Sarcina… e greu fratilor! Face ravagii la self esteem, mai ales uneia ca mine, care din clasa a saptea si pana azi a avut aceeasi inaltime si aceeasi greutate. In inaltime n-am crescut de cand am ramas insarcinata, dar ingreutate am tot luat. Ma simt pufoasa si rotunda si impanata ca o bucata faina de carne de porc, ceea ce, doar in aceasta comparatie particulara, nu ma incanta deloc. Un moment foarte bun sa imi evaluez optiunile si sa va povestesc ce parere am eu despre regimurile de slabit. Urmeaza post lung, dar I figure ca e vineri si puteti sa stati cu mine mai mult! Stiti doar prea bine ca ma plictisesc in casa asteptandu-mi sorocul precum o logodnica de marinar. So… follow me, daca nu aveti altceva mai bun de facut.

Marturisesc din capul locului ca nu am tinut niciodata regim, asa ca nu stiu cum se simte unul pe pielea proprie. In schimb, am stat de-a lungul timpului pe langa oameni care erau “la dieta” si am vazut cata chinul implica asa ceva si cat de putin aducatoare de satisfactie sunt rezultatele. Asa am ajuns la concluzia ca orice regim care elimina intregi grupe alimentare si se bazeaza pe strictetea numaratului de calorii sau a renuntatului la tot ce e bun e un flop total. Nu am, evident, educatia care sa-mi permita sa evaluez efectele acestor diete drastice asupra organismului, insa stiu destul despre oameni ca sa pot sa afirm fara sa gresesc ca nu ai cum sa ramai motivat a la long sa mananci fara carbs daca tu este un carb lover autentic, oricata vointa ai avea. Si asa mai departe.

Bun. Acum cativa ani am dat peste cartea Mihaelei Bilic, super-aiurea intitulata “Traiesc, deci ma abtin” (zic aiurea pentru ca de fapt cartea propovaduieste altceva). Dupa ce-am citit-o cap coada cu mare interes (v-o recomand, e foarte tare), m-am apucat sa-i fac lui Pufix meal plan-uri dupa metoda descrisa in carte, metoda cu care rezonam foarte bine si care mi se parea de mare bun simt. Uite-asa, long story short, a slabit Pufix 9 kilograme in cateva luni (cred ca vreo 2 jumate), fara eforturi mari si fara renuntari absurde. Fara supa de varza si fara cinci grepfruturi pe zi. Frumos e ca s-a si mentinut o buna bucata de vreme, si asta fara sa faca sport (lucru prost, de altfel).

De-atunci au mai trecut niste ani, suficienti cat sa ma conving ca cea mai buna cale de a “arde” kilograme este sportul. Mai ales pentru mancai ca mine (pe cat nu-mi place sa fac sport, pe-atat imi place sa mananc, nu as renunta decat de maxima nevoie la “sportul” asta). Totusi, dintre toate dietele, metoda de care va povesteam mai sus ramane singura in care am incredere si pe care o recomand si altora fara jena, pentru ca stiu ca functioneaza si ca nu e o solutie pe termen scurt, ci mai degraba un mod de viata cumpatat. Cred ca ne ingrasam pentru ca mancam mai mult decat ne trebuie, nu neaparat pentru ca mancam paste, porc sau ciocolata.

Acestea fiind zise, vreau sa share cu voi, doar ca idee, meal planul pe care il fac de vreo sapte saptamani pentru o prietena. Este customizat pentru ea si tine cont de preferintele ei (as in no porc, just pui), de timpul pe care il poate aloca gatitului (mai deloc, avand doi copii mici), de evenimentele din viata ei (petreceri, aniversari…) si nu in ultimul rand, de marea ei dragoste – dulciurile. O sa vedeti ca nu e grav. Avem in meniu si clatite, si prajitura si the occasional pizza sau shaorma. Ideea e sa variem bine ce mancam, iar dimensiunea portiilor sa fie cea corecta. Trei mese principale si doua gustari, plus apa multa, asa incat sa nu ajungem sa ni se faca foamea aia crancena care face din om ne-om. Prietena de care va povestesc a slabit deja 4 kilograme si jumatate si incepand de saptamana viitoare o sa se apuce si de ceva activitate fizica, nimic ultra-solicitant, 30 de minute pe zi. Nu e dieta miraculoasa, nu o sa slabiti cu ea 10 kile in 10 zile, dar o sa vedeti ca se tine usor, e foarte customizabila si rezultatele obtinute se mentin timp indelungat.

