Asa nu-mi place sa ma trezesc pe intuneric! E ca atunci cand te scoli la 4 pentru ca ai avion la 7. Sau cand te trezesti noaptea de vise rele si nu mai poti adormi la loc. Ce mai, dezolant! Ei bine, azi dimineata nu doar ca era intuneric, dar ce suieraturi de vant, ce rafale de ploaie, mamica mea, imi venea sa curl up in bed indefinitely:p In schimb, m-am dat jos reluctantly si mi-am tarat noul meu fizic expandat spre birou, doar ca sa constat ca din tavanul fals curgea apa fix peste postiturile mele color. Well, o stiti pe aia cu “zise Bamse si mai lua o gura de miere?” Pentru zile de-astea cand iti vine sa-ti bati copiii (no offense, nugget!), o placinta cu branza dulce si stafide e fix what the doctor ordered.

Foaia o stiti deja, ca e aceeasi ca cea de la placinta cu mere. Pentru umplutura aveti nevoie de 1kg or so de branza de vaci bine scursa (vedeti sa fie buna si dulce, nu de-aia usor acrisoara), un praf de sare, cateva linguri de zahar dupa gust, un plic de zahar vanilat, trei linguri de gris, stafide multe si opt oua batute usor inainte. Amestecate pac pac, pusa umplutura peste prima foaie, acoperit cu a doua foaie si data tava la cuptor la foc mic. Apoi pudrata cu zahar si lasata sa-si vina in fire. Daca va tine. Deci da, placinta buna cu branza, pentru zi de cacao. As fi zis enjoy, dar mai bine amin!

De la mama am reteta pentru cea mai buna placinta cu mere ever. De fapt, cea mai buna placinta punct, pentru ca merge si cu branza sau cu dovleac. Sa ne-ntelegem: o placinta buna este una cu foaie consistenta. Altfel, why bother, punem doar umplutura intr-un lighean si mancam cu polonicu’:p Asta-i si motivul pentru care nu-mi place strudelul: prea mult stuffing, prea putina coca. Acuma, asta nu inseamna ca foaia de placinta trebuie sa fie exagerat de groasa. Musai sa fie moale, frageda, gustoasa in its own, nu doar un suport pentru ce-i inauntru. Acum ca ne-am lamurit, sa va povestesc cum se face placinta cu mere via @Mama.

Se rad merele pe razatoarea mare si se scurg bine bine de suc (pe care… l-am baut, hac!). Cate mere? Pai, depends. Eu am facut placinta intr-otava de-aia imensa de inoxde la Ikea si am avut sa zic 2/3 sacosa mare Mega Image de mere. Asa. Odata merele rase, le amestecam cu 5-6 linguri de zahar, nuci, stafide si scortisoara dupa gust. Le calim intr-o cratita mare si nelipicioasa cat sa mai scapam de zeama din ele. Treaba e ca daca sunt foarte zemoase, n-o sa tina frumos foile si o sa iasa o treaba incerta si imprastiata. So, de-aia insist.

Bun. Pentru coca avem nevoie (tot la tava mare de care va povesteam) de 21 de linguri de zahar (eu am pus insa doar 15, ca mi se parea prea dulce cu 21), 21 de linguri de ulei si 2 oua, pe care le amestecam bine intr-un vas mare. Adaugam 21 de linguri de apa minerala, 1 lingurita de praf de copt stins cu zeama de lamaie si faina cat cuprinde. Coca o sa iasa asa, grasuta, numai buna de intins.

Coca o impartim in doua. Cu jumatate facem foaia de jos, pe care o punem in tava unsa cu unt. Peste ea deversam umplutura si acoperim cu foaia facuta din cealalta jumatate. Crestam frumos placinta pe deasupra, exact pe liniile pe care o sa o taiem cand e gata. Si dam la cuptorul preincalzit, la foc mic, ca sa mu se faca scrum, ci sa se coaca frumos. Cand e gata, o pudram cu zahar fin si o lasam sa se scalde in bataia soarelui cat sa se inmoaie foile si sa o putem taia frumos. Yummy-delish-can’t have enough of it – I promise! Faza cea mai tare e ca in casa o sa miroasa minunat a placinta si a scortisoara si a toamna bogata si a duminica, a mame si bunici si a copilarie. Si a fericire. Enjoy!

Craciunul in familie e clasic: cadourile se dau in ajun si tot in noaptea de 24 decembrie se gusta primele sarmale, carnatii si maiosul. Pe 25 la pranz e masa mare, ce se intinde pana spre seara. Se mananca in episoade, ca la nunta: aperitive, sarmale, friptura si carnati cu piure si muraturi, cozonac.

Si-apoi ne odihnim. Ca Puffeta, rapusa si ea de o conserva Gourmet-junk, ca doar odata-i Craciunul:)

Si ca sa nu ziceti ca ne pierdem vremea, hai sa va dau reteta de maios a  familiei mele. Acesta fiind un soi de lebar foarte greu de facut, foarte usor de mancat, si we do it best:)

Maios: un mat gros de caltabos, ficat de porc si slanina, condimente. Se fierbe slanina cu foi de dafin si piper pana devine translucida. Ficatul se opareste, apoi se da prin masina de tocat. La fel si slanina. Se framanta bine compozitia, cu sare, piper si boia. The tricky part este sa ai o proportie buna de ficat si slanina, altfel maiosul iese fie sfaramicios, fie prea gras. Noi zicem 3/4 ficat, 1/4 slanina, dar e drept ca potrivim si din ochi (adaugam grasime pana ni se pare ca pasta e numai buna de intins pe paine). Compozitia de maios, daca e bine facuta, e aproape imposibil de bagat in mat. Se lipeste, vine cu razbunare inapoi din tulumba, te improasca intre ochi, the works. Important e sa ai rabdare, merita! Daca ai depasit etapa asta, mai ai de trecut doar un hop, anume fiertul maiosului. In apa rece, intepat cu furculita, altfel crapa si-l cauti cu sita prin oala. Odata fiert, se clateste cu apa si se lasa pe fund de lemn la presat. Se mananca pe paine, cu mustar.

Merry Xmas strike 2!:)