat rece, dupa cum spuneam. Enjoy!

v-am ramas datoare cu reteta de pui provensal. e basically o tocana cu zeama, la cuptor. cu pui uns cu boia si ulei de masline, cartofi noi, morcovi, vinete, ciuperci, ardei gras, ceapa verde, usturoi, ardei iute, rosii, marar si patrunjel. afara de rosii, care se adauga pe la jumate, totul se pune in tava de la inceput. important e ca mancarea noastra sa aiba destul lichid, nu e o tocana scazuta. daca e nevoie, mai completati cu zeama.

se serveste fierbinte, dar merge si reincalzit! si e bun de tot cu mamaliga, dar eu n-am avut, pentru ca mi-a fost asa de lene dupa ce-am gatit doua zile in continuu, ca am zis pas! anyway, a fost grozav de bun i tell you, si easy peasy de facut:) singurul defect al puiului provensal e ca e french. si nu stiu daca am apucat sa va zi: i hate the french! there, i said it!:P

asta-i ceva asa de bun si simplu ca aproape ca-mi vine s-o pun la retetele mele favorite;) e o tocana dulce de primavara, pe care o mancam cu pui rumenit in cuptor la foc foarte mic.

avem nevoie de morcovi si praz in rondele groase, un dovlecel, o legatura de ceapa verde, o mana de patrunjel si ciuperci de padure. condimentam cu cimbru proaspat, rozmarin,  foi de dafin. ne-ar mai trebui si niste unt, pentru savoare.

toate astea se calesc in craticioara si se fierb mocnit pana se inmoaie.

bun. acum puiul. pentru ce facem noi aici, ne trebuie un piept de pui intreg, cu oasele si pielea la el. infigem in el buruieni proaspete, il ungem cu ulei de masline, il presaram cu sare grunjoasa, il punem in tava cu apa si putin ulei si uitam de el circa 2h in cuptor, la temperatura mica. din cand in cand il mai ungem cu zeama, ca sa nu se usuce.

cand puiul e gata, transam elegant si servim cu tocana careia i-am lasat sos fin de unt fara zgarcenie:) bin apetit!