Aici gasiti meal plan-ul prietenei mele: http://downloads.trixbits.ro/exemplu_meal_plan.doc

Si aici mai multe informatii despre portiile corecte: http://downloads.trixbits.ro/Food_coach.xls

Iar aici, niste poze cu mancarica din Grecia, sa va tina de urat:

Urmeaza weekend fain, in care am primit dezlegare la plimbare de la doctorul meu, asa ca am de gand sa-mi plimb muschii atrofiati prin frig si precipitatii! Am sesiune de coafor cu mama, am duminica lenesa si o luni cu shopping spree pentru bebe. Am ajuns in saptamana 34, ceea ce ne bucura si ne linisteste. Va multumesc tare mult pentru mesaje si pentru ca ma ajutati de fiecare data sa trec mai usor peste toate alea…

pentru ca lupta cu senzorul de gaze (activat aiurea de mancarurile cu vin gatite la aragaz) a fost castigata momentan de senzor, am zis ca de data asta gatim cu aburi captivi, la cuptor, in vas de yena cu capacul bine pus, sa nu “transpire” nimic. sa stiti ca nu m-am zgarcit deloc la vin, asa incat, la consumarea preparatului, ideal ar fi sa ne aflam in intimitatea caminului nostru si sa nu punem mana pe volan mai devreme de 12h;). really.

pentru sos, dam in clocot intr-o ulcica vinul cu verdeata tocata mare, capere, putin unt, sare si piper din belsug. in vasul de yena potrivim pestele uns cu ulei de masline, sarat si piperat, morcovii tineri, cu codite cu tot, ciupercile intregi si prazul. turnam sosul fierbinte si dam la cuptor pret de o ora. cand mancarea e aproape gata, o lasam sa simmer putin fara capac, pana capata o culoare coapte-aurie. se serveste cu cartofi fierti. hic!

fara sa fiu neaparat fanul mancarii frumoase, trebuie sa recunosc ca pestele asta arata grozav! si e foarte bun, nu-i de poza, va zic:) e somon pregatit cu grija la cuptor, uns cu ulei de masline si presarat cu busuioc proaspat. ce-i cu adevarat spetaculos la felul asta de mancare e garnitura: rosii cherry, ciuperci taiate in jumatati, seminte de in, floare, dovleac si susan, toate perpelite la foc mic intr-o tigaie joasa. cu ulei chinezesc pentru wok, foarte aromat.

la somon merge foarte bine un sos de mustar cu marar. pentru mai multa consistenta (= pentru ca nu ne satura pe noi flipper si-o salata:p), mancam pestele asta cu orez integral fiert. enjoy!

o fi saptamana pestelui, dar macar niste pui sa gustam, zic. frigaruile sunt mult mai gustoase daca infigem in ele bucatele de pulpa dezosata si nu piept de pui fad. si daca le asamblam cu o zi inainte si le lasam la frigider cu condimente, sunt si mai grozave. lui pufix i-am facut doar cu carne si rosii, pentru ca el nu mananca ardei sau ceapa (his loss!).

o masa absolut delicioasa in doar 10 minute, cu leftover legume la gratar si pilaf bun sarbesc, de la mama.

in other news: am observat ca de cand mancam mai lejer am mai mult energie si ma simt asa, inexplicabil, mai light (fara sa fi slabit kilograme). totusi, as da orice pentru niste costite de porc la cuptor, cu cartofi si usturoi:p adica mai bine apatica si cu inima-mpacata;) uf. e greu sa le ai pe toate. de trecut pe lista de daily affirmations:  “cu fiecare zi ma apropii mai mult de clipa cand voi manca din nou porc”!

de cand pufix e la regim, no more carne rosie:p avem voie doar pui si peste. si pentru ca pana acum nu mancam destul peste gras anyways, am inceput o frumoasa cura de somon, salau, cod, sardine, ton si anchovis. o sa vedeti, fish can be fun!

s-o luam nice and easy, cu o salata verde cu somon la gratar, rosii, avocado si paste. pentru un gust grozav  de bun, incercati varianta cu ‘tocatul’ rosiilor impreuna cu patrunjel, busuioc, sare si piper, intr-o salsa mai grosiera asa pe care sa o amestecati apoi cu salata verde.

desfaceti un avocado bine copt (you know the drill: taiati fructul in jumatate pe langa samburele imens din centru, rasuciti cele doua jumatati in directii opuse ca sa se desprinda, apoi scoateti samburele si desprindeti cu lingura miezul de coaja). adaugati cubuletele de avocado la salata, impreuna cu pastele, somonul si zeama de lamaie.

in fine,  nu amestecati salata prea vartos. nu vreti sa sfaramanti de tot somonul si sa terciuti cubuletele de avocado.

multa vreme am crezut ca nu-mi plac legumele la gratar, pentru ca am mancat pe la fel si fel de restaurante si nu erau bune deloc. si pe urma mi-am facut eu frumos acasa legume la gratar, dar bucuria e ca le-am marinat inainte, pret de o ora asa.

intr-un amestec de ulei de masline, otet balsamic, sos de soia, sare, piper si alte condimente. si asa s-au inmuiat, n-au mai fost uscate si urate, ci dolofane si fragede. am o tava de inox de la ikea, cu gratar pe deasupra, si le-am fript la cuptor pe gratarul ala pana s-au rumenit. delicioase cu iaurt si paine prajita!

easypeasy se intreaba daca exista intr-adevara un echilibru intre pornirile sale gurmande porcesti si un regim de viata sanatos. easypeasy nu vrea sa fie bolnav, dar nici nefericit. easypeasy stie ca salatele sunt foarte sanatoase, dar simte ca se iroseste pregatindu-le. easypeasy considera ca tot ce s-a intamplat weekendul asta e sub deminitatea sa. pentru ca really, spaghete cu ulei si busuioc, pui la cuptor si salata… lame!

treaba cu pestele era doar o diversiune, pentru ca de fapt… oh well, sa va povestesc cum mi-am petrecut ultimele cateva zile. luni seara, pufix the man mi-a zis asa, casual: ‘draga, ma inteapa inima de azi dimineata’. ‘pai sa mergem la doctor’, am zis eu ca o rationala ce sunt. dar pentru ca nu era inca suficient de grav si panica nu era destul de mare, nu ne-am dus, ci ne-am culcat. pe la doua noaptea alergam pe la municipal, iar la patru chemam salvarea acasa, pentru ca guess what, diagnosticul ‘sunteti deshidratat, beti apa si vitamine din fructe’, pus nonsalant de medicii de garda de la renumitul spital de urgenta, nu era sortit sa ne rezolve problema:p as putea sa fac o lunga paranteza despre cum e sa fii bolnav in romania, despre cat de mic, trist, umilit si in pragul decesului te simti atunci cand chiar ai o problema serioasa. dupa doua zile de stres de performanta si alergatura intre medicover, municipal, spitalul militar si biomedica, am aflat si noi ca exista afectiuni ale sistemului digestiv care se manifesta ca un infarct. pe scurt, pufix the man nu are nimic la ticker, in schimb e varza cu digestia si trebuie sa isi schimbe stilul de viata. i-au dat un regim crancen: fara lactate, fara cartofi, fara legume care fermenteaza, fara fructe:p da, stiu, e cam trist, easypeasy are o lacrima in coltul ochiului pentru ca ne place porcul, si mancarea cu smantana si unt si alte scarbosenii:) dar lasa ca gasim noi o cale sa fim glam si la dieta. mi-am comandat carti de bucate pentru amarati ca pufix si pana atunci va lovesc cu o supa de rosii cu leustean si orez, o minunatie de vara. fara carne, fara ulei, fara legume calite, doar rosii proaspete de gradina! hai ca se poate:D